Recurs. Latură civilă. Cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală
| Comentarii |
|
Conform dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei ori la fapta şi persoana pentru care s-a făcut extinderea procesului penal.
Netrimiterea în judecată a vreunuia dintre inculpaţi şi cu privire la o infracţiune de vătămare corporală privind pe unul dintre inculpaţi nu dă drept instanţei să se pronunţe asupra unor despăgubiri civile solicitate, depăşindu-şi limitele învestirii şi pronunţând o hotărâre nelegală.
Răspunderea civilă a fiecărui inculpat, în cuantumul stabilit de instanţă, este măsura legală, nefiind posibilă răspunderea solidară.
Potrivit art. 998, 999 din Codul civil, această obligaţie revine fiecărui inculpat, în raport de întinderea culpei sale de producere a faptului prejudiciabil.
(Decizia nr. 1085 din 9 iunie 2003 - Secţia a II-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 638 din 10.12.2002, pronunţată de Judecătoria Călăraşi în Dosarul nr. 3264/2002, în baza art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D.G. la 6 luni închisoare.
în baza art. 81, 82 din Codul penal, a fost dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
în baza art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul P.T.R. la 6 luni închisoare.
în baza art. 81, 82 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a constatat că la producerea accidentului inculpaţii au avut o culpă concurentă egală (50%).
în baza art. 14 şi 346 din Codul de procedură penală, raportat la art. 998 - 999 din Codul civil, s-a admis în parte cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă V.M., şi inculpaţii au fost obligaţi în solidar, la plata către aceasta, a sumei de 100.000.000 lei, reprezentând daune morale, precum şi a sumei de 15.000.000 lei, reprezentând daune materiale.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, s-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Judeţean Călăraşi şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 19.076.374 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părţii vătămate V.M.
Inculpatul D.G. a fost obligat la plata către partea civilă, Spitalul Judeţean Călăraşi, a sumei de 598.564 lei, reprezentând jumătate din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a inculpatului P.T.R.
în baza art. 193 alin. 2 din Codul de procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă V.M. a sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Instanţa de judecată a reţinut că, la data de 1 mai 2000, inculpatul P.T.R. conducea o motocicletă în comuna C., având în spate pe şa pe bunica sa, V.M.; în urma motocicletei, în aceeaşi direcţie de mers, circula autoturismul condus de inculpatul D.G.
Deşi în porţiunea respectivă de drum depăşirea era interzisă, marcată cu linia continuă, conducătorul autoturismului s-a angajat în depăşirea motocicletei. La rândul său, conducătorul motocicletei, neobservând că autoturismul este în depăşirea sa, a efectuat un viraj neregulamentar la stânga, fără să semnalizeze, ceea ce a condus la coliziunea autovehiculelor.
în urma impactului, partea vătămată V.M. a suferit leziuni care au necesitat amputarea membrului inferior stâng, rămânând cu infirmitate permanentă, iar P.T.R. a necesitat 10-12 zile de îngrijiri medicale.
Instanţa de judecată a reţinut culpa comună egală a celor doi participanţi la trafic, avându-se în vedere procesele-verbale încheiate de organele de cercetarea penală, rapoartele de constatare medico-legală, rapoartele de expertiză tehnică, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor.
Această sentinţă a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi inculpatul P.T.R.
în apelul parchetului s-a criticat hotărârea pentru omisiunea instanţei de a obliga unitatea asigurătoare, în solidar cu inculpaţii, la plata despăgubirilor civile şi pentru soluţionarea cauzei în fond cu procedura de citare viciată cu asigurătorul.
La rândul său, inculpatul P.T.R. a solicitat achitarea pentru lipsa oricărei vinovăţii, cerere pe care a formulat-o şi la judecata în fond, dar nu s-a ţinut seama de ea.
Instanţa de control judiciar, examinând hotărârea criticată, sub aspectul motivelor invocate şi din oficiu, a constatat că este legală şi temeinică.
Referitor la nelegalitatea hotărârii pentru soluţionarea cauzei cu procedura viciată faţă de asigurător, s-a reţinut că acesta, dacă şi-a schimbat sediul în timpul cercetării judecătoreşti, avea obligaţia să anunţe instanţa, ceea ce nu a făcut, astfel că, sub acest aspect, critica nu este fondată.
Neobligarea asigurătorului de către prima instanţă, în solidar, la plata despăgubirilor civile, nu este o omisiune a instanţei, ci din interpretarea corectă a dispoziţiilor legale rezultă că asigurătorul nu poate avea calitatea de responsabil civilmente pentru asigurat.
în ceea ce priveşte apelul inculpatului P.T.R., s-a constatat că din probele administrate rezultă neîndoielnic culpa acestuia la producerea accidentului de circulaţie.
Faţă de cele de mai sus, prin Decizia penală nr. 57 din 16 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 143/2000, s-au respins, ca nefondate, apelyrile formulate.
împotriva celor două hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul P.T.R.
