Recurs. Cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra apelului declarat de inculpat şi asupra unuia din motivele de apel invocate de parchet. Consecinţe
| Comentarii |
|
Hotărârea instanţei prin care aceasta a omis să se pronunţe atât asupra apelului declarat de inculpat, cât şi asupra unuia din motivele de apel invocate de parchet, esenţial pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia şi să influenţeze soluţia procesului, este supusă casării în baza art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 2066/R din 25 septembrie 2003 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 398 din 14 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti s-a dispus condamnarea inculpatului H.M. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal.
în baza art. 61 din Codul penal a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 837/1996 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 201 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.
în baza art. 36 raportat la art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal s-a dispus contopirea pedepsei de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1526/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare, pedeapsă ce a fost sporită cu 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute în final 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 din Codul penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că la data de 15.05.1997, în jurul orelor 11,00, prin forţarea sistemelor de închidere a uşii, inculpatul a pătruns în apartamentul aparţinând părţii vătămate L.L., de unde a sustras mai multe bunuri şi suma de 1.200 USD, prejudiciul în valoare totală de aproximativ 70.000.000 lei fiind parţial recuperat.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul H.M. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
în apelul său, parchetul a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii privind nerespectarea dispoziţiilor art. 287 alin. 1 raportat la art. 4 din Codul de procedură penală; art. 61 alin. 1 teza a lll-a din Codul penal privind efectele liberării condiţionate; art. 36 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 33, art. 34 din Codul penal privind contopirea pedepselor în cazul infracţiunilor concurente; art. 36 alin. 2 din Codul penal cu referire la art. 35 alin. 4 din Codul penal privind cumularea măsurilor de siguranţă în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente.
Prin Decizia penală nr. 1122 din 13 august 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 398 din 14 martie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, iar în baza art. 61 din Codul penal a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 837/1996 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 185 de zile închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
în baza art. 36 şi art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1526/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, dându-se spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 din Codul penal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, având în vedere că nu a fost contopită şi pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 2260 din 19.06.2000 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi nu a fost dedusă perioada arestării preventive.
Examinând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat de inculpat, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a apreciat că recursul este fondat, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală.
Astfel, Curtea a constatat că solicitarea formulată de inculpat se regăsea printre motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi că instanţa a omis să-l analizeze şi să se pronunţe asupra lui, nefiind avut în vedere la soluţionarea apelului declarat de parchet.
Totodată, Curtea a reţinut că instanţa de apel a omis să pună în discuţie şi să soluţioneze apelul declarat de către inculpat, cererea de apel a acestuia fiind cusută pe coperta dosarului instanţei de fond.
Ca urmare, apreciind că hotărârea instanţei de apel prin care aceasta a omis să se pronunţe atât asupra apelului declarat de inculpat, cât şi asupra unuia din motivele de apel invocate de parchet, esenţial pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia şi să influenţeze soluţia procesului, este supusă casării în baza art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia penală pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia I penală şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, considerând că prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.
