Tâlhărie. Pluralitate de părţi vătămate. Infracţiune unică
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a sustrage un bun şi de a exercita acte de violenţă asupra a două persoane nu poate determina existenţa a două infracţiuni de tâlhărie, aflate în concurs, ci întruneşte elementele constitutive ale unei singure fapte de tâlhărie, fiind vorba despre o unitate naturală de infracţiune.
(Decizia nr. 458/A din 17 iulie 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 291 din 26 aprilie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 1618/2000, s-au dispus următoarele:
în baza art. 211 alin. 2 lit. a) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) din Codul penal şi art. 76 lit. b) din Codul penal a fost condamnat inculpatul S.L. la două pedepse de câte 4 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din Codul penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
La 31 ianuarie 2001 inculpatul şi învinuitul au plecat împreună spre intersecţia dintre Calea Rahovei cu str. Sebastian. Ajunşi în faţa magazinului, aparţinând S.C. "R." S.R.L., inculpatul a observat în vitrina magazinului un telefon mobil şi s-a hotărât să-l sustragă. Astfel, inculpatul a pătruns singur în magazin, învinuitul rămânând la intrare.
în aceste împrejurări inculpatul i-a solicitat părţii vătămate P.C., vânzător la raionul CONNEX, să-i prezinte un telefon mobil marca BOSCH. După ce i-a fost prezentat telefonul, inculpatul a scos un spray lacrimogen din buzunar şi a pulverizat gazul spre ochii părţii vătămate, după care a alergat spre ieşirea din magazin. Partea vătămată I.C., vânzătoare în acelaşi magazin, a pornit în urmărirea inculpatului, care pentru a-şi asigura scăparea i-a pulverizat acesteia gaz lacrimogen în ochi.
Ulterior, partea vătămată P.C. a pornit în urmărirea inculpatului, dar a fost împiedicat să iasă din magazin de învinuitul S.M. care i-a blocat trecerea.
în aceste condiţii, inculpatul a reuşit să părăsească în fugă locul săvârşirii faptelor.
După ce a făcut câţiva paşi pe trotuarul din faţa magazinului, inculpatul a alunecat şi a căzut, fiind prins şi imobilizat de către partea vătămată împreună cu alţi trecători şi o patrulă de poliţie, alarmaţi de aceasta.
Cu ocazia imobilizării inculpatului s-a recuperat telefonul mobil, în urma acţiunii inculpatului de a pulveriza gaz lacrimogen în ochii părţilor vătămate, acestea au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale, în cazul părţii vătămate P.C., şi 2 - 3 zile îngrijiri medicale, în cazul părţii vătămate I.C.
Părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză, iar prejudiciul cauzat S.C. "R." S.R.L. a fost recuperat prin plată, părinţii inculpatului plătind telefonul şi suma de 5.283.539 lei solicitaţi de societate.
S-a apreciat că faptele inculpatului aşa cum au fost arătate mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. a) şi e) din Codul penal (două fapte), pentru care a fost condamnat.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul S.L.
în apelul parchetului este criticată hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice, în sensul că în mod greşit au fost reţinute în sarcina inculpatului două infracţiuni de tâlhărie, deoarece această infracţiune fiind îndreptată împotriva patrimoniului, nu trebuia să se reţină atâtea fapte câţi subiecţi pasivi sunt, ci o singură infracţiune.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atât sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:
în primul rând, apelul parchetului trebuie considerat ca fiind făcut în favoarea inculpatului, pentru următoarele considerente:
Schimbarea încadrării juridice dintr-un concurs de infracţiuni într-o infracţiune continuată constituie o uşurare a situaţiei inculpatului, deoarece în locul a două sau mai multor infracţiuni, pentru care s-au stabilit două sau mai multe pedepse, se va reţine o singură infracţiune - de acelaşi tip - pentru care se va aplica o singură pedeapsă, iar potrivit art. 34 şi art. 41 din Codul penal sporul de pedeapsă ce se poate aplica în ambele situaţii este identic.
Dacă schimbarea încadrării juridice dintr-un concurs de infracţiuni într-o infracţiune continuată constituie o situaţie uşurătoare pentru inculpat, cu atât mai mult constituie o uşurare a situaţiei inculpatului schimbarea încadrării din concurs de infracţiuni într-o infracţiune unică, mai ales că în acest caz nici nu se pune problema sporului.
în al doilea rând critica formulată de parchet este fondată. Fapta inculpatului de a fi sustras dintr-un magazin un telefon mobil, ocazie cu care a exercitat acte de violenţă asupra a două persoane, nu justifică concluzia primei instanţe că el a săvârşit două infracţiuni de tâlhărie, atâta vreme cât acţiunea principală - furtul - este unică, după cum şi subiectul pasiv principal -unitatea comercială prejudiciată - este unic. Faptul că acţiunea adiacentă -violenţa - a fost săvârşită împotriva mai multor persoane nu poate determina existenţa unui concurs de infracţiuni, atâta vreme cât pluralitatea nu priveşte şi acţiunea principală sau subiectul pasiv principal.
întrucât este vorba de o infracţiune complexă cu două acţiuni, în care acţiunea absorbantă (furtul) este îndreptată împotriva altei valori sociale decât cele care privesc persoana, rezultatul care se răsfrânge asupra întregii infracţiuni, determinându-i regimul juridic, este acela al acţiunii principale, deci rezultatul principal. în asemenea situaţie, tâlhăria rămâne unică, indiferent dacă, în scopul săvârşirii unui furt, s-au exercitat violenţe asupra mai multor persoane.
în lumina celor de mai sus se poate conchide că, în principiu, în cazul tâlhăriei - infracţiune contra patrimoniului - pluralitatea subiecţilor pasivi nu exclude existenţa unei unităţi infracţionale.
Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis apelurile parchetului şi inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi în fond a schimbat încadrarea juridică din două infracţiuni de tâlhărie în una singură şi i-a aplicat inculpatului o pedeapsă coborâtă sub minimul special, prin care să se dea eficienţă corespunzătoare circumstanţelor atenuante reţinute.
NOTĂ:
Această decizie a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1301 din 12 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală, prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
