Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/AS
Ședința publică din 08 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.122/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, județul C, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na consilier juridic, conform delegației nr. 7766/2009, depusă la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanță că la data de 18.08.2009, dl.expert G depus la dosarul cauzei prin poștă o cerere prin care solicită instanței obligarea reclamantului la achitarea onorariului pentru expertiza efectuată la instanța de fond.
După referatul grefierului de ședință:
Reprezentanta recurentei pârâte, susține că în cauză nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care, instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul reprezentanta recurentei pârâte susține că instanța de fond nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, acordând reclamantului un punctaj mediu anual de 2.20535 superior celui stabilit de expert de 2.04670 și de asemenea, nu a ținut cont de elementele ce au stat la baza stabilirii drepturilor de pensie - vârsta standard de pensionat și stagiul complet de cotizare.
Pentru considerente mai sus expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecința modificării în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 08.05.2008 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii C pentru ca pe cale de contestație la decizia nr. -/09.04.2008 să se dispună anularea acestei dispoziții, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în luna ianuarie 2008, depus la sediul pârâtei dosarul înregistrat sub nr. 30612/31.01.2008 prin care a solicitat deschiderea dreptului de pensie pentru limită de vârstă și vechimea în muncă.
Prin decizia contestată, pârâta a stabilit drepturile de pensie anticipată parțială în mod eronat, fără să aibă în vedere cererea depusă. Pârâta în mod eronat a stabilit diminuare drepturilor de pensie și a cuantificat la 27 luni perioada de diminuare întrucât diminuarea nu este prevăzută pentru pensia pentru limită de vârstă pa care a solicitat-
În mod incorect nu s-a avut în vedere perioada de activitate cuprinsă între 28.01.1968-23.10.1968 și 12.02.1970-01.08.1971 deși această perioadă este cuprinsă în carnetul de muncă.
Această perioadă neluată în calcul a condus la diminuarea stagiului efectiv de cotizare realizat și implicit a punctajului mediu anual, motiv pentru care apreciază că drepturile de pensie au fost incorect diminuate.
În drept, s-au invocat prevederile art. 41 și următoarele din Legea nr. 19/2001, art. 78 și următoarele, art. 87 din Legea nr. 19/2001.
În dovedirea acțiunii, s-a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și expertiză contabilă; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă; s-a anexat acțiunii copia deciziei contestate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, s-a arătat că, prin decizia nr. -/09.04.2008 i s-a acordat reclamantului o pensie începând cu 31.01.2008 conform art. 50 și 83 al.4 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit anexei 3 din Legea nr. 19/2000, detaliată prin anexa 9 din Ordinul nr. 340/2001, vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului 64 ani și 5 luni, stagiul complet de cotizare este de 33 ani și 10 luni.
Vârsta reclamantului la data depunerii cererii de pensionare era de 59 ani și 8 luni, iar un stagiu complet de cotizare realizat de 42 ani și 17 zile.
Prin cererea privind acordarea dreptului de pensie nu rezultă categoria de pensie pentru care a optat reclamantul, astfel la data înscrierii cererii 31.01.2008, aceasta îndeplinea condițiile acordării categoriei de pensie anticipată parțială, deoarece nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Referitor la motivarea din cuprinsul deciziei cu privire la perioadele 28.01.1968-23.10.1968 și 12.02.1970-01.08.1971, pârâta apreciază că în mod corect nu a fructificat datele menționate deoarece nu prezintă act cu număr și data la angajare, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
S-a anexat întâmpinării copia dosarului administrativ conținând decizia cu buletin de calcul și adeverințele nr. 1404/30.08.2007 eliberate de SA, nr. 11036/14.09.2007 eliberată de certificat nr. CR 77/25.01.2002 eliberat de Centrul Militar Județean C, carnet de muncă seria nr.Og -, cerere înregistrată sub nr. 30612/31.01.2008.
La termenul din 19.09.2008, reclamantul a formulat precizări arătând că, potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 19/2000, aplicând reducerea de 5 ani, rezultă că vârsta la care avea dreptul să solicite înscriere la pensia anticipată era de 58 ani și 3 uni.
În consecință, pârâta nu trebuia să aplice nici o anticipare și nici un procent de diminuare la drepturile de pensie stabilite.
La stabilirea punctajului mediu anual pârâta nu a avut în vedere datele cuprinse în adeverința nr. 1401/30.08.2007, depusă la dosar administrativ, în sensul că nu a fost fructificat sporul de șantier pentru luna august 1971 de 450 lei, luna de 150 lei.
Totodată, apreciază că pârâta nu a aplicat în mod corespunzător prevederile art. 165 din Legea nr. 19/2000 referitoare la contribuțiile pentru pensia suplimentară.
