Falsificarea facturii fiscale. înscrierea unei valori de achiziţie care este mai mare decât cea reală. Bancrută frauduloasă. Transferul sumei într-un cont „negru” (deschis pentru o societate inexistentă). Spălare de bani
| Comentarii |
|
întocmirea unei facturi fiscale atestând o operaţiune comercială fictivă, precum şi a ordinelor de plată aferente, urmată de înscrierea în actele contabile a sumelor nedatorate, constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă. Nu este obligatorie diminuarea activelor societăţii, fiind suficient doar ca făptuitorul să acţioneze în acest scop.
Transferarea sumei de bani provenite din bancruta frauduloasă într-un cont deschis fraudulos, la o societate inexistentă, constituie infracţiunea de spălare de bani.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1501/08.03.2006
Prin sentinţa penală nr. 87/29.01.2004 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost condamnat inculpatul B.I. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 276 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 din Legea nr. 21/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1971/13.04.2000 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 218/20.02.2001 a Tribunalului Iaşi, urmând ca pedeapsa de un an închisoare să fie cumulată cu pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedeapsa totală de 5 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a ridicat măsura preventivă prevăzută de art. 145 C. proc. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 13.05.2002 până la 04.07.2003.
In baza art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor acte false: factura nr. 4486052/04.11.2001, certificatul de înregistrare fiscală emis pentru SC A.I. SRL, ordinele de plată nr. 21/15.11.2001, nr. 22/16.11.2001, nr. 23/19.11.2001, nr. 24/20.11.2001, filele cec nr. NH 300 00677301/15.11.2001, NH 300 00677303/16.11.2001, NH 300 00677304/19.11.2001, NH 300 0067305/20.11.2001.
In baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P.C.F.S. Iaşi.
In baza art. 118 C. pen. şi art. 25 din Legea nr. 21/1999 au fost confiscate de la inculpat autoturismele AUDI 100 TDI, aflat în custodia I.P.J. Iaşi, şi WV Passat sau contravaloarea acestora în lei, respectiv
500.000.000 lei, indisponibilizată la Trezoreria Iaşi.
In baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite suma de 7.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul B.I., cetăţean al Republicii Moldova, a obţinut în anul 1999 şi cetăţenia română, apoi a înfiinţat, în noiembrie 1999, societatea comercială S. SRL, la care a fost unic asociat şi administrator.
In aceeaşi lună a schimbat denumirea societăţii în SC A.I., iar la 17.01.2001 a devenit administrator la SC M.A. SRL Iaşi, căreia, de asemenea, i-a schimbat denumirea în SC A.I.T. SRL Iaşi.
La sfârşitul anului 2000 şi în august 2001, inculpatul a dat martorului
A.I. suma de 19.000 mărci germane, respectiv 13.000 mărci germane, pentru a cumpăra 2 autoturisme, un Audi 100 TDI şi un WV PASSAT, ambele fiind înmatriculate iniţial pe numele martorului, iar apoi pe numele SC A.I. Iaşi.
Dorind să obţină un profit de pe urma acestor tranzacţii, prin fraudă, la data de 04.11.2001 inculpatul a întocmit în fals o factură prin care atesta faptul că SC A.I.T. a cumpărat cele 2 autoturisme de la SC S. SRL, deşi aceasta nu mai funcţiona legal din noiembrie 1999 şi a înscris preţul de cumpărare de 1.147.000.000 lei, cu toate că valoarea de achiziţie fusese de 500.000.000 lei.
A scos un duplicat al certificatului de înregistrare fiscală a SC A.I.T. (pe care l-a declarat pierdut) şi a modificat denumirea în SC S. SRL, iar în baza acestui act a deschis contul negru în lei şi, întocmind 4 ordine de plată, a virat aici suma de 1.147.000.000 lei, pe care apoi a ridicat-o în numerar prin acte repetate, în perioada 15-20.11.2001, după care s-a retras din funcţia de administrator.
Suma menţionată a fost depusă în casieria SC A.I.T. în 4 etape, în perioada 14-19.11.2001, cu titlu de creditare societate, deşi societatea era neînmatriculată şi neînregistrată la data înstrăinării bunurilor, iar operaţiunea de vânzare a autoturismelor a fost fictivă.
La data de 03.12.2001, inculpatul a solicitat A.F. Iaşi restituirea TVA aferent vânzării celor două autoturisme, respectiv 241.473.760 lei, şi a completat în fals decontul, însă organele fiscale, dându-şi seama de încălcările comise, au sesizat organele de urmărire penală.
