RECURS. LIPSA DISPOZITIVULUI DECIZIEI INSTANTEI DE APEL. NULITATE.
Comentarii |
|
Lipsa dispozitivului deciziei instanţei de apel atrage nulitatea acesteia.
Chiar dacă acest caz de încălcare a dispoziţiilor legale procedurale nu este enumerat în art.197 alin.2 C.pr.pen. şi deci nu reprezintă un caz de nulitate absolută, totuşi se impune anularea deciziei penale, fiind necesară pentru justa soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa penală nr.127/2000, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.C., ca neîntemeiată, reţinând că, potrivit raportului de expertiză
medico-legală, bolile de care suferă acesta pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel condamnatul, motivând că pentru bolile de care suferă este internat de aproximativ 1 an, la diferite spitale şi anterior a mai beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei, pe considerentul că nu poate fi tratat în reţeaua D.G.P.
în considerentele deciziei penale nr.446/A/2000 a Tribunalului Bucureşti -secţia a ll-a penală s-a menţionat că apelul condamnatului va fi respins, ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul M.C., pentru motivul de casare prev.de art.3859 pct.9 C.pr.pen., respectiv lipseşte dispozitivul deciziei penale.
Recursul condamnatului M.C. este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat că lipseşte dispozitivul deciziei penale, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art.354 C.pr.pen., în care se statuează că „hotărârea prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină o parte introductivă, o expunere şi dispozitivul".
Această încălcare a legii atrage nulitatea deciziei penale, deoarece s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea ei, potrivit art.197 alin.1 şi 4 C.pr.pen.
Curtea a admis recursul condamnatului M.C., a casat decizia penală şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală. (Judecator Stan Mustata)
(Secţia I penală, decizia nr. 764/2000)