Întocmirea unor documente fictive. Ascunderea adevăratei naturi a provenienţei sumelor de bani obţinute din trafic de influenţă. Spălarea banilor. Elemente constitutive. Individualizarea pedepsei. Criterii
| Comentarii |
|
1. Ascunderea adevăratei naturi a provenienţei sumelor de bani obţinute din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, de către autorul infracţiunii de trafic de influenţă, prin întocmirea unor documente fictive, care atestă executarea unor lucrări de constructii în domeniul energetic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.
2. în cazul săvârşirii, în concurs, a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin folosirea funcţiei, a infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, comisă în legătură directă cu infracţiunea de corupţie şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, comisă în legătură directă cu infracţiunea de corupţie, la individualizarea pedepsei se ţine seama de calitatea făptuitorului, de modalităţile de săvârşire a infracţiunilor, de sumele de bani pretin-
se şi primite în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, de persoana infractorului şi de poziţia procesuală a acestuia.
I.C.C.J., Completul de 5 judecători, dec. pen. nr. 103/26.03.2012
Prin sentinţa nr. 1760/16.12.2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (I) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
In baza art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarca art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în legătură directă cu infracţiunea de corupţie.
în baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în forma agravată, comisă în legătură directă cu infracţiunea de corupţic.
In baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cca mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata G.A. la pedeapsa la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în legătură directă cu infracţiunea de corupţie.
In baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.
In baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata G.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
In baza art. 86' şi art. 86“ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani,
facându-se aplicarea art. 86’ C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a
dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
Analizând actele şi lucrările din dosar, prima instanţa a constatat că inculpaţii P.V. şi G.A. se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, faptele, modalitatea de comitere, ca şi vinovăţia acestora fiind pe deplin dovedite de materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută în art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că din probele dosarului rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
Din declaraţia denunţătorului C.P., precum şi ale martorilor M.G. şi G.G., s-a constatat că inculpatul P.V. era cunoscut ca o persoană cu influenţă în mediul politic şi cel de afaceri, persoană de contact pentru Consiliul judeţean C. pe probleme energetice, împrejurări ce i-au întărit convingerea denunţătorului că poate obţine contracte în domeniul energetic pentru societatea comercială A. prin intermediul inculpatului.
Fiind convins de influenţa pe care inculpatul P.V. o avea în domeniul energetic la nivelul judeţului şi la nivel naţional, impresie creată atât în contextul discuţiilor cu martorii M.G. şi G.G., cât şi în urma discuţiilor cu inculpatul P.V., denunţătorul a fost de acord să achite inculpatului suma pretinsă de 50.000 de euro, în schimbul obţinerii calităţii de partener al societăţii comerciale E. pentru societatea comercială A. şi, implicit, a contractelor de execuţie de lucrări în acest domeniu.
întrucât, potrivit celor susţinute de denunţător, acesta nu avea deplină încredere în inculpat, i-a solicitat un act doveditor al plăţii sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienţei banilor a folosit societatea comercială T., lăsând impresia că firma îi aparţine.
In acest sens, cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalatii electrice de către societatea comercială A., urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcon-tractarca parţială a lucrării şi executarea acesteia de către societatea comercială T.
La data de 28.12.2007, denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V., care i-a înmânat factura fiscală emisă de societatea comercială T. la
28.12.2007, care atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul societatea comercială A.
Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, când prin ordinul de plată din 09.01.2008 a fost virată suma de 100.000 lei din contul societăţii
comerciale A. în contul societăţii comerciale T. întrucât în cadrul licitaţiei din februarie 2008 Sucursala de întreţinere şi Servicii energetice T.N. a societăţii comerciale E.S. a fost declarată câştigătoare, iar societatea comercială A. a încheiat contractul de subcontractare cu firma câştigătoare, fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunţătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27.02.2008 din contul societăţii comerciale A. în contul societăţii comerciale T.
In acest sens, denunţătorul a arătat că numărul de cont i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P. V., iar în urma analizei extrasului de cont a rezultat că societatea comercială T. a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.
