Recurs. Principiul non reformatio in pejus. Circumstanţe atenuante
Comentarii |
|
Chiar dacă a procedat la schimbarea încadrării juridice într-o infracţiune mai puţin gravă, instanţa de apel trebuie să menţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante reţinute de către prima instanţă, neputând înlătura acest beneficiu în calea de atac a inculpatului.
(Decizia nr. 1592 din 24 octombrie 2001 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1663 din 18.10.2000 a Judecătoriei Sectorului 1, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul C.l. din art. 216 din Codul penal şi art. 215 alin. 1, 3 din Codul penal în art. 208 - 209 lit. f) din Codul penal şi art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal.
în baza art. 208 - 209 lit. f) din Codul penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 din Codul penal inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.
în baza art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 din Codul penal inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.
în baza art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 din Codul penal a fost condamnat inculpatul la 1 lună închisoare.
în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
S-a reţinut că la 13.09.1997 inculpatul s-a întors în România dintr-o călătorie în China, iar în timpul zborului cu avionul a găsit în faţa scaunului pe care călătorise partea vătămată un document de transport AWB, ce servea la ridicarea unui colet la sosirea în ţară.
Inculpatul şi-a însuşit acest document şi la data de 19.09.1997 s-a prezentat la magazia S.C. "R." S.R.L., formulând o cerere în numele părţii vătămate, deţinătorul de drept al documentului, falsificându-i semnătura şi atribuindu-şi alte date de identitate. Fără a verifica identitatea persoanei care solicită ridicarea pachetului, obligaţie ce-i revenea potrivit atribuţiilor de serviciu, magazionerul de la S.C. "R." S.R.L a eliberat inculpatului coletul respectiv.
Inculpatul şi-a însuşit conţinutul coletului, îmbrăcăminte în valoare de 6.500.000 lei, vânzând o parte din marfă, iar o altă parte fiind recuperată de organele de poliţie.
Prima instanţă a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, apreciind că inculpatul a înţeles să sustragă documentul de transport şi să-şi însuşească, fără drept, bunurile conţinute de coletul ridicat din vamă. Astfel, însuşindu-şi documentul, inculpatul a cunoscut că acesta aparţine unei alte persoane şi că nu a fost abandonat.
Prin Decizia penală nr. 713/A din 10.05.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, s-a admis apelul inculpatului, desfiinţându-se în parte sentinţa.
S-a înlăturat schimbarea încadrării juridice din art. 216 din Codul penal în art. 208 - 209 lit. f) din Codul penal, inculpatul fiind condamnat la 3 luni închisoare, în baza art. 216 alin. 1 din Codul penal.
S-a dispus ca inculpatul să execute în final 6 luni închisoare.
S-a reţinut că esenţial pentru delimitarea infracţiunii de furt de infracţiunea de însuşire a bunului găsit este starea de fapt (posesia şi detenţia) a bunului mobil, la momentul însuşirii acestuia, în raport cu posesorul sau detentorul său legitim.
în cauză, din probatoriul administrat a rezultat că documentul de transport însuşit de inculpat poate fi considerat bun găsit ori pierdut în sensul dispoziţiilor art. 216 din Codul penal, ruperea contactului material dintre partea vătămată şi bun nefiind de moment.
Din acest punct de vedere schimbarea încadrării juridice operată de instanţa fondului este greşită, partea vătămată pierzând paza juridică a bunului său mobil, deci în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 208 - 209 din Codul penal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal achitarea, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, aplicarea art. 81 din Codul penal.
Recursul este întemeiat, însă pentru alte considerente.
Fără a mai putea analiza schimbarea de încadrare dispusă de instanţa de apel, întrucât acest lucru nu mai este posibil fără a agrava situaţia inculpatului în propriul recurs, Curtea reţine că susţinerea inculpatului în sensul că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 216 din Codul penal nu este întemeiată.
Nici susţinerea inculpatului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, acestora lipsindu-le latura obiectivă, nu este întemeiată.
Curtea constată însă că instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 din Codul penal, odată cu condamnarea acestuia pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni aflate în concurs.
Chiar dacă a procedat la schimbarea încadrării juridice pentru una dintre fapte, instanţa de apel trebuia să reţină aplicarea art. 74 şi 76 din Codul penal atunci când a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 216 din Codul penal, întrucât nu putea ca în apelul său să-i înlăture acest beneficiu, contrar principiului neagravării situaţiei în propriul apel, prevăzut de art. 372 din Codul de procedură penală.
în acest sens, recursul inculpatului va fi admis, decizia recurată va fi casată în parte şi în fond, ulterior descontopirii pedepselor ce i-au fost aplicate, va dispune, în baza art. 216 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 din Codul penal, condamnarea inculpatului la 1.000.000 lei amendă penală, conform art. 76 lit. e) din Codul penal, urmând ca în final, conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. d) din Codul de procedură penală, inculpatul să execute 6 luni închisoare.