TÂLHĂRIE. ŞANTAJ. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Ceea ce caracterizează infracţiunea de şantaj - deosebind-o de cea de tâlhărie - este faptul că infractorul întrebuinţează violenţa sau ameninţarea în scopul obţinerii ulterioare a unei sume de bani ori alte valori. Infracţiunea de tâlhărie, dimpotrivă, este caracterizată prin simultaneitatea violenţei sau ameninţării cu actul victimei de a ceda bunul său.
Tâlhăria este o infracţiune contra avutului persoanei, iar şantajul o infracţiune contra libertăţii morale.
Prin sentinţa penală nr.165/2.06.2000, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în baza art.211 alin.2 lit.a, d şi e C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen., a fost condamnat inculpatul R.N. la 1 an închisoare.
în baza art.189 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.
în temeiul art.33-34 C.pen. s-a dispus ca inculpatul R.N. să execute 1 an închisoare.
în fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 8.08.1999, inculpatul, însoţit de alte trei persoane, prin agresare fizică, l-au deposedat pe D.G. de un auto marca Nissan, în zona Restaurantului Perla din municipiul Slobozia, în contul unui rest de bani, dintr-o marfă vândută victimei, în cuantum de 400.000.000 lei
Pentru aceasta, inculpatul şi celelalte trei persoane au obligat-o pe partea vătămată să urce în autoturism şi s-au deplasat în Medgidia, unde inculpatul l-a obligat pe D.G. să scrie un act de vânzare, prin care ceda autoturismul Nissan în contul datoriei către S.C. „PESCO" - S.A. Peştera.
Ga urmare a agresiunilor, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de şantaj.
Instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică dată faptelor a fost corect stabilită de instanţa de fond, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice.
Aceasta, deoarece, potrivit art.194 C.pr.pen., şantajul constă în constrângerea unei persoane, prin violenţă, sau prin ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi, în mod injust, un folos pentru sine sau pentru altul.
Art.211 C.pen. defineşte tâlhăria ca fiind furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Ceea ce deosebeşte, în primul rând, infracţiunea de şantaj de infracţiunea de tâlhărie, este obiectul lor juridic.
în cazul şantajului, sunt încălcate cu prioritate relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei, şi anume libertatea psihică, iar în cazul tâlhăriei sunt lezate, în principal, relaţiile sociale privitoare la patrimoniu şi numai în mod adiacent, datorită violenţei sau ameninţării folosite de făptuitor, este atinsă libertatea fizică sau psihică a persoanei.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol - la şantaj - cu privire la valorile ce alcătuiesc obiectul faptei, şi în efectiva diminuare a patrimoniului victimei, în cazul tâlhăriei.
Din punct de vedere al consumării, şantajul se finalizează în momentul creării stării de pericol, neavând relevanţă dacă făptuitorul a mai obţinut sau nu folosul urmărit. în cazul tâlhăriei, consumarea faptei este în directă legătură cu obţinerea bunului de către făptuitor.
De asemenea, ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este împrejurarea că tâlhăria se caracterizează prin simultaneitatea violenţei sau ameninţării cu actul victimei de a ceda bunul său, în timp ce în cazul şantajului, infractorul întrebuinţează violenţe sau ameninţarea pentru a obţine ulterior un bun.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.440/2000)
NOTĂ: Decizia de mai sus a rămas definitivă prin nercurare.
