RECURS. INTRERUPEREA EXECUTARII PEDEPSEI INCHISORII. NEINCADRARE IN CAZURILE DE CASARE.
| Comentarii |
|
Soluţia dată de instanţele de fond, respectiv apel, cererii de întrerupere a executării pedepsei întemeiate pe dispoziţiile art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.c. C.pr.pen., nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs în cadrul nici unuia din cazurile de casare enumerate expres şi limitativ în art.3859 C.pr.pen., întrucât ea se datorează aprecierii acestor instanţe, prin prisma probelor administrate în cauză, în sensul că împrejurările invocate de condamnat în susţinerea cererii nu au un caracter special şi nu reclamă admiterea acesteia.
Prin sentinţa penală nr.2666/23.08.1999 a Judecătoriei sectorului 5 a fost respinsă cererea de întrerupere a executării*- pedepsei formulate de condamnatul G.O.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că petiţionarul a formulat o cerere de întreruperea executării pedepsei, întemeiată pe dispoziţiile art.455 rap.la art.453 lit.c C.pr.pen., fără a face însă dovada existenţei unor împrejurări speciale ce ar avea consecinţe grave pentru familia sa, dacă nu s-ar întrerupe executarea pedepsei.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând că instanţa de fond a apreciat greşit probele administrate, întrucât din coroborarea acestora rezultă că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.453 lit.c C.pr.pen., pentru admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr.1703/A/13.12.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia I penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
S-a reţinut că din analiza dosarului cauzei rezultă că petentul nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale de natură a avea consecinţe grave pentru familia condamnatului, prezenţa acestuia în preajma familiei o perioadă determinată de timp, dar nu mai mult de 3 luni, nefiind justificată de probele propuse şi administrate de condamnat (certificat de naştere şi medical al copilului, adeverinţă de la locul de muncă).
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care, fără a indica vreun caz de casare, a reiterat criticile formulate în apel, arătând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Recursul este nefondat.
în cuprinsul art.3859 C.pr.pen.sunt enumerate expres şi limitativ cazurile în care hotărârile sunt supuse casării, iar criticile formulate de recurent nu se încadrează în nici unul dintre acestea. Respingerea cererii formulate se datorează aprecierii instanţelor de fond şi de apel ca, prin probele administrate, condamnatul nu a făcut dovada unor împrejurări speciale de natură a avea consecinţe grave pentru familia sa, ce reclamă întreruperea executării pedepsei, iar această apreciere nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs în cadrul nici unuia din cazurile de casare enumerate în art.3859 C.pr.pen.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.293/2000) NOTĂ: Ne exprimăm dezacordul faţă de această soluţie, considerând că, în speţă, critica recurentului putea fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art.3859 pct.171 Cod pr. penală. (Judecator Dan Lupascu)
