TRAFIC DE STUPEFIANTE. MOMENTUL CONSUMĂRII INFRACŢIUNII. INTERZICEREA UNOR DREPTURI. CONDIŢII DE APLICARE.
| Comentarii |
|
Deţinerea fără drept a cantităţii de 10 kg mercur şi oferirea spre vânzare a acestei substanţe toxice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de stupefiante, prev.şi ped.de art.312 alin.1 C.pen.
împrejurarea că fapta a fost descoperită în momentul în care se realiza vânzarea-cumpărarea substanţei toxice, nu conferă acesteia conţinutul unei tentative.
Pentru aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi este necesar ca pdeapsa principală să fie de cel puţin 2 ani închisoare, chiar dacă legea prevede obligativitatea acesteia.
Prima instanţă, prin sentinţa penală nr.44 din 25.01.2000, a condamnat pe inculpatul C.I.L. la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, prev.de art.312 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen. şi la 7 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni, urmare aplicării art.33-34 C.pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul R.S.B. la 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art.312 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen.
De asemenea, s-a făcut aplicarea art.64 şi 71 C.pen., precum şi a art.117 C.pen. pentru acest inculpat.
A mai fost condamnat, prin această sentinţă, inculpatul C.M.E. la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la trafic de stupefiante, prev.de art.26 rap.la art.312 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen., făcându-se aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
în baza art.118 lit.e C.pen., s-a confiscat cantitatea de 9.685 grame mercur alb.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut că, în cursul anului 1997, inculpata R.S.B. a împrumutat unui cetăţean străin suma de 2500 USD şi, ulterior, întrucât acesta urma să plece definitiv din ţară, a acceptat să primească în contul datoriei, circa 10 kg mercur metalic, pe care aceasta l-a depozitat la domiciliul său. La sfârşitul lunii august 1998, inculpata R.S.B. a solicitat sprijinul inculpatului C.I.L., pentru a găsi clienţi care să cumpere mercurul care îl deţinea la domiciliul său, contra unui comision. Acesta, la rândul său, a solicitat ajutorul inculpatului C.M., care a găsit un cumpărător. Pentru a vinde mercurul respectiv, inculpatul C.I.L. a preluat recipientul cu mercur de la inculpata R.S.B.
în seara zilei de 21 septembrie 1998, l-a ţinut la domiciliul său până a doua zi, când, împreună cu inculpatul C.M. s-au deplasat pentru a se întâlni cu un cumpărător, unde au fost surprinşi de organele de poliţie, şi reţinuţi.
Inculpaţii au recunoscut şi regretat faptele.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.I.L., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin apelul Parchetului a fost criticată sentinţa penală, pentru două motive, şi anume: pedepsele aplicate inculpaţilor sunt excesiv de blânde în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii comise de aceştia; s-a omis aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, potrivit art.65 C.pen., pentru inculpaţii de cetăţenie română, deşi aplicarea acestei pedepse este obligatorie, în conformitate cu art.312 alin.1 C.pen.
Recurentul - inculpat C.I.L. a criticat sentinţa penală pe motiv că, în mod greşit, a fost condamnat pentru infracţiunea prev.de art.312 alin.1 C.pen., deoarece activitatea sa infracţională a rămas în faza de tentativă, şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în acest sens.
Apelurile declarate de Parchet şi inculpatul C.I.L. sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat că inculpatul C.I.L. sa face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de stupefiante, prev.de art.312 alin.1, în varianta deţinerii de substanţe toxice, respectiv a cantităţii de 10 kg mercur alb.
Din actele şi lucrările dosarului, inclusiv declaraţiile de recunoaştere a faptelor, date de inculpaţi, rezultă că, din momentul primirii recipientului de mercur, în contul împrumutului de la cetăţeanul străin, R.S.B. a deţinut la domiciliul său această substanţă toxică, fără drept, mai multe zile, până în seara zilei de 21 septembrie 1998, când, în baza înţelegerii prealabile cu inculpatul C.I.L., l-a predat acestuia pentru a-l vinde. întrucât întâlnirea cu presupusul cumpărător era fixată pentru a doua zi - 22 septembrie 1998, inculpatul C.I.L. a deţinut la domiciliul său cantitatea de 10 kg mercur alb, până în după-amiaza acestei zile, când a fost surprins de organele de poliţie, în timp ce era însoţit de inculpatul C.M.
Potrivit art.312 C.pen., infracţiunea de trafic de stupefiante se consumă, în varianta reţinută în această cauză, prin simpla deţinere de substanţe toxice, fără drept.
După cum se observă, legea nu limitează în timp deţinerea şi nici nu prevede vreo altă acţiune sau inacţiune pe care să o comite făptuitorul. în speţa de faţă este lipsită de relevanţă, pentru consumarea acestei infracţiuni, împrejurarea că nu s-a realizat vânzarea-cumpărarea mercurului, întrucât inculpaţii au fost suiprinşi de organele de poliţie.
în consecinţă, încadrarea juridică a faptei comise de apelantul-inculpat este corectă, infracţiunea prev.de art.312 alin.1 C.pen. consumându-se prin deţinerea de către el a cantităţii de 10 kg de mercur alb.
In ceea ce priveşte apelul Parchetului, Curtea a constatat că pedepsele de câte 1 an şi 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor au fost corespunzător individualizate, în raport de criteriile generale prev.de art.72 C.pen. De asemenea, s-a reţinut că nu se impune aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, deoarece, potrivit art.65 alin.3 C.pen., condiţia ca pedeapsa principală stabilită să fie de cel puţin 2 ani se aplică şi în cazul în care aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie.
Soluţia primei instanţe fiind corectă, Curtea a respins apelurile declarate de Parchet şi inculpatul C.I.L., ca nefondate.
(Secţia I penală, decizia nr.238/2000)
NOTĂ: Hotărârea de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului,
conform deciziei nr.792/2001 a Curţii Supreme de Justitie - sectia penală.
(Judecator Stan Mustata)
