REVIZUIRE. CAZURI.
| Comentarii |
|
Revizuirea este o modalitate de îndreptare a erorilor judiciare, în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Greşita individualizare a pedepsei nu constituie caz de revizuire.
Prin sentinţa penală nr.490/15.09.2000, Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulata de petentul O.S., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din 17.07.2000 a fost sesizată instanţa cu cererea de revizuire formulată de petentul O.S. cu privire la sentinţa penală nr.96/23.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia I penală, cu propunerea de respingere a cererii, ca inadmisibilă.
în motivarea sesizării s-a arătat că petentul a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.211 alin.2 lit.b şi c C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., hotărârea penală rămânând definitivă prin decizia penală nr.4175/18.11.1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
Prin cererea sa petentul a considerat că pedeapsa aplicată este prea gravă, în raport cu pericolul social al faptei săvârşite.
Prima instanţă, analizând actele din dosarul cauzei, a constatat că, cererea petentului este inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art.394 C.pr.penală.
Revizuirea este o modalitate de îndreptare a erorilor judiciare, în cazuri limitativ prevăzute de lege.
Greşita individualizare a pedepsei nu se include în cazurile de revizuire, situaţie în care cererea petentului nu a putut fi încadrată în nici unul din cele 4 motive legale de revizuire prev.de art.394 C.pr.pen.
Sentinţa menţionată a fost apelată de revizuent, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că motivele care nu au fost avute în vedere constau în neaplicarea art.74 şi 76 C.pen., cu efectul redozării pedepsei.
Critica invocata nu este fondată, Curtea stabilind că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres prevăzute de art.394 C.pr.pen., putând fi avute în vedere doar pentru un eventual recurs în anulare.(Judecator Rodica-Aida Popa)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.580/2000)
NOTĂ: Decizia de mai sus a rămas definitivă prin nerecurare.