Prima instanţă a reţinut, de asemenea, că în cursul lunii martie sau aprilie denunţătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V., care a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro pentru a continua să-l ajute la obţinerea unor contracte. Inculpatul P.V. i-a spus denunţătorului că societatea comercială T.E., societate la care Consiliul judeţean C. deţine 90% din acţiuni, organizează licitaţie pentru executarea unor lucrări de instalaţii electrice în favoarea firmei N. şi că va interveni personal pentru ca societatea comercială E. să câştige licitaţia, urmând ca o parte din lucrări să fie subcontractate de către societatea comercială A.
Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins şi primit suma de 30.000 euro de la denunţător, în data de 16.04.2008, în Turda, la restaurantul S.
In acelaşi context al invocării influenţei sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V. l-a determinat pe denunţător să-i cesioneze 50% din părţile sociale ale societăţii comerciale S., arătând că în considerarea relaţiilor pe care le are va investi personal sume de bani şi va
furniza contracte în beneficiul societăţii comerciale. In aceste condiţii a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de martorul G.B., la data de 12.03.2008. întrucât firma a înregistrat numeroase pierderi şi nu mai avea resurse pentru continuarea investiţiei, la cererea denunţătorului, inculpatul a recesionat părţile sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31.10.2008.
Din conţinutul convorbirilor ambientale purtate în data de 31.10.2008, între orele 11-1130, în mun. Turda, de către denunţătorul C.P. cu inculpatul P.V., a reieşit faptul că inculpatul P.V. a primit sumele pretinse denunţătorului în schimbul influenţei exercitate de acesta asupra unor persoane decidente la nivel judeţean.
Prin raportare la dispoziţiile art. 257 C. pen., prima instanţă a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, probele administrate dovedind mai presus de orice dubiu vinovăţia inculpatului P.V. sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.
întrucât inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins de la denunţător atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei şi 30.000 euro, cât şi 50% din părţile sociale ale societăţii comerciale S., s-a reţinut forma continuată a infracţiunii de trafic de influenţă, reglementată de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Prima instanţă a constatat că din probele administrate în cauză rezultă fară îndoială vinovăţia inculpaţilor P.V. şi G.A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură cu infracţiunea de corupţie, prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din probele administrate s-a reţinut că denunţătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plăţii, sens în care inculpatul s-a folosit de societatea comercială T. al cărei administrator era inculpata
G.A. împrejurarea că factura fiscală, contractul de execuţie lucrări din 19.10.2007, oferta şi situaţia de lucrări, ca şi borderourile de achiziţii materiale nu se refereau la operaţiuni reale rezultă din înscrisurile existente la dosar. Societatea comercială T. are ca obiect principal de activitate intermedieri în comerţul cu produse diverse, neavând ca obiect secundar de activitate activităţi de construcţii.
Din relaţiile solicitate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a rezultat că obiectul de activitate al acestei societăţi comerciale nu a suferit modificări, nefiind înscrisă nicio menţiune în acest sens, iar din bilanţurile anuale depuse de societatea comercială T. a reieşit că societatea a desfăşurat doar activităţi de comerţ şi fabricarea de articole confecţionate din textile, având un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profitul brut de 334 lei.
Aşadar, s-a concluzionat că societatea, pe lângă faptul că nu avea în obiectul de activitate „construcţii”, nu dispunea nici de bază materială, financiară şi umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic.
Prima instanţă a mai constatat că, pentru a da aparenţă de credibilitate acelei facturi, au fost completate ulterior şi bonuri de achiziţii de
materiale de construcţii, fiind încheiat şi contractul de execuţie lucrări din 19.10.2007, însă raportul de constatare întocmit de un specialist din cadrul D.N.A. a scos în evidenţă Activitatea actelor astfel întocmite, ne-concordanţele existente între aceste înscrisuri, ca şi inexistenţa lucrărilor de construcţii, concluziile specialistului bazându-se pe documentele fi-nanciar-contabile depuse de către administratorul societăţii comerciale T., fiind prezentate în detaliu inadvertenţele şi neconcordanţele existente între documente.
Toate inadvertenţele şi neconcordanţele reţinute în raportul de constatare, ce nu au fost contestate de inculpaţi şi nici justificate în vreun mod, au fost apreciate ca evidenţiind caracterul fictiv al actelor întocmite de inculpaţi şi, practic, inexistenţa relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, situaţie ce rezultă şi din conţinutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31.10.2008 între C.P. şi inculpatul P.V., precum şi din convorbirile telefonice dintre cei doi inculpaţi, din care rezultă că actele fictive au fost încheiate la data de 31.10.2008 pentru a justifica sumele de bani plătite de societatea comercială A. în contul societăţii comerciale T.
