TENTATIVĂ LA TÂLHĂRIE. TENTATIVĂ LA FURT CALIFICAT. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Nu poate avea incidenţă schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de tâlhărie în aceea de tentativă la infracţiunea de furt calificat, întrucât încercarea inculpatului de a deposeda victima de bunul avut s-a făcut, în mod esenţial, prin înfrângerea rezistenţei acesteia, prin exercitarea de violenţe fizice, fapt care este de esenţa infracţiunii de tâlhărie.
Prin sentinţa penală nr. 31/25.01.1999, Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală a dispus condamnarea inculpatului B.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 2 lit. f Cod penal, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a reţinut, în fapt, că în după-amiaza zilei de 4.06.1998, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată C.A. în imobilul în care aceasta locuieşte, situat în Aleea Compozitorilor, sectorul 6, iar în lift s-a repezit la gâtul ei, cu intenţia de a-i smulge lanţul de aur. întrucât victima a opus rezistenţă şi a început să ţipe, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu braţele şi pumnul peste faţă, producându-i leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale, atestate prin raportul medico-legal nr. Al/8.878/22.06.1998.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de tâlhărie, în cea de tentativă la infracţiunea de furt calificat contra patrimoniului, arătând că nu a exercitat ameninţări sau violenţe asupra victimei, ci doar a încercat să-i smulgă lanţul de aur pe care îl purta la gât.
Critica este nefondată.
Astfel, în cauză nu poate opera schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea în tâlhărie în tentativă la infracţiunea de furt calificat, deoarece încercarea inculpatului de a o deposeda pe partea vătămată de lănţişorul pe care-l purta s-a făcut prin exercitarea de violenţe, fapt care este de esenţa infracţiunii de tâlhărie.
Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate C.A. şi ale martorelor N.M. şi D.F., vecine ale părţii vătămate, care au fost alertate de strigătele acesteia, rezultă că inculpatul, în încercarea nereuşită de a-i sustrage lănţişorul părţii vătămate, a început să o lovească pe aceasta (mai ales când a început să strige) cu palmele peste faţă şi gât.
Martorele au arătat că au observat că partea vătămată era speriată şi prezenta urme de violenţă pe gât şi pe mâini.
Mai mult decât atât, ca urmare a violenţelor exercitate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni traumatice, care au fost produse prin lovire cu un corp dur, care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Rezultă că apelantul inculpat a exercitat violenţe asupra victimei, sens în care cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice este lipsită de suport probator, fiind făcută în scopul diminuării răspunderii penale. (I.D.)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 143/1999)
