Trafic de persoane. Construirea unui imobil cu banii obţinuţi din exploatarea sexuală. Spălare de bani. Subiect activ. Latura obiectivă a infracţiunii. Confiscarea imobilului
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului care şi-a construit imobilul cu resurse financiare pe care le-a obţinut din traficul de persoane şi proxenetism constituie infracţiunea de spălare de bani.
Schimbarea sau transferul sumei de bani obţinute din exploatarea sexuală, deci produsul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, în imobilul inculpatului, prin acte de cumpărare de materiale de construcţie şi de plată a manoperei, toate acestea în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a banilor respectivi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4072/09.12.2008
Prin sentinţa penală nr. 424/23.10.2007, Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. h), raportat la art. 10 alin. (1) lit. j)
C. proc. pen. şi art. 114‘ din Legea nr. 302/2004, a achitat pe inculpatul G.F.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 -42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., faţă de partea vătămată
D.M.G., întrucât pentru aceeaşi faptă, acelaşi inculpat a fost condamnat definitiv prin hotărârea judecătorească corecţională din 06.07.2004 pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă Nice, Franţa, confirmată prin
decizia din 11.10.2004 a Curţii de Apel Aix en Provence, Franţa, recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa penală nr. 181/13.11.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la
24.11.2006.
în baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de dispoziţiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41-42 şi art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 41-42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
In baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5,5 ani închisoare, parte vătămată fiind C.A.M.
In baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 65 şi 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. A luat act că partea vătămată C.A.M. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40.000 euro (sau echivalentul în lei) obţinută din traficarea sexuală a părţii vătămate C.A.M.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41-42 şi art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 36 alin. (l)-(3) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de „proxenetism agravat: pluralitate de victime”, prin hotărârea judecătorească co-recţională din 06.07.2004 pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Nisa, Franţa, recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa penală nr. 181/13.11.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la 24.11.2006, cu pedeapsa de 5,5 ani închisoare, stabilind de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
In baza art. 88-89 C. pen. şi a art. 18 din Legea nr. 302/2004, a scăzut din pedeapsa rezultantă, de 7 ani închisoare, perioada executată în Franţa, şi anume dc la 01.05.2003 la 13.04.2004 şi perioada prevenţiei, de la
14.04.2007 la 23.10.2007.
A constatat că, din această pedeapsă, inculpatul a beneficiat de liberare condiţionată cu expulzare către România începând cu data de
13.04.2007 şi, în consecinţă, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.F.N., aflat în detenţie în Penitenciarul Mărgineni, dacă nu
mai este arestat în altă cauză, comunicând în acest sens administraţiei locului de deţinere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul din 19.12.2005 emis de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa, a fost trimis în judecată inculpatul G.F.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi a art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi a art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41-42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în cursul anilor 2002-2003, inculpatul a săvârşit pe teritoriul Franţei delictul de proxenetism grav prin ajutare, participare şi protejare, obţinând profit de pe urma prostituării unor persoane, cu circumstanţe agravante, în sensul că delictul a fost comis cu privire la mai multe prostituate şi împreună cu mai multe persoane. Acelaşi rechizitoriu l-a incriminat pe inculpat de fapta de a recruta personal şi prin complicii săi mai multe persoane, prin înşelăciune şi violenţă, pe care le-a transportat şi cazat în Spania şi Franţa în vederea exploatării lor sexuale, fapte ce constituie infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, rezultând că persoanele recrutate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt părţile vătămate D.M.G. şi C.A.M.
Faţă de cea de-a doua infracţiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, prin actul de acuzare se apreciază că banii obţinuţi din exploatarea sexuală a părţilor vătămate (cca 200.000 dolari SUA) au fost trimişi de inculpat în ţară şi investiţi în construcţia unei clădiri, fapt care constituie infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
Tribunalul a apreciat, în urma examinării, analizării, valorizării şi coroborării ansamblului probator administrat în cauză, că inculpatul a comis pe teritoriul Spaniei, în perioada februarie - iunie 2002, infracţiunea de trafic de persoane faţă de partea vătămată C.A.M., obligând-o să se prostitueze pentru el, şi obţinând suma 40.000 euro, iar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a constatat că nu rezultă, în cauză, existenţa laturii obiective a acestei infracţiuni.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, care a criticat soluţia referitor la faptul că tribunalul trebuia să dispună încetarea procesului penal cu privire la partea vătămată D.M.G., că fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., că achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23
alin. (1) din Legea nr. 656/2002 este nelegală, că în mod greşit a fost dispusă punerea de îndată în libertate a inculpatului şi totodată că pedeapsa aplicată nu îndeplineşte condiţiile generale de individualizare a pedepsei, întrucât inculpatul a săvârşit mai multe infracţiuni cu pericol social deosebit.
împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi inculpatul G.F.N., care a criticat hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte condamnarea sa, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faţă de partea vătămată C.A., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. A mai solicitat, în subsidiar, să se observe că la infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 nu a existat în cauza de faţă agravanta prevăzută de alin. (2) şi că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare.
Prin decizia penală nr. 90/12.06.2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi apelul inculpatului G.F.N. (P.) împotriva sentinţei penale nr. 424/23.10.2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pe care a desfiinţat-o în parte şi, în consecinţă:
In baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. şi art. 114 din Legea nr. 302/2004, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 -42 şi 37 lit. a) C. pen., faptă săvârşită împotriva părţii vătămate D.M., constatând că există autoritate de lucru judecat.
In baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41-42 şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, parte vătămată C.A., şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) (cu excepţia dreptului de a alege) pe o perioadă de 3 ani.
In baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., spălare de bani, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
In baza art. 83 lit. c) şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat suspendarea şi graţierea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 6 luni şi 24 de zile închisoare, din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1255/24.09.2002 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă prin decizia nr. 121/31.01.2003 pronunţată de
Curtea de Apel Ploieşti, care se alătură pedepsei de 5 ani închisoare. In
baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani, 6 (şase) luni şi 24 zile închisoare.
în baza art. 36 alin. (1) şi (3) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească corecţională din 06.07.2004, pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Nice, confirmată prin decizia nr. 1498/D/2004/11.10.2004, a Curţii de Aix en Pro-vence, recunoscută prin sentinţa penală nr. 181/13.11.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cu pedeapsa rezultantă de 5 ani, 6 luni şi 24 zile închisoare aplicată, urmând ca în final să se stabilească pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
In baza art. 88 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 302/2004, a computat din pedeapsă perioada executată în Franţa, de la 01.05.2003 la 13.04.2007, şi perioada arestării în această cauză, de la 14.04.2007 la 23.10.2007.
A constatat executată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, ca efect al liberării condiţionate dispuse de autorităţile judiciare franceze.
In baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială a construcţiei, în suprafaţă de
226,17 mp, cu valoarea de impunere 1.570.592.331 ROL, aflată pe terenul de 467 mp, aparţinând părinţilor inculpatului, G.V. şi G.G.
A dispus înlăturarea confiscării sumei de 40.000 euro, obţinută din traficarea părţii vătămate C.A. şi a menţinut restul dispoziţiilor instanţei de fond, constatând că inculpatul în prezent este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că apelul inculpatului este fondat în ceea ce priveşte reţinerea agravantei prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, referitoare la traficul
de persoane. In ceea ce priveşte apelul parchetului, a constatat că există autoritate de lucru judecat şi instanţa trebuia să pronunţe încetarea procesului penal. Referitor la reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi cu privire la pedeapsa aplicată de prima instanţă sau greşita punere în libertate a inculpatului, a apreciat că acest motive nu sunt fondate, fiind fondat cel de-al treilea motiv de apel referitor la greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul şi a criticat hotărârea în temeiul cazurilor de casare prevăzute de pct. 9 şi 10 ale art. 3859 C. proc. pen., în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, pe considerentul că acest text de lege se referă la o altă persoană decât autorul, fiind necesară sesizarea O.N.P.C.S.B., şi această sesizare nu există, iar faţă de pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen., a arătat că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la probele pe care le-au administrat în apărare, respectiv sumele de bani au fost aduse de fratele recurentului-inculpat, arătând că soluţia pronunţată este contrară legii şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Ploieşti şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, cu privire la infracţiunea de spălare de bani şi la măsura confiscării speciale.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, înalta Curte a constatat că recursul inculpatului G.F.N. (P.) este nefondat.
Faţă de probele administrate rezultă că fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive, respectiv latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii de spălare de bani, aşa cum este prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, care prevede că „schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulări ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărirea, judecata sau executarea pedepsei”. Astfel, elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni l-ar constitui schimbarea sau transferul sumei de 40.000 euro, obţinută din exploatarea sexuală, în Spania, în perioada februarie - iunie 2002 a persoanei vătămate C.A.M., deci produsul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, în construcţia inculpatului din Târgovişte, Str. Sârbilor, prin acte licite de cumpărare de materiale de construcţie şi de plată a manoperei, toate acestea în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a banilor respectivi.
Din probele administrate rezultă că inculpatul şi-a construit imobilul cu resurse financiare pe care le-a obţinut în străinătate, aceasta fiind singura sa sursă de venit, resursele financiare ale părinţiilor fiind infime şi neputând fi întrebuinţate în scopul construirii imobilului. Totodată, rezultă că inculpatul este cel care şi-a construit imobilul cu resurse financiare pe care le obţinut din traficul de persoane şi proxenetism; astfel, fapta sa constituie infracţiunea de spălare de bani. Cu privire la susţinerea inculpatului referitoare la sesizarea O.N.P.C.S.B., faţă de dispoziţiile art. 221 alin. (1) C. proc. pen. şi faţă de art. 8 din Legea nr. 656/2002, procurorul se poate sesiza din oficiu când se află pe orice cale că s-a săvârşit o infracţiune şi se încheie proces-verbal, cât şi orice persoană fizică sau juridică, pentru fapte sau acte săvârşite în afara sistemului financiar bancar.
Faţă de cazurile de casare invocate, respectiv pct. 9 şi 10 ale art. 3859
C. proc. pen., înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre motivată privind soluţia şi totodată instanţa s-a pronunţat asupra tuturor probelor administrate, care dovedesc existenţa infracţiunii de spălare de bani săvârşită de inculpat.
Dc asemenea, faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 118 lit. a) C. pen., în mod corect a dispus Curtea de Apel Ploieşti confiscarea specială a construcţiei în suprafaţă de
226,17 mp situată în Târgovişte.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a reţinut că probele administrate fac dovada certă a comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatului, respectiv infracţiunea de spălare de bani, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, sub toate aspectele.
Recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