In legătură cu întocmirea acestor acte, inculpata G.A. a declarat în
fata înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie că a semnat doar contractul de execuţie lucrări şi a completat două borderouri de achiziţii, nefiind completată factura. Prima instanţă a constatat, însă, că probele existente la dosar fac dovada indubitabilă că factura a fost completată tot de inculpata G.A., scrisul existent pe factură fiind identic cu cel de pe borderourile de achiziţii materiale.
S-a concluzionat că probele administrate dovedesc că cei doi inculpaţi au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidenţă existenţa unor relaţii comerciale între societatea comercială T. şi societatea comercială A., cu scopul vădit de a ascunde adevărata provenienţă a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preţ al traficului de influentă exercitat.
Referitor la infracţiunea de spălare a banilor în formă agravată, prima instanţă a apreciat că din probele şi lucrările dosarului rezultă vinovăţia celor doi inculpaţi şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor în formă agravată, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul P.V., în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienţei sumei de 130.000 lei, a determinat-o pe inculpata G.A. să întocmească în fals documente ce atestă nereal existenţa unui raport comercial între societatea comercială T. şi societatea comercială A., după care a şi
semnat personal borderoul de achiziţii din 18.12.2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei provenind din infracţiunea de corupţie.
Prima instanţă, faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, a constatat că sunt realizate cumulativ condiţiile privind conţinutul constitutiv al infracţiunii, deoarece pentru a ascunde provenienţa sumei de 130.000 lei, obţinută ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, inculpatul P.V. a determinat-o pe inculpata G.A. să încheie o serie de documente justificative ce atestau relaţii comerciale între societatea comercială T. şi societatea comercială A., relaţii care în realitate nu au existat niciodată.
De asemenea, inculpatul P.V. a semnat personal borderoul de achiziţii din 18.12.2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei.
Elementul esenţial ce conduce la constatarea existentei infracţiunii de spălare a banilor reglementată în dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rezidă în intenţia făptuitorului de a ascunde adevărata natură a provenienţei bunurilor; or, în cauza dedusă judecăţii, această intenţie a inculpaţilor este evidentă, acţiunile constând în emiterea facturii, a contractului de prestări servicii, a lucrărilor de achiziţii, a ofertei de lucrări şi situaţiei de lucrări având scopul de a justifica presupusele relaţii comerciale între societatea comercială T. şi societatea comercială A., deşi în realitate sumele au fost plătite de către C.P., ca preţ al traficului de influenţă exercitat de inculpatul P.V.
Având în vedere împrejurarea că banii proveneau din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, s-a apreciat că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, dispoziţii reţinute alături de infracţiunea prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează:
In baza propriului control judiciar asupra probelor administrate, instanţa dc recurs constată că, în mod întemeiat, prima instanţă a stabilit că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare.
Astfel, în mod judicios, prin valorificarea probelor ce s-au coroborat, prima instanţă a apreciat că faptele comise de inculpatul P. V., de a pretinde de la denunţătorul C.P. sume de bani şi cesionarea unor părţi sociale în scopul de a exercita influenţa pretinsă a fi deţinută faţă de persoane
care aveau posibilitatea să acţioneze în vederea realizării intereselor comerciale ale acestuia, pentru ca ulterior să întocmească în fals înscrisuri care nu priveau operaţiuni reale, pentru a ascunde provenienţa sumelor de bani încasate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, iar faptele reţinute în sarcina inculpatei G.A., de a contribui la falsificarea înscrisurilor şi actelor contabile, alături de coinculpatul P.V., în scopul anterior arătat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
Instanţa de recurs constată, în acest sens, următoarele:
1. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută în art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
După cum rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale şi readministrate, în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictoriali-tate de către prima instanţă, inculpatul a adus la cunoştinţa denunţătorului că are relaţii în mediul politic şi al afacerilor, respectiv cu persoane din conducerea societăţii comerciale E. şi că îl poate ajuta, în schimbul primirii unor sume de bani, să obţină statutul de partener al societăţii comerciale E., fapt ce îi permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalaţii electrice, ca subcontractant.
Denunţătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către inculpat, în schimbul obţinerii calităţii de partener al societăţii comerciale E. pentru societatea comercială A. şi, implicit, a contractelor de execuţie lucrări în acest domeniu.
Potrivit celor susţinute dc denunţător, acesta nu avea deplină încredere în inculpat şi i-a solicitat un act doveditor al plăţii sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost dc acord, iar pentru ascunderea provenienţei banilor a folosit societatea comercială T., lăsând impresia că firma îi aparţine. Cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalaţii electrice de către societatea comercială A., urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parţială a lucrării şi executarea acesteia de către societatea comercială T., deşi, în realitate, lucrările nu au fost niciodată efectuate de către această societate, ci, anterior, de societatea comercială A.
La data de 28.12.2007 denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V., care i-a înmânat factura fiscală emisă de către societatea comercială T. la 28.12.2007, care atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul societatea comercială A.
Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, prin ordinul de plată din 09.01.2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul societătii comerciale A. în contul societăţii comerciale T.; fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunţătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27.02.2008 din contul societăţii comerciale A. în contul societăţii comerciale T., indicat telefonic de către inculpatul P.V., din care inculpata G.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.
Ulterior, inculpatul P.V. a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro (după cum rezultă din convorbirea purtată la 31.10.2008) pentru a con-
tinua să-l ajute pe denunţător la obţinerea unor contracte. In acest scop, inculpatul a pretins şi primit suma de 30.000 euro de la denunţător, în data de 16.04.2008, în Turda, la restaurantul S.
In acelaşi context al invocării influenţei sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V. l-a determinat pe denunţător să-i cesioneze 50% din părţile sociale ale societăţii comerciale S., arătând că în considerarea relaţiilor pe care le are va investi personal sume de bani şi va furniza contracte în beneficiul societăţii comerciale, contractul fiind încheiat şi redactat de martorul G.B. la data de 12.03.2008. Firma înregistrând numeroase pierderi şi nemaiavând resurse pentru continuarea investiţiei, la cererea denunţătorului, inculpatul a recesionat părţile sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31.10.2008.
Din convorbirile ambientale purtate în data de 31.10.2008, între orele
11-1130, în mun. Turda, de către denunţătorul C.P. cu inculpatul P.V., rezultă faptul că acesta din urmă a primit sumele pretinse denunţătorului în schimbul influenţei exercitate la nivel judeţean.
Aşadar, întemeiat prima instanţă a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, sub aspect obiectiv şi subiectiv.
Inculpatul P. V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins şi primit de la denunţător, atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei şi 30.000 euro, cât şi 50% din părţile sociale ale societăţii comerciale S., infracţiunea de trafic de influenţă fiind comisă în formă continuată.
2. In ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
Din probele administrate se constată că denunţătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plăţii, inculpatul folosind în acest scop societatea comercială T., al cărei administrator era inculpata G.A.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că societatea comercială T. avea ca obiect principal de activitate intermedieri în comerţul cu produse diverse şi realiza şi activitatea de fabricare de articole confecţionate din textile. Firma avea un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei şi nu avea ca obiect de activitate construcţii, astfel că în mod corect s-a apreciat că factura fiscală, contractul de execuţie lucrări din 19.10.2007, oferta şi situaţia de lucrări, ca şi borderourile de achiziţii materiale nu se refereau la operaţiuni reale.
Societatea, neavând în obiectul de activitate „construcţii”, nu dispunea nici de bază materială, financiară şi umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic, aşa încât apărările inculpatului P.V, în sensul că au existat relaţii comerciale între cele două firme, nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.
După cum just a reţinut şi prima instanţă, actele întocmite de inculpaţi au avut un caracter fictiv, relaţiile comerciale dintre cele două societăti neexistând în realitate, situaţie ce rezultă şi din conţinutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31.10.2008 între C.P. şi inculpatul P.V., precum şi din convorbirile telefonice dintre cei doi inculpaţi, actele fictive încheiate la 31.10.2008 având rolul de a justifica sumele de bani plătite de societatea comercială A. în contul societăţii comerciale T.
Contrar susţinerilor inculpatei G.A. privind necompletarea facturii, probele dovedesc, după cum corect a constatat şi prima instanţă, împrejurarea că factura a fost completată tot de către inculpata G.A., scrisul fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziţii materiale. Aserţiunile apărării în sensul că nu inculpata a emis factura nu pot fi dovedite, probele administrate dovedind că factura a fost completată de inculpata G.A. la cererea inculpatului P.V., participaţia celor doi inculpaţi la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită (în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpaţi la data de 31.10.2008).
