TENTATIVĂ DE OMOR. LOVIRE SAU ALTE VIOLENTE. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei de omor, deşi leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 6-7 zile, şi nu s-a pus în primejdie viaţa victimei, atunci când inculpatul s-a folosit de un corp dur, apt să producă rezultatul letal, şi a lovit victima într-o zonă vitală, cu intenţia indirectă de a o ucide.
Prin sentinţa penală nr. 8/7.01.1999 a Tribunalului Bucureşti secţia l-a penală s-a dispus condamnarea inculpatului S.M. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 Cod penal, combinat cu art. 175 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
S-a reţinut, ca situaţie de fapt, că, în seara zilei de 11.11.1996, pe fondul unor discuţii contradictorii, inculpatul a lovit cu partea metalică a unui ciocan
în zona parietală dreaptă a capului pe soţia sa, numita S.M., producându-i leziuni traumatice, atestate prin adresa spitalului Clinic de Urgenţă, „Prof.dr. Bagdasar", în sensul următorului diagnostic: „traumatism cranio-cerebral. Plagă contuză parietal dreapta, efectuându-se toaleta, sutura şi pansamentul plăgii, fără a rămâne internată".
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. Al/9161/2.07.1997, s-a concluzionat că leziunile traumatice indicate au fost produse prin lovire cu un corp dur, necesitând pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără a se pune în primejdie viaţa acesteia.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală şi solicitând schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovire simplă, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Curtea, examinând soluţia pronunţată, în raport de critica invocată, dar şi din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat, pentru cele ce urmează.
Instanţa de fond a reţinut o încadrare juridică corectă, în raport de starea de fapt relevată de probele administrate.
Astfel, chiar dacă leziunile produse prin activitatea infracţională au necesitat doar 7 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în pericol viaţa victimei, intenţia indirectă de a ucide, este, în speţă, redată de folosirea unui corp dur, apt să producă moartea, aşa cum este partea metalică a unui ciocan, iar, pe de altă pare, de zona lovită, capul (parietal dreapta), zonă vitală a corpului.
în acest context, inculpatul, folosind un ciocan, la lovirea soţiei sale în cap, a comis nu o infracţiune de lovire, ci de tentativă de omor, rezultatul letal neproducându-se datorită intervenţiei fiicelor sale, care l-au imobilizat, iar victima a fost îndepărtată şi transportată la spital.
Acţionând astfel, respectiv de la o mică distanţă, executând un atac prin surprindere, într-o zonă vitală, şi fără a exista posibilitatea victimei de a se apăra, inculpatul a avut reprezentarea rezultatului faptei sale, pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce, pe plan subiectiv, a caracterizat, în drept, activitatea infracţională ca o tentativă la infracţiunea de omor calificat. (Judecator Iulian Dragomir - Sectia a II-a penala)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 102/1999)