Pe baza probelor administrate, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile de: bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 246 lit. a) din Legea nr. 31/1990; spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 21/1999; fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen., şi tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu apli-
carca dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul fiind recidivist post-condamnator, faţă de pedeapsa anterioară, de un an închisoare, cu art. 81 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 1971/13.04.2000 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 218/20.02.2001 a Tribunalului Iaşi, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate şi s-au cumulat pedepsele reprezentând cei doi termeni ai recidivei.
Sentinţa a fost apelată de către inculpat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi partea civilă D.G.F.P. Iaşi, sub aspectul încadrării juridice a faptelor şi aplicării dispoziţiilor penale mai favorabile.
Inculpatul nu a invocat motivele, iar partea civilă şi-a retras apelul.
Prin decizia penală nr. 224/07.06.2005 a Curţii de Apel Iaşi au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul B.I., contra sentinţei penale nr. 87/29.01.2004 a Tribunalului Iaşi, pe care a desfiinţat-o în parte în latura penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi pedeapsă.
Rejudecând cauza, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului B.I. şi le-a repus în individualitatea lor.
Conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de spălare de bani, din art. 23, prevăzută de Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., şi a condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de bancrută frauduloasă, din art. 276 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., şi a condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-au menţinut celelalte pedepse şi, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate, conform art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa anterioară, de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1971/13.04.2000 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 218/20.02.2001 a Tribunalului Iaşi, pe care a cumulat-o cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa dc executat fiind de 4 ani închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă D.G.F.P. a judeţului Iaşi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, în rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul B.I. şi partea civilă D.G.F.P. a judeţului Iaşi, a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Prin întocmirea, la data de 04.11.2001, a unei facturi fiscale şi ulterior a 4 ordine de plată, acte din care rezulta o situaţie neconformă realităţii, în sensul că SC A.I.T. datora suma de 1.147.000.000 lei SC S. SRL, inculpatul B.I. a săvârşit infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în înfăţişarea de datorii inexistente, în vederea diminuării patrimoniului societăţii comerciale.
Transferând din contul SC A.I.T. în contul deschis fraudulos la SC S. SRL suma de 1.147.000.000 lei, inculpatul a comis infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 21/1999.
Factura întocmită de inculpat, prin care se atesta în mod nereal că SC S. SRL vinde 2 autoturisme, în sumă de 1.147.000.000 lei, către SC A.I.T., constituie obiectul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
Falsificate de către inculpat au fost şi duplicatul certificatului de înregistrare fiscală a SC A.I.T., precum şi ordinele de plată şi filele CEC privind ridicarea sumei de 1.147.000.000 lei, încât infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. a fost comisă prin acte repetate, deci sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Folosirea înscrisurilor falsificate, în formă continuată, în vederea producerii de consecinţe juridice, constituie infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
Declarând nereal la A.F., la data de 06.11.2001, că a pierdut certificatul de înregistrare fiscală a SC A.I.T., a obţinut un duplicat, pe care
l-a falsificat şi în aceste împrejurări a deschis un cont „negru” al SC S., inculpatul a comis infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.
Solicitând A.F. restituirea TVA aferent vânzării celor două autoturisme, în valoare de 241.473.760 lei, la data de 03.12.2001, inculpatul a săvârşit tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
Nu a putut fi primit motivul invocat de inculpat, în sensul lipsei de vinovăţie pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, deoarece, prin întocmirea facturii fiscale ce atesta o operaţiune comercială fictivă, urmată de întocmirea a 4 ordine de plată, s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii menţionate, în
sensul înscrierii în acte contabile a unor sume nedatorate, acoperind fapte incriminate prin legea penală. Nu este obligatorie diminuarea activelor societăţii, fiind suficient doar ca făptuitorul să acţioneze în acest scop.
Pentru considerentele precizate şi având în vedere transferul sumei de
1.147.000.000 lei, provenit din bancrută frauduloasă, de la SC A.I.T. la SC S.C. SRL, în contul deschis aici fraudulos de către inculpat, a rezultat infracţiunea de spălare de bani.
Despre falsificarea facturii fiscale ce atesta operaţiunea nereală de vânzare a celor 2 autoturisme, urmată de ordine de plată şi file CEC, prin care inculpatul a ridicat suma de 1.147.000.000 lei, s-a făcut deja vorbire şi nu s-a putut reţine inexistenţa infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
In cauză s-a dovedit falsificarea duplicatului certificatului de înregistrare fiscală al SC A.I.T., pe care inculpatul l-a declarat pierdut şi astfel, organele A.F. au sesizat tentativa de înşelăciune, prin solicitarea de a-i fi rambursată suma de 241.473.760 lei reprezentând TVA, presupusa vânzare a autoturismelor fiind făcută către o firmă ce nu exista din punct de vedere juridic.
