Recurs. Schimbarea încadrării juridice. Soluţie
| Comentarii |
|
Cazurile în care instanţa de recurs dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată sunt limitativ enumerate în art. 3851S pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală şi printre ele nu figurează şi schimbarea încadrării juridice; ca atare, în acest caz sunt aplicabile prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, potrivit cărora în celelalte cazuri decât cele prevăzute la lit. c), instanţa de recurs, casând hotărârea atacată, reţine cauza spre rejudecare.
(Decizia nr. 219 din 11 februarie 2002 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1755 din 15.10.2001 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e) şi i) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul R.S. la 4 ani închisoare pentru furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în ziua de 1.08.2001, folosindu-se de o cheie potrivită, inculpatul R.S. a pătruns în autoturismul proprietatea părţii vătămate N.G., de unde a sustras două boxe audio marca "Sony" şi capacul din spate al portbagajului, bunuri ce au fost restituite părţii vătămate pe bază de dovadă scrisă. Prima instanţă a mai reţinut că din fişa de cazier rezultă că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, întrucât, prin Sentinţa penală nr. 19 din 10.01.1994 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a fost condamnat să execute 2 ani închisoare, constatându-se, de asemenea, că executase în întregime pedeapsa până la data rămânerii definitive a sentinţei mai sus menţionate, iar fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită ulterior, în cursul anului 2001, astfel că instanţa a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) din Codul penal.
Inculpatul a declarat apel împotriva acestei sentinţe penale, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei.
Analizând sentinţa penală atacată, atât din perspectiva motivului invocat, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul a apreciat ca nefondat apelul, respingându-l ca atare.
Inculpatul R.S. a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri, criticându-le sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură penală.
De asemenea, s-a invocat de către parchet greşita încadrare juridică, în sensul că nu trebuia reţinută starea de recidivă postexecutorie, critică ce va fi analizată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 din Codul de procedură penală.
Examinând hotărârile sub aspectul criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
într-adevăr, critica referitoare la greşita încadrare juridică este întemeiată.
Inculpatul nu este recidivist, deoarece, potrivit art. 135 lit. a) din Codul penal, termenul în care condamnatul poate fi reabilitat, în cazul condamnării la o pedeapsă de până la 5 ani, este de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.
în speţă, este vorba de o condamnare de 2 ani închisoare, deci termenul va fi de 5 ani.
Or, din anul 1994 până în prezent au trecut mai mult de 5 ani.
în ceea ce priveşte critica referitoare la individualizarea pedepsei, aceasta este nefondată, deoarece instanţa a aplicat corect criteriile de individualizare, având în vedere atât gradul concret de pericol social, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care manifestă o perseverenţă infracţională deosebită, ţinând seama de fişa de cazier, fiind specializat pe comiterea de infracţiuni contra patrimoniului şi de violenţă, respectiv furturi şi tâlhării.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, va admite recursul inculpatului, va casa în parte sentinţa şi în totalitate decizia şi rejudecând va schimba încadrarea juridică, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 37 lit. b) din Codul penal, deoarece cazurile în care instanţa de recurs dispune rejudecarea a cărei hotărâre a fost casată sunt limitativ enumerate în art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală şi printre ele nu figurează şi schimbarea încadrării juridice.
NOTĂ:
Soluţia pronunţată de instanţă este cea impusă de art. 38515 pct. 2 lit. d). din Codul de procedură penală. Când se schimbă încadrarea juridică, într-adevăr, nu se pune problema trimiterii spre rejudecare a cauzei.
Referitor la schimbarea încadrării juridice, în cazul omisiunii sau aplicării greşite a art. 37 lit. a) sau b) din Codul penal, semnalăm că problema este controversată.
Unii autori admit punctul de vedere exprimat în decizie (vezi V. Papadopol -"Culegere de practică judiciară penală pe anul 1993", Casa de Editură şi Presă "Şansa" - S.R.L, Bucureşti 1994, p. 244).
în literatura juridică a fost admis punctul de vedere potrivit căruia încadrarea juridică include toate textele - inclusiv cele adiacente (cum sunt, desigur, şi cele ce privesc starea de recidivă) - care realizează în mod complet caracterizarea juridică a infracţiunii (v. Georgeta Morcov, "încadrarea juridică în penal", R.R.D. nr. 2/1967, p. 108).
