RECURS. RETRAGEREA APELULUI DECLARAT DE CĂTRE INCULPAT. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
Potrivit art.3851 alin.4 C.pr.pen. nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art.362 C.pr.pen. nu au folosit calea apelului şi când apelul a fost retras.
Prin sentinţa penală nr.741/13.04.2000, pronunţată de Judecătoria Buftea, în baza art.334 C.pr.pen. s-a schimbat încadrarea judiciă a faptei săvârşită de inculpatul M.G., din infracţiunea revăzută de art.214 alin.1 C.pen., în infracţiunea prvăzutăde art.2151 C.pen.
Inculpatul M.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.2151 C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen. (delapidare, cu circumstanţe atenuante judecătoreşti).
De asemenea, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea prejudiciată constituită parte civilă, precum şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt, pe baza probelor administrate, că inculpatul M.G. a fost angajat la S.C. „F.L." -S.R.L. în perioada 23.03.1997 - 23.08.1998, în baza contractului de prestări servicii încheiat cu societatea, în calitate de conducător auto, cu atribuţii de gestionare. în perioada 10.04.1998-20.04.1998 inculpatul a livrat bunuri către diverşi beneficiari şi a încasat sumele de bani respective, însuşindu-le în interes personal, cauzând un prejudiciu de 9.792.051 lei.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi inculpatul M.G.
Motivele de apel ale parchetului au vizat greşita încadrare juridică dată faptei săvârşite de inculpat, în speţă fiind vorba de infracţiunea prevăzută de art.214 alin.2 C.pen., aceasta pentru că „funcţionarul" presupune calitate de salariat, neexistând contract individual de muncă - ci o convenţie civilă de prestări de servicii.
Prin decizia penală nr.1424//05.10.2000, Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea împotriva sentinţei penale nr.741/13.04.2000 a Judecătoriei Buftea.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, apelantul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
în considerentele deciziei, Tribunalul a reţinut că prevederile art. 147 C.pen.statuează că prin „funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum ar fi învestită o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 c.pen.
Alin.2 prevede că, prin „funcţionar" se înţelege persoana menţionată la alin.1, precum şi orice salariat car exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice.
Din interpretarea acestui text de lege reiese că şi contractul de prestări de servicii încheiat între inculpat şi societate îi conferă acestuia calitatea de funcţionar, care avea atribuţii de transport mărfuri, dar şi încasarea sumelor de bani, calitate în care şi-a însuşit în interes personal banii obţinuţi din vânzarea bunurilor societăţii.
Din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art.2151 alin.1 C.pen., instanţa de fond pronunţând o sentinţă legală şi temeinică.
în şedinţa publică de la 05.10.2000, inculpatul şi-a retras apelul, astfel că, în raport de poziţia sa şi de dispoziţiile art.369 C.pr.pen., Tribunalul a luat act de aceasta.
Decizia, în termen legal a fost recurată de inculpatul M.G.
La termen, Curtea a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului declarat, faţă de împrejurarea că inculpatul a declarat personal că înţelege să-şi retragă apelul formulat împotriva sentinţei penale nr.741/13.04.2000 a Judecătoriei Buftea.
Potrivit art.3851 alin.4 C.pr.pen. nu pot fi atacate cu recurs, sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art.362 C.pr.pen. nu au folosit calea apelului şi când apelul a fost retras.
Astfel, Curtea, în baza art.3851 pct.1 lit.a C.pr.pen., a respins, ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul M.G., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.(Judecator Rodica-Aida Popa)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1907/2000)
