REVIZUIRE. CĂI DE ATAC.
| Comentarii |
|
Hotărârea pronunţată asupra unei cereri de revizuire este supusă aceloraşi căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.
Prin sentinţa penală nr.165 din 20 martie 2000, Judecătoria Olteniţa a respins cererea de revizuire formulată de partea vătămată T.l. împotriva sentinţei penale nr.165/2000 a aceleiaşi judecătorii.
Prin decizia penală nr.176 din 21 iunie 2000, Tribunalul Călăraşi a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de către revizuienta - parte vătămată.
Aceeaşi revizuientă - parte vătămată a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului.
Curtea, în expozeul deciziei pronunţate, a constatat că recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare, potrivit art.38515 pct.1, lit.a C.pr.pen., pentru următoarele considerente:
Motivul cererii de revizuire îl constituie greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prev.de art.193 C.pen.
Prin urmare, potrivit pricipiului de drept „accesoriul urmează principalul", cererea de revizuire nu era supusă decât căii de atac a recursului, decizia Tribunalului fiind astfel definitivă şi numai dintr-o eroare acesta a apreciat calea de atac exercitată împotriva sentinţei fondului ca fiind apel, acordând prin decizie drept de recurs, cale de atac, de altfel, epuizată de revizuientă.
Curtea, potrivit dispozitivului deciziei, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta-parte vătămată.
(Secţia I penală, decizia nr. 1250/2000) NOTĂ: Dacă în dispozitivul deciziei menţiunea respingerii recursului ca nefondat nu este o eroare materială (de dactilografiere), atunci dispozitivul contrazice motivarea soluţiei, temeiul corect al respingerii recursului fiind inadmisibilitatea. (Judecator Mihai Despina)
