Asigurări sociale. Decizia 1696/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr.5981,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1696
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, cu domiciliul în comuna M, jud. D împotriva deciziei civile nr. 1100 din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în municipiul Târgoviște, str. - -, nr. 1A, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuientul
Procedura legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns personal și intimata în revizuire Casa Județeană de pensie D reprezentată de consilier juridic .
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că revizuientul depus la dosar concluzii, la care atașat în copie următoarele acte: decizia -/19.06.1997 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială, copia citației emisă de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 5981,- pentru termenul de azi, 30 septembrie 2009, sentința civilă nr. 63 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul - și copia Carnetului de muncă al revizuientului.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea cererii de revizuire revizuientului arată că instanța de recurs respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI nu a ținut cont în soluționarea cauzei de dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977 și nici de Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, potrivit cărora persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrau în grupa de muncă respectiv 25 ani în grupa a II de muncă aveau dreptul să se pensioneze la cerere la împlinirea vârstei de 50 de ani pentru grupa I de muncă și 52 de ani pentru grupa II de muncă.
La solicitarea instanței revizuientul arată că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 Cod proc. civilă. În concluzie, solicită admiterea cererii casarea deciziei nr. nr. 1100 din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și pe fond menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 19 februarie 2009.
Consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 5981/120/ 26.11.2008, contestatorul a chemat în judecată intimata Casa Județeană de Pensii D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată intimata să-i emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, prin care să se stabilească punctajul mediu anual, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă conform Legii nr.3/ 1977, drepturile inițiale la pensie au fost stabilite de către Casa Județeană de Pensii D prin decizia nr.- din 19.06.1997, cu începere de la 01.07.1997.
A arătat contestatorul, că fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG 1550/2004, HG 733/2005 și OUG 4/2005, încadrându-se în categoria pensiilor cărora se aplică recalcularea conform dispozițiilor OUG nr.4/2005.
Potrivit art.1 din OUG nr.4/2005, pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem de asigurări sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2005, se recalculează în condițiile acestei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum în mod eronat a stabilit intimata în buletinul de calcul al deciziei nr.- din 19.06.1997, când a fost pensionat, având o vechime în muncă de 25 ani 9 luni și 5 zile în grupa I-a și 6 ani, 4 luni și 14 zile în grupa a III-
A mai arătat contestatorul, că la recalcularea pensiei trebuia avut în vedere condițiile de stagiu în vârstă prevăzute de Legea nr.3/1997 și de prevederile HG nr.1550/2004, conform principiului potrivit căruia condițiile de pensionare rămân și pe perioada recalculărilor și cele prevăzute la data ieșirii la pensie.
În mod eronat, a arătat contestatorul, intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, deoarece art.2 din normele metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 prevăd că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1997-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1997.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 19/2000, HG 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 și s-a anexat cererii decizia nr. - din 08.05.1997 și din 01.09.2008.
S-au depus alăturat cererii în copie: decizia de pensie nr. - din 19.06.1997, act de identitate, cupon de pensie pe luna octombrie 2008.
Intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată cu motivarea că în mod corect a fost stabilit cuantumul pensiei față de un stagiu de cotizare de 30 de ani. În conformitate cu prevederile art. 2 din HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechime integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În cazul contestatorului, a arătat intimata, drepturile de pensie s-au deschis în anul 1997, moment la care era în vigoare Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare fiind de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
A mai arătat intimata că se utilizează un stagiu de cotizare diferit, numai în cazul în care persoana a fost pensionată inițial în baza unei legi speciale, ceea ce nu a fost cazul contestatorului.
Referitor la perioada lucrată în grupa superioară de muncă, legiuitorul a considerat că acesta trebuie remunerat diferit.
În drept intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Codului d e procedură civilă și ale Legii nr. 19/2000, OUG 4/2005
S-au depus în copie: decizia nr. -/27.03.2008, decizia nr. -/21.08.2008, extras din HG nr. 1550/2004, normele tehnice de aplicare a prevederilor HG 1550/2004, buletin de calcul.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, prin care a solicitat instanței ca la soluționarea cererii sale să se aibă în vedere că dispozițiile art. 8 din Legea nr.3/1977 care se aplică pentru personalul muncitor care a lucrat în condiții normale de muncă și nu în condiții deosebite - grupa I-a, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr. 3/1977.
A mai arătat contestatorul, că dispozițiile HG 1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani ci la stagiul complet reglementat de Legea nr. 3/1977, care este diferit după cum persoana a lucrat în grupa I sau grupa a II de muncă.
Contestatorul a solicitat instanței să stabilească obiectul cauzei ca fiind obligația de a face, respectiv recalcularea drepturilor de pensie, în raport de stagiul de cotizare prevăzut pentru încadrarea în grupă de muncă, iar intimata să emită o nouă decizie de recalculare conform dispozițiilor OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, începând cu data de 01.12.2005.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.439 din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația, a fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului, stabilind la calcularea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.12.2005, a fost obligată intimata la plata diferențelor cuvenite dintre pensia primită și cea astfel cum va fi recalculată și totodată, a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.- din 19.06.1997, emisă de Casa Județeană de Pensii D, contestatorului i s-a calculat pensie pentru limită de vârstă, în conformitate cu dispozițiile OUG nr.4/2005, având în vedere o vechime totală în muncă, în grupa I-a de 25 ani, 9 luni și 5 zile, o vechime în grupa a III-a de 6 ani, 4 luni și 14 zile și o vechime totală întregită la 44 ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
La stabilirea cuantumului pensiei s-a avut în vedere că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, potrivit HG nr. 1550/2004, care precizează expres: "în situația pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în perioada între 01 iulie 1977 și 31 martie 2001, inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați", cu excepția unor legi speciale.