Referitor la perioadele pe care pârâta nu le-a avut în vedere respectiv 28.01.1968-23.10.1968 și perioada 12.02.1970-01.08.1971, precizează că acestea sunt menționate în carnetul de muncă, nefiind culpa reclamantului că nu au fost făcute mențiunile învederate de pârâtă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse de părți și raportul de expertiză contabilă înregistrat la sub nr. 123/123/11.12.2008 și răspunsurile la obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 122/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a dmis acțiunea reclamantului și în consecință s-a nulat decizia nr.-/09.04.2008 emisă de intimată privind acordarea pensiei anticipate parțială; a fost obligată pârâta să emită, în favoarea contestatorului, o nouă decizie de acordare a pensiei anticipate, cu data deschiderii drepturilor 31.01.2008, avându-se în vedere: vârsta standard de pensionare de 63 ani și 3 luni, un stagiu complet de cotizare de 31 ani și 6 luni, un punctaj total de 69, 46855, un punctaj mediu anual de 2, 20535; a fost obligată pârâta la plata către contestator a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 30612/31.01.2008, petentul a solicitat înscrierea la pensia anticipată avându-se în vedere datele despre activitatea sa în muncă rezultând din carnetul de muncă și adeverința eliberată de angajatori.
Cererea sa a fost soluționată prin decizia nr. -/08.04.2009, prin care s-a acordat solicitantului o pensie anticipată parțială de 1134 lei, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 2,00549, diminuat cu 2,7%, ce rezultă dintr-un număr de 27 de luni de anticipare. La calculul drepturilor s-a avut în vedere o vârstă standard de pensionare de 64 ani și 5 luni un stagiu complet de cotizare de 33 ani și 10 luni și un stagiu efectiv de 42 de ani, 8 luni și 17 zile, din care, 13 ani, 5 luni și 12 zile în grupa a II-a de muncă.
Pentru stabilirea stagiului de cotizare realizat de reclamant, stabilirea punctajului mediu anual la care este îndreptățit reclamantul, de la data deschiderii drepturilor de pensie și verificarea valorii datelor cuprinse în adeverința nr. 1401/30.08.2007 și cu aplicarea, dacă este cazul, a dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 19/2000 vizând contribuția la fondul de pensii suplimentar, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Conform concluziilor expertului, completat cu răspunsul la obiecțiuni, reclamantului i se cuvine un punctaj total de 69,23949, fără ca acesta să cuprindă punctajul lunar aferent lunii mai 2001 și ianuarie 2002.
Corespunzător datei formulării cererii de pensionare 31.01.2008, în anexa nr. 3 Legii nr. 19/2001 este indicată o vârstă standard de pensionare de 63 ani și 3 luni și un stagiu complet de cotizare de 31 ani și 6 luni.
Se impune deci observația că, la calcularea drepturilor cuvenite reclamantului, intimata a avut în vedere date eronate - vârsta standard de pensionare de 64 ani și 5 luni și stagiu complet de cotizare de 33 ani și 10 luni situație care a condus la greșeli în stabilirea pensiei.
Apoi, după cum rezultă din partea finală a deciziei contestate, perioada de 28.01-23.10.1968 nu a fost luată în calcul deoarece nu s-a prezentat actul de angajare cu număr și dată; nici perioada 12.02.1970-01.08.1971, nu s-a fructificat cu motivarea că nu s-a prezentat act cu dată și număr la angajare.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă le 28.01.1968, reclamantul a fost angajat prin transfer de la Întreprinderea Construcții Montaj C, Șantierul 124 la Șantierul 128 M al aceleiași întreprinderi, unde a lucrat ca zugrav-vopsitor până la 23.10.1967 - când a fost încorporat.
Imediat după lăsarea la vatră (produsă la 11.02.1970), în data de 12.02.1970 reclamantul a lucrat la. Grup nr. 2 (prin transfer de la locul de muncă anterior) până la data de 01.08.1971 - pozițiile 14-15 din carnetul de muncă.
În mod eronat prin decizia contestate, Casa Județeană de Pensii nu a avut în vedere și stagiul de cotizare pentru perioada precizată, considerând-o drept o modificare necertificată a cărții de muncă
Potrivit art.1 alin1 din.92/1976 carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntrerupta in munca, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea in funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ în aceasta.
Carnetul de munca se întocmește, se completează și se păstrează de către unitatea unde cel în cauza este încadrat pentru prima data in munca. Personalul însărcinat cu întocmirea și completarea carnetului de munca este obligat să efectueze înscrierile la termenele prevăzute în lege, să le certifice prin semnătură și prin aplicarea parafei cu numele și funcția deținută, la locul prevăzut in formularul carnetului de munca si sa păstreze carnetele in bune condiții.
