Recurs. Liberare condiţionată. Imposibilitatea invocării netemeiniciei hotărârilor sub aspectul aprecierii îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor de liberare condiţionată
| Comentarii |
|
Intr-o chestiune de apreciere a unor situaţii de fapt, susţinerea condamnatului în sensul că îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi liberat condiţionat nu poate fi analizată pe calea recursului, care devoluează doar aspecte de nelegalitate, nu şi de netemeinicie.
(Decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2003 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 2721 din 6 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea condamnatului S.M.V. vizând liberarea sa condiţionată din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 17 ianuarie 2003.
Instanţa a reţinut că timpul executat din pedeapsă nu a fost suficient pentru reeducarea condamnatului, acesta nedând dovezi temeinice de îndreptare.
împotriva acestei sentinţe condamnatul a declarat apel, susţinând că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 59 din Codul penal, astfel încât în mod greşit i-a fost respinsă cererea.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1963 din 6 decembrie 2002, a respins apelul ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanţei de fond.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală şi arătând că îndeplineşte toate condiţiile legale pentru a se dispune liberarea sa condiţionată.
Examinând hotărârile recurate, Curtea a constatat că acestea nu pot fi analizate prin prisma nici unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală.
Respingerea cererii de liberare condiţionată a avut la bază o apreciere a instanţelor, care prin analiza tuturor criteriilor prevăzute de art. 59 alin. 1 din Codul penal, raportate la situaţia concretă a condamnatului, au ajuns la concluzia că timpul executat de acesta din pedeapsă nu este încă suficient pentru ca el să fie pus în libertate înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Or, într-o chestiune de apreciere pe aspecte de fond, critica formulată de condamnat nu poate fi cenzurată pe calea recursului, care devoluează doar aspecte de nelegalitate, nu şi de netemeinicie.
Pe de altă parte, cum soluţia de respingere a cererii se bazează pe analiza criteriilor prevăzute de lege, nu poate fi vorba despre o greşită aplicare a legii.
în consecinţă, recursul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat.
NOTĂ:
Soluţia prezentată nu este singulară, deşi majoritatea deciziilor pronunţate de curte admit că şi în recurs poate fi analizată problema îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea condiţionată.
în raport de această practică neunitară, considerăm că soluţia prezentată este principial greşită.
Este în primul rând vorba despre o eroare evidentă atunci când se susţine că prin recurs pot fi invocate numai motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie. Din analiza cazurilor de casare prevăzute de art. 385® din Codul de procedură penală rezultă că unele dintre ele, cele prevăzute la pct. 8, 10, 14 şi 18, privesc netemeinicia hotărârii recurate, iar altele - pct. 9, 20 - se referă la aspecte ce exced nelegalitatea.
Pe de altă parte, în opinia noastră, examinarea modului în care instanţele au apreciat asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 59 din Codul penal se circumscrie exact ipotezei de casare cuprinse în art. 3859 alin. 1 pct. 171 teza a ll-a din Codul de procedură penală, greşita aplicare a legii fiind deci susceptibilă de a face obiect al recursului.
în fine, soluţia prezentată este deficitară şi sub aspectul coerenţei rezolvării. Motivarea în sensul că "hotărârile nu pot fi analizate prin prisma nici unuia din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală" ar conduce la concluzia inadmisibilităţii recursului, ceea ce este evident greşit, dar ea nu concordă nici cu respingerea lui ca nefondat.
