Asigurări sociale. Decizia 580/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 580
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 130 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator G, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator G a depus întâmpinare la motivele de recurs în cuprinsul cărora a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița contestatorul G, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, a solicitat anularea adresei nr. 1214/16.06.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D prin care s-a menținut decizia nr.382/25.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Motivând în fapt cererea, contestatorul a arătat că adresa nr.1214/ 2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D prin care i s-a comunicat respingerea contestației și menținerea deciziei nr.382/2007 prin care s-au anulat deciziile medicale emise în perioada 2001-2005, este nelegală întrucât a fost emisă fără respectarea procedurii de expertizare medicală a persoanei în cauză, că s-au încălcat prevederile art. 56 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și nu s-a avut în vedere că s-a prezentat în fiecare an pentru revizia medicală, cu actele medicale doveditoare, că nu are nicio vină pentru neregulile constatate în activitatea de păstrare și de evidență a actelor referitoare la deciziile pentru stabilirea capacității de muncă.
Contestatorul a precizat că o dovadă a incapacității de muncă o constituie decizia nr. 3103/26.07.2005 prin care a fost declarat nerevizuibil, cu gradul II de invaliditate, dar se anulează și o decizie din anul 2006 fără să fi fost chemat vreodată la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, în vederea examinării medicale.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestației, susținând că decizia și răspunsul primit de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M au fost contestate după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.56 din Legea nr. 19/2000, adresa nr. 1214/2007 fiind primită în luna iulie 2007, iar contestația înregistrată la data de 2.10.2007.
Pe fondul cererii intimata a solicitat respingerea contestației pe motiv că deciziile de încadrare într-un grad de invaliditate au fost anulate pentru nerespectarea procedurii de revizuire, constatată prin nota de control nr. 18777/25.04.2007 întocmită de Direcția audit Intern și Control din cadrul S, fiind încălcate prevederile referitoare la procedura de revizuire medicală, în sensul că persoana s-a prezentat la consultație medicală fără documentația necesară, iar deciziile medicale au fost emise pe baza unor documente și înscrisuri neconforme cu normele legale, neexistând nici dovada că reclamantul s-a prezentat personal la termenul stabilit în vederea revizuirii.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 130 din 29 ianuarie 2008 respins excepția tardivității contestației invocată de intimata Casa Județeană de Pensii
admis acțiunea anulând decizia nr. 382 din 27 aprilie 2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și recuperarea Capacității de Muncă
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția tardivității contestației, invocată de intimată, precum și pe fondul cererii, s- reținut că excepția este neîntemeiată, iar cererea fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin decizia nr. 382/24.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă nr. 1326/23.07.2001, 2263/16.07.2002, 2821/29.07.2003, 3144/13.07.2004, 3103/26.07.2005, 2817/27.05.2005, 2121/09.05.2006, reținându-se că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, iar ca urmare a contestării deciziei, prin adresa nr. 1214/16.06.2007, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Dambovița, s-a comunicat menținerea deciziei respective.
Din dovada de expediere prin poștă rezultă că adresa nr. 1214/16.06.2007 a fost comunicată la domiciliul contestatorului la data de 28.06.2007, menționându-se în calitate de primitor o persoană "văr", fără să se indice alte date în vederea identificării, semnătura fiind indescifrabilă.
Această modalitate de comunicare nu poate fi considerat un act valabil de respectare a procedurii de comunicare întrucât dispozițiile Legii nr. 19/2000 se completează, potrivit art. 158 din această lege, cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 100 (1) pct. 7 Cod procedură civilă, pentru valabilitatea comunicării este necesar să se arate numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea.
Față de modalitatea neprocedurală de comunicare a adresei nr. 1214/2007, în condițiile în care în perioada respectivă contestatorul se afla în stare de boală, tribunalul a respins excepția tardivității contestației, apreciind că a fost formulată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 56 (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, conform cărora "decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației privind încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia ".
Pe fondul cererii, s- reținut că prin decizia contestată menținută prin adresa 1214/18.06.2007 s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă, emise în perioada 2001-2006, fiind emise fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare.
Conform prevederilor art.56 al.(6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Se poate constata că deciziile asupra capacității de muncă, menționate în cuprinsul deciziei nr. 382/27.04.2007, au devenit definitive prin necontestare și au intrat în circuitul juridic civil, producând efecte depline, astfel că nu este posibilă revocarea acestora în mod unilateral.
Este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziei asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, iar procedura folosită de către intimată care nici nu este prevăzută de Legea nr. 19/2000 și de Ordinul nr.340/2001 aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura dreptului asigurărilor sociale.
În mod cert Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive, pentru că dispozițiile menționate stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive, sau în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza unei hotărâri civile pronunțată într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia.
Întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.3 82/2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, ori dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 nu prevăd modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată, tribunalul considerat că se impune anularea deciziei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea căii de atac și în principal modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii deciziei emise ca legale și temeinice.
A susținut recurenta-pârâtă că, în mod greșit s-a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat disp. art.39 din Ordinul 340/2001 iar nu disp. art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001 conform cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
A mai precizat că documentele medicale depuse de intimatul -contestator la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală.
De asemenea, în speță nu e obligatorie consultarea B,ea fiind doar o posibilitate pentru intimată.
De asemenea,a învederat că în mod eronat prima instanță a respins excepția tardivității contestației,în condițiile în care a făcut dovada că procedura de comunicare a deciziei a fost îndeplinită,aceasta fiind primită de fiul reclamantului la data de 1 iunie 2007,asfel cum reiese din confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției tardivității contestației,în mod corect prima instanță a reținut că procedura de comunicare a modului de soluționare a contestației la decizia de anulare a deciziilor de încadrare într-un grad de invaliditate a fost nelegală în condițiile în care din recipisa de primire reiese că aceasta a fost predată unei persone neidentificate ce a semnat în calitate de văr. În consecință,din acest motiv nu se poate stabili o dată de la care ar fi început a curge termenul de 45 zile pentru formularea contestației la instanța de judecată.Din acest considerent respingerea excepției tardivității invocate de intimată apare ca fiind legală.
Pe fondul contestației prima instanță a reținut în mod just că, urmare a controlului efectuat de CNPAS-Direcția de Audit Intern și Control conform art. 39 din Ordinul nr.340/2001 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru contestator pe considerentul că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare(neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute), ulterior emițând decizia nr.-.05.2007 prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 9492 lei reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007.
Acest control a fost efectuat în baza art. 39 din Ordinul nr.340/2001, deciziile emise neputând produce efecte retroactive, astfel cum rezultă din disp.art.39 alin.3 din același ordin ce stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Hotărârea recurată apare ca temeinică și legală și în considerarea împrejurării că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Din considerentele expuse,apreciind ca temeinică și legală sentința recurată,în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea urmează a respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței nr.130/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 130 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator G, cu domiciliul în comuna,sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă,prezenta
se semnează de președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.05.2008
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