Conform art. 82 alin.1 din Legea nr. 19/2000, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia. Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
Potrivit art. 160 alin. 5 și art. 161 alin.2 din Legea nr. 19/2000, dovada vechimii în muncă, că o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în condițiile în care, în carnetul de muncă, nu sunt înregistrate drepturile salariale se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Aceste dispoziții legale sunt explicitate de normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare conținute de Ordinul nr. 340/2001 al. Conform acestui document, actele la care se face referire la art. 82 alin. 2din lege, pentru pensia pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțială sunt - printre altele - adeverință privind sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă și adeverință privind condițiile de muncă speciale și/sau deosebite.
Numai în acest mod, casele de pensii pot avea în vedere o baza reală lunară de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale a asiguraților, aceasta fiind salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul persoanelor care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și al funcționarilor publici (punctul 18 din norme).
De altfel conținutul sintagmei salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă este explicitat exhaustiv la punctul 19 din norme, putând fiind incluse (cu condiția dovedirii încasării lor) și sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite care, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, urmând ca pentru ca pentru calculul pensiei să se aibă în vedere prevederile art. 76-81 din Legea nr. 19/2000.
La stabilirea dreptului de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, intimata nu a respectat toate aceste condiții prevăzute de lege, nevalorificând toate informațiile puse la dispoziție de asigurat cu privire la evoluția sa profesională.
În privința actelor pe baza cărora se întocmește carnetul de muncă și condițiile de valabilitate a acestora (capitolului 2 din Decretul nr. 92/1976) legea dispună că datele privind activitatea depusa pe baza unui contract de munca se înscriu in carnetul de munca, așa cum acestea rezulta din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin (art. 11 alin. 1).
De asemenea, actul normativ conține prevederi detaliate referitor la conținutul actelor în temeiul cărora se fac mențiunile în carnet. Este esențială diferența dintre acte și contract; se impune observația că unitatea completează carnetul de muncă fie în baza unui contract de munca, fie în baza unor adeverințe (care au cuprinsul prevederilor de art. 11 alin. 2 din decret). Însă în prima situație - completarea carnetului de muncă fie în baza contractului de munca -, mențiunile din carnet se fac în baza unor evidențe proprii, fără a mai fi necesară o adeverință. În fapt, situația ar crea împrejurarea absurdă în care unul și același serviciu al unității ar cere eliberarea unei adeverințe privind datele din evidența proprie pe care apoi tot el să le aibă în vedere.
Apoi, din ansamblul Decretului nr. 92/1976, nu reiese că ar fi necesară o astfel de condiție - înscrierea actului de angajare, transfer.etc. - mențiunile obligatorii ale carnetului fiind enumerate limitativ în art. 1 ca fiind: vechimea in munca, vechimea neîntrerupta in munca, vechimea neîntrerupta in aceeași unitate, vechimea in funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta.
Cu valorificarea acestor perioade, expertul desemnat de instanță a calculat un stagiu total de 43 ani și 4 zile, din care 1 an, 3 luni și 18 zile, perioada stagiului militar, rezultând un stagiu efectiv realizat de 41 ani, 8 luni și 16 zile.
Față de această situație, rezultă că reclamantul a realizat un stagiu efectiv care depășește cu mai mult de 10 ani stagiul complet de cotizare (41 ani și 8 luni, față de 31 ani și 6 luni).
Conform adeverinței nr. 11036/14.09.2007 eliberată de COM CM C, reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă o perioadă de 13 ani, 5 luni și 1 zi.
În aceste condiții, ținând seama de situația că reclamantul avea la data cererii vârsta de 59 ani, 8 luni și 16 zile, reiese că acesta îndeplinea condițiile de acordare a pensiei anticipate prevăzute de art. 49 din Lege nr. 19/2000.
Conform acestui text, asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani, pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. 1 lit. b) și c), precum și perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.
Or, din cele arătate anterior, reclamantul satisface atât prima condiție cât și pe cea de-a doua: vârsta standard prevăzută de lege în ianuarie 2008 era de 63 ani 3 luni, iar pensia anticipată se poate acorda cel mult 5 ani înainte de împlinirea acesteia (adică începând cu 58 ani și 3 luni) condiție pe care reclamantul o îndeplinea.
Având în vedere aceasta, raportat la prevederile art. 83 alin. 1 și 4 din Legea nr. 19/2000 ce stabilește că drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată și că în cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea acestui termen drepturile de pensie se acordă și se plătesc de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și III, care solicită pensie anticipată sau pensie anticipată parțială, ezultă că, de la data cererii -31.01.2008 -, reclamantul era îndreptățit la primirea unei pensii anticipate.
