Ucidere din culpă. Caz fortuit. Condiţii
| Comentarii |
|
Sunt inaplicabile dispoziţiile art. 47 din Codul penal, privind cazul fortuit, în cazul în care inculpatul nu a avut un comportament preventiv, în sensul de a evita orice momente emoţionale în timpul aflării la volan.
Pierderea controlului asupra direcţiei de deplasare a autoturismului nu constituie o împrejurare neprevăzută, ci este consecinţa neadaptării vitezei de circulaţie la condiţiile de trafic, respectiv într-o curbă cu grad sporit de dificultate.
(Decizia nr. 1079 din 11 iunie 2002 — Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 488 din 14.11.2001, Judecătoria Călăraşi, în baza art. 178 alin. 2 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul H.D. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că inculpatul, deplasându-se cu autoturismul proprietate personală, după ce a parcurs o curbă largă la stânga, necorelând viteza de deplasare la condiţiile de trafic, a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare a autoturismului, care a pătruns, astfel, pe contrasens. Inculpatul a încercat să redreseze autoturismul, prin viraj forţat la dreapta şi frânare, însă acesta a intrat într-un proces de derapare şi, nemaiputând fi controlat, s-a ciocnit frontal stânga cu un copac. în urma accidentului, victima C.G., aflată în dreapta şoferului, a decedat.
Instanţa de apel a admis apelurile declarate de inculpat, partea civilă şi societatea de asigurare "A." în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, obligarea inculpatului la despăgubiri şi răspunderea asigurătorului.
Cu privire la existenţa cazului fortuit în cauză, s-a apreciat că situaţia de fapt stabilită în speţă nu poate fi calificată astfel, întrucât inculpatul putea să prevadă consecinţele comportamentului său.
împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs parchetul, cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente a societăţii de asigurare "A.", şi inculpatul, care a invocat prevederile art. 47 din Codul penal.
Recursurile sunt nefondate.
în latura penală a cauzei, s-a solicitat de către inculpat să se constate incidenţa în cauză a prevederilor art. 47 din Codul penal.
S-a invocat, astfel, starea de euforie a victimei şi inculpatului, materializată într-o îmbrăţişare în timp ce inculpatul conducea autoturismul, însă această împrejurare nu numai că nu este dovedită, dar, chiar reală, nu are caracteristicile unei împrejurări neprevăzute.
Potrivit art. 47 din Codul penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală al cărui rezultat este consecinţa unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută.
În considerarea textului legal, împrejurarea invocată nu constituie caz fortuit, deoarece inculpatul putea să prevadă consecinţele comportamentului său în timpul conducerii maşinii, legea circulaţiei însăşi obligându-l să aibă un comportament preventiv, în sensul de a evita orice momente emoţionale pe timpul conducerii. Chiar dacă acea împrejurare a intervenit într-un moment neaşteptat, inculpatul avea obligaţia să o îndepărteze imediat, însă acesta probabil că s-a angajat la o discuţie care l-a solicitat, uitând, în acelaşi timp, să aibă un comportament prudent la volan.
în latura civilă a cauzei, corect s-a reţinut că asigurătorul nu poate avea calitatea de parte, în sensul dreptului procesual penal.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpat şi parchet.
