TÂLHĂRIE. FURT CALIFICAT. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Sustragerea unei sume de bani din buzunarul părţii vătămate fără ca inculpatul să exercite asupra acestuia acte de violenţă sau ameninţări, înainte sau după sustragerea banilor constituie infracţiunea de furt calificat şi nu tâlhărie.
împrejurarea că, după restituirea respectivei sume de bani, inculpatul.a ameninţat-o pe partea vătămată nu este de natură să schimbe încadrarea juridică a faptei.
Prin sentinţa penală nr.160/20.03.2000 a Tribunalului Bucureşti - secţia I penală a fost condamnat inculpatul M.S. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.211 alin.2 lit.e C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen., şi la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.208-209 lit.e C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art.211 alin.2 lit.e C.pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art.74-76 C.pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul, aflându-se în curtea Liceului „Miron Niculescu" din Bucureşti, la data de 17.01.1996, l-a acostat pe elevul I.R. şi prin întrebuinţare de ameninţări, l-a deposedat de 5.000 lei, iar la 25.11.1996, la intrarea în curtea aceluiaşi liceu, l-a acostat pe elevul V.C. căruia i-a sustras din buzunarul hainei suma de 18.000 lei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a celei de-a doua fapte, cât şi a reţinerii de circumstanţe atenuante. Recursul este nefondat.
Partea vătămată V.C., în toate declaraţiile date la urmărirea penală nu a menţionat că inculpatul ar fi exercitat asupra sa violenţe sau ameninţări, înainte sau după sustragerea sumei de bani, ci numai că i-a sustras banii, controlându-i buzunarele. Mai mult, partea vătămată a precizat că la intervenţia profesoarei L.G., inculpatul i-a restituit suma de bani şi după restituirea acesteia l-a amenintat cu acte de violentă.
Rezultă că în cauză nu este vorba de un furt urmat de ameninţări, pentru păstrarea bunului sustras, ameninţarea fiind ulterioară restituirii sumei de bani sustrase şi în consecinţă, în mod corect, fapta săvârşită de inculpat a fost calificată de instanţă ca fiind furt şi nu tâlhărie.
în ceea ce priveşte al doilea motiv de apel al parchetului se reţine că şi acesta este nefondat, prima instanţă făcând o corectă individualizare a pedepselor în raport de criteriile prev.de art.72 C.pen. - ţinând cont de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, persoana şi conduita inculpatului, lipsa antecedentelor penale, valoarea modică a prejudiciului şi acoperirea integrală a acestuia.
în consecinţă, apelul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.313/2000) notă: Prin decizia nr. 879/2001 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală s-a luat act de retragerea inculpatului declarat împotriva hotărârii de mai sus. (Judecator Angela Dragne)
