UCIDERE DIN CULPĂ. VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ. INVOCAREA CULPEI COMUNE. INAPLICABILITATE.
| Comentarii |
|
Dacă producerea accidentului rutier, soldat cu decesul a trei călători şi vătămarea celui de-al patrulea călător, este consecinţa conducerii autoturismului de către inculpat în stare de ebrietate, nu se poate reţine şi culpa comună a victimelor, chiar dacă aceştia au acceptat să călătorească în autoturismul condus de inculpat, cunoscând că acesta a consumat băuturi alcoolice.
Prin sentinţa penală nr.441 din 9 decembrie 1999 a Judecătoriei Olteniţa, inculpatul I.M. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.3 şi 5 C.pen. şi la 1 an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 şi 3 C.pen., urmând să execute, în baza art.33-34 C.pen., pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, obligându-l totodată, la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare.
în fapt, s-a reţinut că inculpatul I.M., în seara zilei de 1 august 1998, fiind în stare de ebrietate (cu o alcoolemie de 1,75%o), a condus autoturismul proprietatea sa, şi la un moment dat, a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu un copac de pe marginea şoselei, producând decesul a trei pasageri din autoturismul său şi vătămare corporală a unui al patrulea pasager.
Prin decizia penală nr.67 din 1 martie 2000 a Tribunalului Călăraşi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.M.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul I.M., pentru motivul de casare pe care îl invocase şi la apel şi anume în sensul reţinerii culpei comune a victimelor la producerea accidentului rutier, constatând în aceea că au acceptat să călătorească în autoturismul condus de inculpat, deşi aveau cunoştinţă de starea de ebrietate a acestuia, temei de casare prev.de art.3859 pct.18 C.pr.pen.
Recursul declarat de inculpatul I.M. este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că instanţele de fond şi de apel, întemeindu-se pe probele adminsitrate, au stabilit corect situaţia de fapt, potrivit căruia, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe drum public, având ca pasageri cele patru victime şi datorită stăriii de oboseală şi consumului de alcool, a pierdut controlul volanului şi a izbit un copac, cu consecinţele menţionate.
Sub acest aspect, nu există legătură de cauzalitate între conduita victimelor şi accidentul survenit, chiar dacă acestea aveau cunoştinţă de faptul că inculpatul consumase băuturi alcoolice. Astfel spus, nu vicmimele au generat producerea accidentului, ci numai acţiunea inculpatului, desfăşurată în condiţiile expuse mai sus.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul declarat de inculpatul I.M. (Judecator Stan Mustata)
(Secţia I penală, decizia nr. 770/2000)