Aşadar, cei doi inculpaţi au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidentă existenta unor relaţii comerciale între societatea comercială T. şi societatea comercială A., cu scopul vădit dc a ascunde adevărata provenienţă a sumelor de bani primite de inculpatul P.V ca preţ al traficului de influenţă exercitat.
3. Relativ la infracţiunea de spălare a banilor în formă agravată prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, instanţa de recurs constată următoarele:
Din analiza probelor administrate rezultă că inculpatul P.V., în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienţei sumei de 130.000 lei, a determinat-o pe inculpata G.A. să întocmească în fals documente ce atestă nereal existenţa unui raport comercial între societatea comercială T. şi societatea comercială A., după care a şi semnat personal borderoul de achiziţii din 18.12.2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei provenind din infracţiunea de corupţie, aspect recunoscut şi în faţa instanţei de recurs, fiind îndeplinite, deci, condiţiile privind conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor.
Cu certitudine, intenţia inculpaţilor de a ascunde adevărata natură a provenienţei bunurilor rezultă în cauza dedusă judecăţii, aceasta fiind evidentă şi materializată în acţiunile constând în emiterea facturii, a contractului de prestări servicii, a lucrărilor de achiziţii, a ofertei de lucrări şi situaţiei de lucrări, având scopul de a justifica presupusele relaţii comerciale între societatea comercială T. şi societatea comercială A., deşi, în realitate, sumele au fost plătite de către C.P. ca preţ al traficului de influenţă exercitat de inculpatul P.V., fiind deci incidente şi dispoziţiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.
In ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate inculpaţilor, instanţa de recurs constată că, în contextul cauzei, prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute în art. 72
C. pen., atât în ceea ce priveşte cuantumurile pedepselor principale aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, a pedepselor principale rezultante, cât şi a modalităţii de executare a acestora.
Referitor la cuantumurile pedepselor principale aplicate inculpatului P.V., acestea au fost stabilite diferenţiat, în raport cu fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestuia, dându-se relevanţă efectivă valorii sociale atinse, gradului de pericol social în mod concret ridicat, ce a fost agravat prin modalităţile de săvârşire, calitatea persoanei inculpatului, acesta prezentându-se ca o persoană influentă în mediul politic şi al afacerilor, ca urmare a funcţiei deţinute de consilier judeţean în cadrul Consiliului judeţean C. şi ca urmare şi a apartenenţei sale politice ca membru al unui partid, susţinând că are numeroase relaţii şi influenţă faţă dc persoane cu funcţii de conducere din cadrul societăţii comerciale E. Folosindu-se de calitatea avută, inculpatul a pretins şi primit diferite sume de bani, atât în valută, cât şi în lei, al căror cuantum a fost relativ ridicat, şi anume a pretins 80.000 euro, din care a primit 130.000 lei şi 30.000 euro, precum şi
alte foloase, şi anume 50 % din părţile sociale ale societăţii comerciale S., fiind întocmite şi acte false ca urmare a unor raporturi comerciale ce nu au avut loc cu societatea comercială T., al cărei administrator era inculpata G.A., în scopul ascunderii adevăratei naturi a provenienţei sumei de 130.000 lei, prin întocmirea unui borderou de achiziţii ce atesta încasarea prin virament bancar a sumei de 70.005 lei provenind din infracţiunea de corupţie, a altor documente subsecvente, ce atestau nereal existenţa unui raport comercial între societatea comercială T. şi societatea comercială A.
De asemenea, prima instanţă a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului P.V., respectiv poziţia procesuală negativă manifestată de acesta, actuala calitate a inculpatului, de deputat în Parlamentul României, care nu i-a modificat atitudinea cu privire la faptele comise, motivând că lipsa antecedentelor penale, ca singur element pozitiv ce circumstanţiază persoana inculpatului, prin ea însăşi nu este de natură să conducă la stabilirea unor pedepse mai uşoare.
