Recurs. Cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală. Condiţii de aplicabilitate
| Comentarii |
|
In cazul prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală acordarea întreruperii executării pedepsei constituie o facultate, şi nu o obligaţie pentru instanţă, chiar în condiţiile în care ar fi îndeplinite formal cerinţele legale.
Deoarece nu poate fi vorba de o violare a legii, motivele invocate de recurentul condamnat, în sensul că în cauză s-a făcut dovada unor împrejurări speciale de natura celor la care se referă textul sus-menţionat, nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală.
Acest caz de casare vizează exclusiv aspecte de drept, şi nu situaţii de fapt sau aspecte de apreciere.
(Decizia nr. 1975 din 18 octombrie 2004 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1288 din 26.07.2004, Judecătoria Slobozia a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul R.F., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, în sensul că din probele administrate în cauză - referat de anchetă socială şi acte medicale - reiese că, într-adevăr, sora petentului, R.I., se află într-o situaţie critică, însă nu şi aspectul că petentul ar fi singurul donator compatibil, cu atât mai mult cu cât în familie mai sunt şi alţi fraţi sau surori care ar putea să doneze măduvă osoasă pentru bolnav.
Astfel, actele medicale depuse la dosar atestă faptul că atât R.F., cât şi R.A., fraţii bolnavei, au efectuat o serie de analize şi necesitau testări în biologia moleculară, fără ca vreunul dintre buletinele de analiză să indice compatibilitatea sau incompatibilitatea subiecţilor testaţi. Totodată, recomandarea pentru analize în biologia moleculară a fost făcută pe 26.09.2001, iar de la această dată şi până la 15.04.2004, când petentul a început executarea pedepsei, nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de analize, care să-l indice pe petent ca fiind singurul donator compatibil pentru sora sa.
în termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând admiterea cererii, întrucât starea sănătăţii surorii sale este foarte gravă, are nevoie urgentă de transplant de măduvă, la o clinică de specialitate din străinătate, iar el este singurul compatibil dintre membrii familiei, în proporţie de 88% .
în susţinerea motivelor de apel, petentul a depus acte medicale.
Tribunalul, examinând sentinţa atacată şi actele dosarului în raport de criticile formulate, precum cum şi din oficiu, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, a constatat că apelul nu este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, la care face trimitere art. 455 din Codul de procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. în acest caz, întreruperea se face o singură dată, pe timp de cel mult trei luni.
Din referatul de anchetă socială şi actele medicale depuse la dosarul cauzei cu ocazia judecăţii în primă instanţă reies următoarele aspecte: familia petentului este compusă din părinţi şi mai mulţi fraţi, printre care şi numita R.I., aflată în evidenţa Clinicii de Hematologie Fundeni, cu diagnosticul "sindrom mielodisplazic", necesitând pentru vindecare transplant de măduvă în străinătate, iar toţi aceşti membri locuiesc într-o casă construită din cărămidă, acoperită cu ţiglă, formată din trei camere, bucătărie şi sală, mobilate parţial şi fără a acoperi strictul necesar unui trai decent; împreună cu familia petentului locuieşte concubinul şi fiica minoră a surorii sale R.I., alocaţia copilului de 210.000 lei fiind singurul venit al celor trei, în timp ce familia petentului beneficiază de ajutor social, neplătit însă din lipsă de fonduri din luna aprilie 2004; sora petentului, numita R.I., este încadrată în gradul II de handicap, având capacitatea de muncă redusă, sens în care petentul şi fratele său R.A. au efectuat analize parţiale la data de 26.09.2001, necesitând ulterior testare în biologie moleculară.
Din actele medicale depuse la dosar în calea de atac reiese că în urma unor teste HLA efectuate în biologie moleculară s-a constatat că petentul este posibil donator de măduvă pentru sora sa, compatibilitatea dintre cei doi fiind de 83,3% .
Coroborând întreg materialul probator administrat, tribunalul a constatat că rezolvarea problemelor de sănătate ale surorii petentului, numita R.I., necesită o durată mare de timp şi sunt anterioare detentiei fratelui său, începută pe 15.04.2004.
Astfel, conform actelor medicale existente la dosar, numita R.l. a fost diagnosticată cu "sindrom mielodisplazic" încă din anul 2001, dată de la care, până în momentul arestării sale, nici petentul şi nici ceilalţi fraţi nu au făcut demersuri pentru efectuarea de analize complete în vederea stabilirii compatibilităţii.
Corectă este şi susţinerea primei instanţe, în sensul că în familie sunt şi alţi fraţi sau surori care ar putea să doneze măduvă osoasă pentru bolnavă, atâta timp cât nu se probează gradul de compatibilitate al celorlalţi cu bolnava şi, implicit, aspectul că petentul este singurul donator compatibil.
Intervenţia chirurgicală la care urmează a fi supusă numita R.l. poate fi efectuată numai în străinătate şi presupune deci o procedură complicată, imposibil de realizat într-un termen scurt, de numai 3 luni, cât permite art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, cu atât mai mult cu cât nu sunt nici dovezi în sensul aprobării până în acest moment în vederea transplantului.
Tribunalul Ialomiţa, prin Decizia penală nr. 297/A din 8.09.2004, pronunţată în Dosarul nr. 877/2004, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul R.F. împotriva Sentinţei penale nr. 1288 din 26.07.2004 a Judecătoriei Slobozia, cu obligarea acestuia la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul R.F., criticându-le sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală.
Se susţine că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii deoarece sora sa este într-o situaţie specială, aşa cum prevede art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, având nevoie de un transplant de măduvă, iar el este compatibil.
Examinând hotărârile, Curtea a constatat următoarele:
în primul rând, cazul de casare invocat nu este incident, deoarece el vizează exclusiv aspecte de drept, şi nu situaţii de fapt sau aspecte de apreciere.
Or, condamnatul critică greşita apreciere asupra oportunităţii întreruperii executării pedepsei.
în al doilea rând, critica nu poate fi analizată în raport de cazul de casare invocat, art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, deoarece nu poate fi vorba de o violare a legii în sensul acestui text, atâta vreme cât, potrivit art. 59 din Codul penal, acordarea întreruperii executării pedepsei constituie o facultate, şi nu o obligaţie pentru instanţă, chiar în condiţiile în care ar fi îndeplinite formal cerinţele legale.
Ţinând seama de cele arătate, se poate conchide că, dacă s-ar admite că în speţă este incident cazul de casare invocat, ar însemna "forţarea" interpretării lui, extinzând incidenţa sa asupra unui domeniu care îi este străin.
Având în vedere toate acestea, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins recursul condamnatului ca nefondat.
