Asigurări sociale. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.281
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1646 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în M,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, potrivit delegației depuse la dosar, pentru intimatul-contestator, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit contractului de asistență juridică nr.20/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-contestator s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Curtea înmânează recurentei-intimate Casa Județeană de Pensii D un exemplar al întâmpinării intimatului-contestator.
Consilier juridic pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimatul-contestator declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic solicită admiterea recursului potrivit motivelor detaliate pe larg în conținutul cererii promovate, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii cu consecința menținerii deciziilor emise de către instituția ce o reprezintă ca fiind legale și temeinice.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-contestator, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond. Precizează că dispozițiile art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001 stabilesc că decizia emisă de Oficiul de expertizare ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de soluționare. Se arată de recurentă că temeiul anulării în constituie dispozițiile art.41 din același ordin, dar acesta se referă la procedura de revizuire a deciziilor medicale, nevizând anularea. În cuprinsul decizie se face referire la lipsa actelor medicale, dar nu este culpa intimatului că acestea lipsesc. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței ce o depune la dosar. Depune la dosar note scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziei nr. - din data de 09.06.2008 emisă de intimată, împotriva deciziei nr. 412 din 15.05.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și a deciziei nr. 944 din 12.06.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestor decizii ca fiind netemeinice și nelegale, precum și a debitului ilegal constituit și repunerea în drepturile de pensie.
În motivarea contestației, s-a invocat de către contestator excepția de nulitate absolută deciziei nr. 412/15.05.2008, pe motiv că a fost emisă de un salariat al Casei Județene de Pensii D, care nu avea competența să emită asemenea acte și subsecvent, și a deciziilor nr. 944/ 12.06.2008 și - din 09.06.2008.
A mai susținut contestatorul că i-a fost comunicată decizia nr. 412 din 15.05.2008, prin care i-a fost anulată decizia asupra capacității de muncă nr. 3420 din 28.08.2006 cu motivarea că a fost emisă fără respectarea procedurii de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, iar la data de 09.06.2008, petentul a contestat decizia nr. 412/ 15.05.2008, la M, contestație ce i-a fost respinsă prin decizia nr. 944/ 12.06.2008.
De asemenea, s-a arătat de către contestator că la data de 16.06.2008 i-a fost comunicată decizia nr. - din 09.06.2008 emisă de intimată, prin care s-a dispus, în baza deciziei nr. 412/15.05.2008, încetarea pensiei de invaliditate, măsură nelegală întrucât intimata CJP Dae mis decizia nr. -/2008 fără să aștepte ca decizia nr. 412/15.05.2008 să rămână definitivă.
A mai susținut contestatorul că decizia nr.412/15.05.2008 a fost emisă fără citarea contestatorului în vederea reexpertizării, iar potrivit pct.39, Cap.III din Ordinul nr.340/2001, efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive.
S-a solicitat de către contestator anularea deciziilor contestate, anularea debitului ilegal constituit și repunerea în drepturile de pensie.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală susținând că decizia nr. 412 din 15.05.2008, prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă, trebuia contestată potrivit dispozițiilor legale, la care s-a făcut referire și cum petentul nu a probat că a urmat toată procedura, decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă, iar decizia de încetare a plății pensiei, fiind un accesoriu al acesteia, nu mai poate fi modificată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1646 din 21.10.2008, Tribunalul Dâmbovița a dmis contestația și a anulat decizia nr. -/09.06.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, decizia nr. 412 din 15.05.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și decizia nr. 944/ 12.06.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, intimata fiind obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D nu constituie temei legal și suficient pentru anularea deciziilor asupra capacității de muncă ale contestatorului știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă.
S-a mai arătat că nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a-și acoperi o neregularitate competenței proprii, iar Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D putea, potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000, să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al petiționarului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării deciziilor medicale emise anterior, decizii ce erau definitive, nefiind contestate în termenul de 30 de zile de la data emiterii lor.
A mai reținut tribunalul că aparține instanței de judecată competența anulării acestor decizii de încadrare într-un anumit grad de invaliditate, potrivit art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, unitatea intimată având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la interval de timp de 6-12 luni, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 61(1), putând menține, schimba ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate, iar pentru încadrarea ori neîncadrarea într-un grad de invaliditate, se cere, potrivit art. 56(3) din Legea nr.19/2000, și avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care este obligatoriu, aviz pe care nu l-a solicitat unitatea intimată
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar și concluzii scrise în acest sens, cerând obligarea recurentei și la cheltuieli de judecată în recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.412/15.05.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimatul-contestator, având nr.3420/28.08.2006, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
La numai câteva zile de la emiterea deciziei nr. 412/15.05.2008 și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de contestare, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/9.06.2008, prin care, având în vedere decizia de anulare nr. 412/15.05.2008, a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 9773 lei de la acesta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 7.09.2006 - 1.06.2008.
Intimatul-contestator s-a adresat, în termen legal, cu contestație împotriva deciziei nr. 412/15.05.2008 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia nr.944/12.06.2008 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 412/15.05.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.26080/14.05.2008, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.26080/14.05.2008 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși, așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr.26080/14.05.2008, nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu avocat suportat de către intimat în recurs, potrivit chitanței doveditoare nr.85/11.02.2009 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-A, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1646 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în M,-, județul
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
- - --- - -- -
fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
-
/VS
2 ex./10.03.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
