TÂLHĂRIE. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. ACHITARE.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului minor de a fi doar prezent la locul săvârşirii faptei săvârşite de alt inculpat minor, nu prezintă pericolul social al unej infracţiuni.
Prin sentinţa penală nr.410/26.06.2000 a Tribunalului Bucureşti - secţia I penală a fost condamnat inculpatul minor N.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.211 alin.2 lit.a şi e C.pen., cu aplicarea art.99 C.pen., şi a fost internat, conform art.104 C.pen., într-un centru de reeducare, iar inculpatul T.M.G. a fost achitat, conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 C.pr.pen., cu privire la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, şi în baza art.181 C.pen. şi art.91 C.pen. a fost sancţionat administrativ cu amendă de 5 milioane lei.
S-a constatat că prejudiciul este recuperat şi s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a câte 20.000 lei, conform art.118 lit.d C.pen.
S-a reţinut faptul că, în ziua de 24.02.1998, inculpaţii s-au deplasat în curtea Şcolii generale nr.93 Bucureşti, unde, în prezenţa inculpatului T.M.G., inculpatul N.A.C., prin ameninţare, a sustras de la partea vătămată A.V., ceasul de la mână şi bluza de trening.
Inculpaţii au vândut ceasul martorului M.M., cu suma de 40.000 lei.
împotriva sentinţei a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti motivat de faptul că, fără temei, s-a apreciat că fapta comisă de inculpatul minor T.M.G. nu prezintă pericolul social al infracţiunii de tâlhărie, dată fiind contribuţia majoră a acestuia la comiterea faptei, prin prezenţa sa alături de celălalt inculpat, astfel încât se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în condiţiile art.81 C.pen.
Apoi, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare a inculpatului minor N.A.C. nu este suficientă în raport de pericolul social al faptei săvârşite şi a persoanei inculpatului care a abandonat şcoala şi este cercetat şi pentru săvârşirea mai multor fapte de sustragere din autoturisme.
Apelul Parchetului nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul minor T.M.G. a avut o contribuţie redusă la comiterea faptei, constând într-o simpla prezenţă a sa la sustragerea de către inculpatul N.A.C. a bunurilor părţii vătămate, fapta putând fi comisă şi fără prezenţa sa.
Pe de altă parte, inculpatul este la prima abatere de natură penală, a absolvit bacalaureatul cu media 8,80, în prezent fiind student în anul II, curs de zi, la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Management.
Aşa fiind, rezultă că, soluţia de fond este corectă, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
în ceea ce-l priveşte pe inculpatul minor N.A.C., măsura educativă a internării sale într-un centru de reeducare, prev.de art.104 C.pen., faţă de vârsta inculpatului (14 ani), recomandarea din raportul medico-legal psihiatric de internare a făptuitorului, coroborate cu concluziile anchetei sociale, este de natură să-i asigure inculpatului minor posibilitatea de a dobândi o învăţătură necesară şi o pregătire profesională corespunzătoare.
în consecinţă, se respinge apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ca nefondat.
(Secţia I penală, decizia nr.543/2000) NOTĂ: Decizia de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.3926/2001 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală.