Prin aprecierea coroborată a tuturor criteriilor legale, cărora li s-a conferit o efectivă circumstanţiere factuală şi personală, inculpatului P.V. i-au fost aplicate pedepse principale cu închisoare, în cuantumuri orientate către media legală a pedepsei pentru infracţiunea de trafic de influenţă, respectiv 5 ani închisoare (limitele legale ale pedepsei în cazul infracţiunii prevăzute în art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fiind între 2 şi 10 ani închisoare), către minimul legal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi anume de un an închisoare [limitele legale pentru infracţiunea prevăzută în art. 290 C. pen. fiind între 3 luni şi 2 ani închisoare sau amendă, însă limita maximă, în condiţiile reţinerii art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (1) din acelaşi ultim act normativ menţionat, se majorează cu 2 ani, aşa încât limitele sunt între 3 luni şi 4 ani închisoare] şi în cuantumul minimului legal, de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare a banilor [limitele legale pentru infracţiunea prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 fiind între 3 şi 12 ani închisoare, iar în condiţiile reţinerii art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (2) din acelaşi ultim act normativ, limita maximă se majorează cu 3 ani, aşa încât limitele de pedeapsă pentru infracţiunea reţinută sunt între 3 şi 15 ani închisoare].
Poziţia procesuală adoptată de recurentul-inculpat P.V. în faţa instanţei de recurs, de recunoaştere parţială a unor acte materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă, în modalitatea primirii sumei de 130.000 lei, deşi constituie un aspect pozitiv cu privire la faptele comise, nu este însă de natură prin ea însăşi să conducă la diminuarea cuantumului pedepsei pentru acea infracţiune, întrucât atitudinea procesuală reprezintă numai
o componentă în cadrul circumstanţelor personale ce conturează profilul de personalitate al inculpatului, care la rândul său se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanţele reale efective, calitatea deţinută la momentul săvârşirii faptelor, cea ulterior dobândită, cuantumurile sumelor pretinse şi primite, caracterul repetat, care atrage o formă agravată a faptelor, prin reţinerea unităţii legale prevăzute în art. 41 alin. (2) C. pen., circumstanţele personale ale inculpatului.
Aşadar, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, apreciază, pe de-o parte, că nu se impune reducerea pedepsei principale aplicate inculpatului P.V., iar pe de altă parte, că modalitatea de executare în regim de detenţie este singura în măsură să asigure îndreptarea atitudinii acestuia faţă de comiterea de infracţiuni, resocializarea sa viitoare pozitivă, precum şi o reacţie socială adecvată în diminuarea săvârşirii unor infracţiuni de corupţie la nivelul unor funcţii de înaltă demnitate publică, întărind percepţia opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite atât de dispoziţiile legale procesuale penale, cât şi de cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, act a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condiţiile stabilirii vinovăţiei inculpaţilor, corespunde şi caracterului disuasiv al pedepsei.
S-a reţinut, de asemenea, că deşi legea nu prevede în cazul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi pedeapsa complementară, în cazul inculpatului P.V. se impune şi această pedeapsă, aplicarea pedepselor jus-tificându-se faţă de necesitatea reeducării inculpatului şi în lumina tuturor criteriilor generale şi speciale de individualizare, având în vedere natura faptelor comise, poziţia manifestată de inculpat, acesta nemaifiind demn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
In ceea ce o priveşte pe inculpata G.A., prima instanţă a constatat efectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, atitudinea relativ sinceră, împrejurarea că a comis aceste fapte fiind influenţată în mare măsură de către coinculpatul P.V., lipsa antecedentelor penale, concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, aşa încât a apreciat că atingerea scopurilor pedepsei este posibilă fară privare de libertate, dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.
Instanţa de recurs consideră, referitor la inculpata G.A., că prima instanţă a făcut o evaluare efectivă a criteriilor generale prevăzute în art. 72
C. pen., care au condus la stabilirea unor pedepse principale diferenţiate, orientate către minim pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi în cuantumul minimului legal, de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare a banilor.
Pedeapsa principală cea mai grea ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., în ceea ce o priveşte pe inculpata G.A., respectiv de 3 ani închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, în condiţiile art. 86' C. pen., este în măsură să-şi atingă scopurile prevăzute de lege, preventiv, de avertisment, dar şi educativ.
Pentru considerentele expuse, potrivit dispoziţiilor art. 385l5pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de recurenţii-inculpaţi împotriva sentinţei nr. 176/16.12.2011, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, au fost respinse ca nefondate.
