TÂLHĂRIE. VIOLARE DE DOMICILIU. ABSORBIRE.

Furtul săvârşit într-o locuinţă sau dependinţă a acesteia, prin întrebuinţarea de violenţe pentru păstrarea bunului sustras ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, constituie infracţiunea de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art.211 alin.2 lit.f Cod penal, care absoarbe în conţinutul său infracţiunea de violare de domiciliu.

Prin sentinţa penală nr.243 din 11 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală, s-a dispus în baza art.211 alin.2 lit.d şi f Cod penal, condamnarea inculpatului C.D. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.

în baza dispoziţiilor art.192 alin.2 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform prevederilor art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal.

Instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 26 octombrie 1999, după lăsarea serii, inculpatul a pătruns în holul locuinţei părţii vătămate I.G., de unde a luat o haină a acestuia, în care se aflau suma de 800.000 lei şi actul de identitate.

Fiind surprins de partea vătămată şi fiul acesteia, inculpatul a aruncat spre ei cu pietre şi cărămizi găsite în curte, pentru a putea fugi.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, arătând, în principal, că nu a comis faptele reţinute în sarcina sa şi că, în orice caz, încadrarea juridica este greşită.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei în raport de criticile formulate, precum şi din oficiu, potrivit prevederilor art.371 alin.2 Cod proc.pen., Curtea a constatat că apelul este fondat, în sensul celor arătate în continuare.

Potrivit prevederilor art.211 alin.2 lit.f Cod penal, săvârşirea infracţiunii de tâlhărie „într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia" conferă faptei caracter calificat, cu un grad mai ridicat de pericol social, exprimat în limitele de pedeapsă care sunt de la 5 la 20 de ani închisoare.

Aşa fiind, este greşită condamnarea inculpatului atât pentru infracţiunea de tâlhărie în formă calificată, cât şi pentru cea de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal. Pătrunderea fără drept într-o locuinţă sau o dependinţă a acesteia, constituind o modalitate agravată a infracţiunii de tâlhărie, se absoarbe în conţinutul ei constitutiv şi îşi pierde individualitatea.

Astfel, Curtea a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa, şi rejudecând cauza în fond, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunile prevăzute de art.211 alin.2 lit.d şi f Cod penal şi art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, într-o singură infracţiune prevăzută de art.211 alin.2 lit.d şi f Cod penal, condamnându-l pe inculpat la o singură pedeapsă. (Judecator Viorica Constiniu)

(Secţia I penală, decizia nr.625/2000) NOTĂ: Prin decizia nr. 1492/2001, Curtea Supremă de Justiţie - secţia penală a respins recursul.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre TÂLHĂRIE. VIOLARE DE DOMICILIU. ABSORBIRE.