Tribunalul a mai reținut că în mod eronat unitatea intimată a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, deoarece art.2 din Normele Metodologice la aplicarea HG nr.1550/2004 arată că stagiul complet de utilizare la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
Ori, conform art.14 din Legea nr.3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă care potrivit legii se încadrează în grupa I -a de muncă au dreptul la cerere să fie pensionați la împlinirea vârstei de 52 de ani bărbații.
Astfel, pentru o activitate desfășurată de contestator în grupa I-a de muncă cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și nu de 30 de ani.
Cum contestatorul a lucrat în grupa I-a de muncă o perioadă de 25 ani, 9 luni, 5 zile, pensia trebuia raportată la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Împotriva sentinței primei instanțe, intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică invocând disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă cererea întrucât potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, se arată că în cazul contestatorului, drepturile de pensie s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, când era în vigoare Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de acest act normativ, iar potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Se mai învederează că potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea unitară a prevederilor HG nr.1550/2004, în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada cuprinsă între 1.07.1977 și 31.03.2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Totodată, se arată că există acte normative care prevăd condiții specifice de pensionare pentru anumite categorii de persoane, iar pentru aceste categorii, la recalcularea pensiilor, se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu, stagiul de cotizare prevăzut de aceste legi speciale, ceea ce nu este cazul contestatorului.
De asemenea, se susține că în ceea ce privește perioada lucrată în grupa superioară de muncă, legiuitorul a considerat că aceasta trebuie remunerată diferit, apărând în aceste condiții OUG nr.100/2008, de modificare a Legii nr.19/2000, care prevede un număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în condițiile grupei I sau II de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii și menținerii deciziei emisă de recurentă,
Prin decizia civilă nr.1100/20.05.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat în cauză și a modificat în tot sentința și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus-menționată, dată în interesul legii este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Concluzia primei instanțe, în sensul că pentru toate persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 și că se impune, pe cale de consecință, recalcularea pensiei contestatorului ținând cont de art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu poate fi însă primită.
Totodată, nu pot fi primite nici susținerile intimatului-contestator în sensul că decizia menționată îl îndreptățește la recalcularea pensiei în raport de un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Astfel, conform art.77 alin. 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin.1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
De menționat, că alin.1 al art.77 din Legea nr.19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr.3, alin.2 al art.77 instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art. 77 alin. 1.
Potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art.43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera c și d și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Art.43 alin. 3 din Legea nr.19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art.47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.
Art.20 alin.1 din Legea nr.19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c - aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 legii și la litera d - activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii nu îi poate viza decât pe cei pensionați în perioada 1.07.1977-31.03.2001, care au lucrat în domeniile expres prevăzute de dispozițiile legale la care fac trimitere textele limitativ enunțate în cuprinsul deciziei și care au fost interpretate prin decizia respectivă, situație în care intimatul-contestaror nu se regăsește întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 25 ani,9 luni și 5 zile în alt domeniu decât cele mai sus-indicate, astfel încât decizia dată în interesul legii și avută în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției nu este aplicabilă intimatului- contestator.
Pentru intimatul- contestator stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr.4/2005, a reținut instanța de recurs, nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art.8 din Legea nr. 3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către recurentă și nu cel prevăzut de art. 14 din Legea nr.3/1977, așa cum a pretins intimatul-contestator prin acțiunea promovată și cum a dispus și instanța de fond.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Revizuientul a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.1100/20.05.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, întemeindu-și cererea pe disp. art.322 și urm. din pr.civ.
În motivarea cererii de revizuire se susține, în esență, că instanța de recurs nu a ținut seama de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de faptul că stagiul de cotizare ce trebuia aplicat la calcularea pensiei revizuientului era de 20 de ani și nu 30 de ani.
Mai arată revizuientul că a lucrat în grupa I de muncă în cadrul CFR.
De asemenea, se susține că unei alte persoane, subaltern al revizuientului și care a lucrat în aceleași condiții, i s-a calculat pensia avându-se în vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia atacată și motivele invocate în cererea de revizuire, curtea reține următoarele:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, de retractare, iar potrivit art.322 Cod pr.civilă, se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, cazurile de revizuire fiind expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.1 - 9 Cod pr.civilă.
Prin cererea de revizuire de față nu se indică în mod concret niciunul din cazurile de revizuire dintre cele prevăzute de art.322 Cod pr.civilă, toate susținerile privind apărări de fond ce au fost învederate deja instanțelor de fond și recurs.
Revizuirea are drept scop, de regulă, îndepărtarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă.
În cererea de față trebuie verificat dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se putea cere revizuirea și se constată că susținerile revizuientului nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de revizuire prevăzute expres și limitativ de lege.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitatea ale căii de atac extraordinare a reviuirii.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă, motiv pentru care, văzând disp. art.322 pr.civ. urmează aor espinge.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECI D
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul, cu domiciliul în comuna M, jud. D împotriva deciziei civile nr. 1100 din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în municipiul Târgoviște, str. - -, nr. 1A, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red. /MD
4 ex/06.10.2009
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
