TÂLHĂRIE. FURT CALIFICAT. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Smulgerea, de pe capul părţii vătămate, a unei căciuli constituie infracţiunea de tâlhărie, deoarece acţiunea de smulgere implică o violenţă exercitată asupra victimei, pentru a o deposeda de bun.
Prin sentinţa nr.266 din 3 mai 2000, Tribunalul Bucureşti - secţia I penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpatul Z.P., ca neîntemeiată.
în baza art.211 alin.2 lit.e C.pen. a fost condamnat inculpatul Z.P. la 3 pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
în baza art.211 alin.2 lit.d şi e C.pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art.33 lit.a şi art.34 C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această şedinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, pe baza probelor administrate, că, în zilele 31 decembrie 1999, 4 ianuarie 2000 şi 10 ianuarie 2000, inculpatul, în timp ce se afla în locuri publice, a smuls de pe capul părţilor vătămate P.A., I.M. şi G.G. câte o căciulă din blană de vulpe argintie.
De asemenea, în noaptea de 6 ianuarie 2000, acelaşi inculpat, în timp ce se afla într-un loc public, a smuls de pe capul părţii vătămate D.C.A. o căciulă din blană de vulpe argintie.
Tribunalul a reţinut că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.2 lit.e C.pen. şi, respectiv, art.211 alin.2 lit.d şi e C.pen.
Tribunalul a reţinut această încadrare juridică a faptelor, apreciind că orice smulgere a unui obiect aflat pe capul victimei implică o violenţă, o rupere brutală a contactului material pe care deţinătorul îl avea cu obiectul.
Este lipsit de relevaţă faptul că nu s-a produs lovirea sau vătămarea corporală a victimei, în aceste cazuri existând o violenţă psihică, prin ameninţarea implicită pe care o exprimă.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile art.72 C.pen.
împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul Z.P., solicitând reducerea pedepsei.
Apelul a fost respins, ca nefondat.
Faţă de gravitatea faptelor comise, perseverenţa infracţională a inculpatului, antecedentele penale ale inculpatului şi criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., Curtea a apreciat că pedeapsa a fost bine individualizată.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.354/2000)
NOTĂ: Hotărârea de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.1234/2001 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală.
Consider că, în speţă, încadrarea juridică corectă o constituie infracţiunea de furt calificat.
Apreciez că în cazul în care smulgerea bunului are loc prin surprindere, fără ca partea vătămată să fi putut opune vreo rezistenţă, nu se poate vorbi de „violenţă", în sensul art.211 C.pen., deoarece printr-o asemenea faptă nu se aduce nici o atingere subiectului juridic adiacent al tâlhăriei, respectiv persoana umană. Pentru ca o asemenea atingere să aibă loc, este necesar ca violenţa să fie îndreptată direct asupra persoanei, să fie de natură a exercita o constrângere asupra acesteia. Violenţele îndreptate asupra lucrurilor ar putea realiza acţiunea adiacentă din compunerea elementului material al tâlhăriei numai atunci când, deşi materializată asupra bunului, reprezintă o ameninţare pentru partea vătămată sau când aceasta, opunând rezistenţă, dispută pentru luarea lucrului şi, respectiv, pentru păstrarea acestuia se răsfrânge asupra părţii vătămate, ca atunci când violenţele ar fi exercitate asupra persoanei. (Judecator Anca Dicu)
