TÂLHĂRIE.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului care, sub pretextul că doreşte să cumpere, de la partea vătămată, telefonul mobil, i-a cerut să-l examineze, apoi a refuzat să-l restituie şi, pentru a-şi asigura scăparea, a ameninţat-o cu un cuţit şi a fugit, constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. e şi nu infracţiunea de abuz de încredere.
Din modalitatea săvârşirii faptei rezultă cu certitudine că inculpatul a intenţionat să sustragă telefonul şi nicidecum să-l cumpere şi, invocând pretextul amintit, a determinat partea vătămată să i-l încredinţeze.
Prin sentinţa penală nr. 368/1999, Tribunalul Bucureşti - secţia l-a penală l-a condamnat pe inculpatul P.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, reţinând că, în ziua de 13.03.1999, partea vătămată V.C. s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a cerut nişte ţigări, apoi i-a solicitat să-i dea telefonul mobil să-l vadă.
Inculpatul a introdus telefonul în buzunarul hainei şi a vrut să plece. în momentul în care partea vătămată a încercat să-l oprească, inculpatul a scos un cuţit din buzunar, l-a ameninţat şi a fugit. Ulterior, a vândut telefonul.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, cerând schimbarea încadrării juridice a faptei comise din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de abuz de încredere.
Curtea a respins acest apel, ca nefondat, arătând că, din modalitatea desfăşurării faptei rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a intrat în posesia bunului fără drept, nefiindu-i încredinţat cu nici un titlu, iar pentru a-l păstra a folosit ameninţarea cu un cuţit.
Din declaraţiile părţii vătămate se reţine că inculpatul l-a controlat în buzunar, a găsit telefonul şi l-a luat, iar în primele declaraţii inculpatul a menţionat că „am vrut să fur telefonul". (Judecator inspector Georgeta Onica )
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 525/1999)