Parchetul a criticat hotărârea pentru următoarele motive:
- lipsa de procedură cu societatea de asigurări X la soluţionarea în fond a cauzei;
- omisiunea de a obliga societatea de asigurare, în solidar cu inculpaţii, la plata despăgubirilor civile;
- greşita obligare a inculpatului D.G. la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea lui P.T.R., întrucât nu a fost trimis în judecată pentru nici o infracţiune în dauna acestuia;
- omisiunea constatării graţierN pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. '
S-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 21, 171 şi 15 din Codul de procedură penală.
La rândul său, inculpatul P.T.R. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385® alin. 1 pct. 12 din Codul de procedură penală, susţinând că nu are nici o culpă în producerea accidentului, motiv pentru care a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală.
Curtea, examinând hotărârile atacate, sub aspectul motivelor invocate şi în conformitate cu art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, a constatat că sunt nelegale şi netemeinice, pentru următoarele considerente:
Aşa cum s-a constatat din conţinutul rechizitoriului, cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată numai pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă din culpă a părţii vătămate V.M.
Cu privire la leziunile corporale suferite de conducătorul motocicletei, P.T.R., organul de urmărire penală nu a dispus trimiterea în judecată, nereţinându-se în sarcina inculpatului D.G. nici o infracţiune.
Conform art. 317 din Codul de procedură penală, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei ori la fapta şi persoana pentru care s-a făcut extinderea procesului penal.
în consecinţă, instanţa, pronunţându-se asupra unor despăgubiri civile solicitate ca urmare a comiterii unei fapte pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată, a depăşit limitele învestirii, pronunţând o hotărâre nelegală.
în cauză, inculpatul D.G. a fost obligat în mod greşit la plata sumei de 598.564 lei către Spitalul Judeţean Călăraşi, reprezentând jumătate din cheltuielile de spitalizare ale coinculpatului P.T.R.
Este fondat şi motivul de recurs formulat de parchet cu privire la graţierea pedepselor aplicate inculpaţilor.
în urma examinării recursului inculpatului P.T.R., în condiţiile art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, s-a constatat că hotărârile sunt nelegale şi sub alte aspecte.
Deşi prima instanţă a reţinut în mod distinct culpa separată a inculpaţilor în proporţie de 50% fiecare, pentru o faptă neintenţionată, i-a obligat, în mod greşit, în solidar, la plata despăgubirilor civile către V.M. şi Spitalul Judeţean Călăraşi, precum şi la cheltuielile de judecată către V.M.
Potrivit art. 998 şi 999 din Codul civil, această obligaţie revine separat fiecărui inculpat, în raport de întinderea culpei sale în producerea faptului prejudiciabil.
Conform art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, inclusiv procedura de citare a părţii pentru termenul de judecată, atrag nulitatea hotărârii, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
încălcarea oricărei dispoziţii legale, altele decât cele prevăzute la alin. 2, atrage nulitatea numai dacă a fost invocată într-un anumit termen de partea interesată.
Din conţinutul sentinţei atacate a rezultat că societatea de asigurări X Călăraşi nu a fost obligată la plata daunelor şi nu a fost vătămată prin viciul de procedură a citării sale, motiv pentru care nu a invocat această încălcare a legii.
Invocarea de către o altă parte din proces, chiar şi de procuror, a unor dispoziţii legale favorabile unei părţi, prin care se tinde în final la crearea unei situaţii nefavorabile acestuia, nu este de acceptat, fiind contrară dispoziţiilor legale menţionate mai sus şi principiului disponibilităţii în procesul civil.
Şi cererea parchetului de obligare a asigurătorului, în solidar cu inculpaţii, în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, este netemeinică şi contrară prevederilor Legii nr. 136/1995.
Citarea asigurătorului în procesele privind cererile de despăgubiri împotriva asiguraţilor se face doar în scopul opozabilităţii acestei hotărâri faţă de asigurător, care va achita ulterior suma stabilită direct părţii vătămate sau asigurătorului, dacă acesta a făcut plata.
Contractul de asigurare nu prevede solidaritatea între asigurat şi asigurător faţă de terţul păgubit şi nici prin lege nu se prevede o asemenea solidaritate.
Faţă de cele de mai sus, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, au fost admise recursurile declarate, s-a casat în totalitate decizia şi s-a casat, în parte, sentinţa, şi, rejudecând în fond, s-au constatat următoarele:
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, Curtea a constatat graţiate integral pedepsele de câte 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor D.G. şi P.T.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal.
în baza art. 120 alin. 2 din Codul penal, s-a redus durata termenelor de încercare de la 2 ani şi 6 luni la 2 ani.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a înlăturat obligarea în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către părţile civile.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 50.000.000 lei daune morale şi 7.500.000 lei daune materiale către partea civilă V.M. şi la câte 9.538.187 lei către partea civilă Spitalul Judeţean Călăraşi.
S-a înlăturat obligarea inculpatului D.G. la plata sumei de 598.564 lei către partea civilă Spitalul Judeţean Călăraşi.
S-a înlăturat obligarea inculpaţilor în solidar la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă V.M şi a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 750.000 lei către aceasta.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
