Recurs. Tardivitate. Repunere în termen
| Comentarii |
|
Imprejurarea că inculpatul, prezent la dezbateri şi la pronunţare, a fost plecat din localitate în interes de serviciu pentru o perioadă de 25 de zile, începând din ziua imediat următoare pronunţării hotărârii date în apel, nu poate constitui o cauză temeinică de împiedicare care să justifice repunerea în termenul de declarare a recursului, atâta timp cât acesta avea posibilitatea de a depune declaraţia de recurs prin poştă ori prin intermediul altei persoane, conform art. 3852 din Codul de procedură penală raportat la art. 362 alin. 2 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 1992 din 17 septembrie 2003 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1908 din 15 ianuarie 2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.E.D., condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 din Codul penal, art. 20 raportat la art. 290 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 din Codul penal, art. 293 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 din Codul penal, art. 292 din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, iar în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că aceste pedepse sunt graţiate, punându-se în vedere inculpatului dispoziţiile art. 10 din aceeaşi lege.
Totodată, în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 din Codul penal, acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 din Codul penal, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani şi atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal.
Sub aspectul laturii civile, s-a dispus, în baza art. 14 şi art. 346 din Codul de procedură penală, obligarea inculpatului, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata despăgubirilor către Direcţia Generală a Vămilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că inculpatul a funcţionat ca lucrător vamal la Vama Bucureşti - Antrepozite, având printre atribuţiile de serviciu privind vămuirea bunurilor introduse în ţară de persoane fizice şi pe aceea referitoare la aplicarea scutirilor de taxe vamale pentru autoturismele aduse în ţară de persoanele repatriate.
între anii 1993- 1995, inculpatul, împreună cu coinculpaţii P.P., F.S. şi P.I., a fraudat legislaţia în mod repetat, prin falsificarea unor acte vamale, producând un prejudiciu considerabil.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă Direcţia Generală a Vămilor şi inculpaţii C.E.D., P.P. şi D.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 600/A din 24 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală a admis apelurile declarate de inculpaţi, fiind extinse efectele şi pentru inculpaţii K.L. şi G.C.A.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi s-a dispus în fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal privindu-l pe inculpatul C.E.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 din Codul penal; art. 26 raportat la art. 290 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 din Codul penal; art. 293 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 din Codul penal; art. 292 din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal; art. 26 raportat la art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 din Codul penal.
A fost admis şi apelul părţii civile, dispunându-se obligarea inculpaţilor şi la plata penalităţilor de întârziere de la data săvârşirii fiecărei infracţiuni şi până la data efectivă a plăţii.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.E.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Odată cu declaraţia de recurs, inculpatul a solicitat şi repunerea în termen, invocând faptul că a fost împiedicat să declare calea de atac în termen, deoarece în perioada 25.04.2003 - 19.05.2003 a fost trimis în interes de serviciu la diverse puncte vamale din ţară.
Curtea, examinând în primul rând tardivitatea declarării recursului (la data de 20 mai 2003, faţă de 5 mai 2003, când expira termenul de 10 zile prevăzut de lege), a constatat că cele invocate de inculpat nu pot constitui motiv temeinic de repunere în termen.
Inculpatul a fost prezent la dezbateri şi la pronunţarea apelului şi, chiar dacă din ziua imediat următoare a plecat în provincie în interes de serviciu, nimic nu îl împiedica să depună declaraţia de recurs prin poştă ori prin intermediul altei persoane, conform art. 3852 din Codul de procedură penală raportat la art. 362 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, a respins ca tardiv recursul declarat de inculpat şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