Nu există aşadar motive de achitare a inculpatului, iar apelurile declarate de acesta şi de parchet au fot admise conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul schimbării încadrării juridice.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul
B.I., criticând-o sub mai multe motive pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefundat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit parţial argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, a stabilit în mod judicios şi motivat vinovăţia inculpatului B.I. în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., bancrută frauduloasă în stare de recidivă posteondamnatorie, art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., spălare de bani în stare de recidivă posteondamnatorie, aşa cum a schimbat încadrările juridice, art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi în stare de recidivă posteondamnatorie, art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., uz de fals în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., tentativă la înşelăciune, în stare de recidivă postcondamnatorie, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real, în raport cu situaţia de fapt reţinută atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel.
Astfel, s-a stabilit, în esenţă, că inculpatul B.I., în calitate de administrator al SC A.I.T. SRL (societate a cărei denumire anterioară era de SC M.A. SRL, ce a fost schimbată şi transformată de inculpat), a întocmit în fals, la data de 04.11.2001, o factură şi ulterior patru ordine de plată, din care rezulta o situaţie neconformă realităţii, în sensul că societatea SC A.I.T. datora suma de 1.147.000.000 lei societăţii SC S.C. SRL, ca urmare a vânzării de către aceasta din urmă a două autoturisme (SC S.C. SRL fiind înfiinţată de inculpat, al cărei coasociat şi administrator era, la data de 04.11.1999 având deschis cont la B.C.R., sucursala laşi, şi a cărei denumire a fost schimbată ulterior, în aceeaşi lună, la 25.11.1999, conform cererii formulate, în SC A.I. SRL laşi, contul de la B.C.R. laşi al SC S.C. SRL laşi fiind închis şi deschis un nou cont în numele SC A.I. SRL Iaşi).
înscrisurile falsificate sus-menţionate au fost folosite de inculpatul
B.I. la transferarea sumei de 1.147.000.000 lei din contul SC A.I.T. în noul cont (cont „negru”), deschis la 08.11.2001, în mod fraudulos, al SC S.C., ca urmare a declarării nereale la A.F., la data de 06.11.2001, a pierderii certificatului de înregistrare fiscală al SC A.I.T. SRL, obţinând un duplicat al acestuia pe care l-a falsificat, prin ştergerea cu pastă albă a denumirii acestei firme şi modificând la o maşină de scris denumirea ca şi cum ar aparţine SC S.C. SRL, certificat pe care l-a multiplicat la xerox, după care a solicitat redeschiderea contului (societatea SC S.C. fiind desfiinţată încă din 25.11.1999).
Suma totală de 1.142.500.000 lei a fost ridicată în numerar de inculpat în patru etape, pe baza a patru file CEC emise tot pentru şi în numele SC S.C. SRL şi folosită în scopuri personale, făcând de fiecare dată menţiunea falsă că sumele ridicate sunt destinate achiziţiei de seminţe de floarea-soarelui de la producătorii individuali, persoane fizice.
Ulterior, la data de 03.12.2001, inculpatul B.I. a încercat să inducă în eroare A.F. Iaşi, prin folosirea unor mijloace frauduloase, în scopul obţinerii rambursării TVA aferente vânzării celor două autoturisme, în valoare de 241.473.760 lei.
Aşadar, în perioadele de timp în care inculpatul B.I. a îndeplinit funcţia de administrator al celor două societăţi comerciale, SC A.I. SRL şi SC
A.I.T. SRL, a avut ca scop realizarea de venituri ilicite, prin fraudă, de la bugetul de stat şi prin spălarea unor sume de bani, în acest sens falsificând înscrisurile arătate, pe care le-a folosit, încasând suma de 1.142.000.000 lei, încercând să inducă în eroare A.F. Iaşi, solicitând rambursarea TVA în sumă de 241.473.760 lei, aferent lunii noiembrie pentru SC A.I.T. SRL, ca urmare a operaţiunii comerciale ce era atestată fictiv prin factura arătată emisă de SC S.C. SRL, societate ce nu figura în evidenţele Registrului Comerţului şi ale D.G.F.R Iaşi.
In cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele comise de inculpatul B.I. întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul incriminator al infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi menţionate mai sus.
Instanţa de apel a înlăturat motivat apărările formulate de inculpat pentru fiecare din faptele reţinute în sarcina sa, evidenţiind în mod concret contribuţia sa în săvârşirea acestora.
înalta Curte nu poate reţine criticile formulate în recurs de inculpat şi apărătorul acestuia, privind inexistenţa infracţiunilor reţinute în sarcina sa, în sensul că nu a avut loc decât o schimbare a denumirii SC A.I. în S.C., prin cumpărarea celor două autoturisme de către SC A.I.T. SRL activele imobilizate ale firmei cumpărătoare majorându-se cu suma de 963.865.546 lei, fară TVA aferentă, situaţie reflectată în contabilitatea societăţii, în factură figurând SC A.I.T. atât în calitate de vânzător, cât şi de cumpărător, că plata făcută nu putea fi ascunsă, deoarece în fapt proprietarul celor două autoturisme era inculpatul, SC S.C., la data înstrăinării autoturismelor, nefiind înmatriculată şi înregistrată la registrul comerţului Iaşi şi nici la D.G.F.R Iaşi, elementele de identificare ale acesteia fiind atribuite SC A.I. SRL la data de 25.11.1999, administrată de inculpat, operaţiunea de vânzare-cumpărare s-a realizat fictiv, neînregistrându-se în contabilitate şi nici în evidenţele celor două societăţi arătate, potrivit notelor de control ale D.C.F. Iaşi întocmite în perioada februarie - aprilie 2002.
Concluziile expertizei contabile cu privire la înregistrarea acestor bunuri în luna decembrie 2001, ulterior transferului sumei de 1.142.000.000 lei din contul cumpărătorului în noul cont deschis al SC S.C. SRL, nu se susţin cu niciun act dc la dosarul cauzei care să dovedcască această împrejurare.
De altfel, chiar în raportul de expertiză se afirmă că la data întocmirii acestuia nu au fost găsite registrele obligatorii ale SC S.C. SRL, nu s-a întocmit bilanţ contabil la sfârşitul anului 2001, balanţă de verificare sintetică pentru luna noiembrie şi decembrie 2001, aspecte subliniate şi de notele de control ale D.G.F.P.
Factura întocmită de inculpat la data de 04.11.2001 a atestat o operaţiune fictivă, iar concluzia expertizei că suma a fost folosită pentru achiziţionarea de seminţe de floarea-soarelui nu a fost susţinută de înscrisuri justificative în acest sens.
De asemenea, nici criticile că folosirea facturierului SC A.I. SRL şi completarea ordinelor de plată şi a filelor CEC cu datele acestei societăţi şi schimbarea doar a denumirii societăţii în acord cu modificările denumirii societăţii aflate în derulare, precum şi aceea referitoare la duplicatul cererii de înregistrare fiscală nu pot fi primite, deoarece s-a dovedit că inculpatul B.I. a întocmit în fals factura nr. 4486052/04.11.2001, prin care atesta în mod nereal că SC S.C. SRL a vândut fictiv SC A.I.T. SRL două autoturisme în sumă de 1.147.000.000 lei, duplicatul certificatului de înregistrare fiscală a SC A.I. SRL, pe care l-a falsificat, prin ştergerea cu pastă albă a denumirii acestei firme, modificând la o maşină de scris denumirea ca şi cum ar aparţine SC S.C. SRL, certificat pe care l-a multiplicat la xerox, după care a solicitat redeschiderea contului, precum şi ordinele de plată şi filele CEC prin intermediul cărora acesta a ridicat în numerar suma mentionată.
Totodată nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la inexistenţa infracţiunilor de uz de fals şi fals în declaraţii, deoarece în mod evident inculpatul s-a folosit de înscrisurile falsificate în vederea producerii de consecinţe juridice, iar la data de 06.11.2001 a declarat în fals, în cererea adresată A.F. Iaşi, pierderea certificatului de înregistrare fiscală al SC
A.I. SRL, în scopul obţinerii duplicatului acestuia, pe care l-a falsificat în vederea deschiderii noului cont (negru) al SC S.C. SRL Iaşi.
De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici apărarea că fapta de tentativă la înşelăciune nu există, deoarece mijloacele de probă administrate au dovedit că la 03.12.2001 inculpatul B.I. a încercat inducerea în eroare a A.F. Iaşi, solicitând rambursarea TVA în sumă de 241.473.760 lei aferent lunii noiembrie pentru SC A.I.T. SRL, ca urmare a operaţiunii comerciale atestate de factura emisă de SC S.C. SRL, care nu era înmatriculată la Registrul Comerţului.
Astfel, înalta Curte consideră că între percepţia materialul probator administrat în cauză de instanţa de apel şi soluţia pronunţată există o deplină concordanţă, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859
pct. 18 C. proc. pen. In raport cu cele menţionate, decizia Curţii de Apel Iaşi, în rejudecarea apelurilor declarate în cauză, este legală şi temeinică sub toate aspectele. Totodată, verificând hotărârea atacată, nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