Corespunzător stagiului total stabilit de expert (care corespunde cu cel calculat de intimată) a rezultat un punctaj total de 69, 23949, din care s-au exclus lunile mai 2001 și ianuarie 2002 pentru care angajatorul nu ar fi satisfăcut obligația prevăzută de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind depunerea declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat
Lipsa acestor declarații nu îndreptățește însă Casa Județeană de Pensii C să nu includă perioada în cauză la stabilirea dreptului.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 pct. I din Legea nr. 19/2000, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă.
Conform art. 6 alin. 1 din lege, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II - angajatorii -, sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS, declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Declarația se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului.
Textul art. 28 alin. 1 din lege stabilește că contribuția individuală de asigurări sociale datorată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II se reține integral din veniturile care constituie, conform art. 23 alin. 1, bază de calcul.
De asemenea, art. 30 alin. 1 din lege dispune în sensul că angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentația pentru plata salariilor și a altor venituri ale asiguraților, și documentele pentru plata contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plățile efectuându-se simultan, sub control bancar, iar potrivit alin. 2, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispozițiilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
Toate aceste dispoziții relevă voința legiuitorului cu privire la situația asiguraților prevăzuți de art. 5 alin. 1 pct. I din lege, pentru care calculul și plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale se realizează prin reținerea la sursă de către angajator, căruia îi revine și obligația de a depune lunar declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Aceste prevederi sunt logic stabilite prin comparație cu asigurații care intră sub incidența art. 61din Legea nr. 19/2000 și care vizează categoria persoanelorobligatesă se asigure, pe baza declarației de asigurare; salariatul nu are, însă, posibilitatea de a verifica lunar îndeplinirea de către angajatorul său a obligației de plată a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, având și pârghii corespunzătoare mult mai restrânse decât CNPAS pentru obligarea angajatorului la îndeplinirea obligațiilor legale.
Astfel, CNPAS, prin casele teritoriale, are obligația de a verifica dacă angajatorul își îndeplinește obligația de a depune declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, iar în măsura în care constată că aceste obligații nu sunt îndeplinite, dispune în condițiile art. 131alin. 3 din lege, "măsurile prevăzute de lege".
Există așadar o percepție diferită prin prisma legii între situația salariatului, care în măsura în care are încheiat un contract individual de muncă înregistrat la. este asigurat prin efectul legii, în sensul că se prezumă că și-a achitat, prin reținerea la sursă de către angajator din salariul brut, contribuția la bugetul asigurărilor sociale (fiind în sarcina angajatorului de a efectua formalitățile ulterioare de declarare și virare a acestor contribuții) și situația asiguratului pe bază de contract, care are obligația de a urmări efectuarea vărsămintelor la buget, distincție dedusă și din prevederile art. 33 din lege.
Textul indicat menționează că, perioadele în care persoanele asigurate pe bază de declarație sau contract de asigurare nu au achitat contribuția de asigurări sociale datorată nu se valorifică la stabilirea pensiilor până la achitarea acesteia ".
Prin interpretarea per a contrario a acestui text, reiese indubitabil faptul că nu se recunoaște ca stagiu de cotizare perioada în care se constată absența plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale doar în cazurile de asigurare obligatorie, iar nu prin efectul legii, pe considerentul că asiguratul prin efectul legii - așa cum s-a arătat - nu are posibilitatea și nici abilitarea de a urmări și determina virarea contribuțiilor reținute din salariul brut.
Pornind de la aceste considerații, rezultă că nevalorificarea de către casele teritoriale de pensii, ca stagiu de cotizare în favoarea fostului salariat, a perioadelor pentru care angajatorul nu a depus declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, este eronată.
De aceea, la stabilirea drepturilor cuvenite reclamantului, intimata ar fi trebuit să aibă în vedere datele din carnetul de muncă privind veniturile din lunile mai 2001 și ianuarie 2002, pozițiile 68 și 69 din carnet, raportat la salariul mediu brut lunar corespunzător de 4.174.679 lei și, respectiv 5.144.789 lei.
Aceasta deoarece calculul pensiilor se face conform secțiunii nr. 6 Legii nr. 19/2000 art. 76-81 prin stabilirea punctajului anual și punctajului mediu anual, pentru ca în final cuantumul pensiei să se determine art. 76 alin. 1.
Astfel, conform art. 78 alin. 1, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3 (art. 77 alin.1).
În urma acestor calcule, cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.
Astfel pentru luna mai 2001, se cuvine reclamantului un punctaj de 1,04798 (4.375.000/4.174.679) care se adaugă la punctajul stabilit de expert pentru anul 2001 de 16,69024 rezultând un punctaj total pentru anul 2001 de 17,73822, adică un punctaj anual de 1, - (cu 0, - mai mult decât cel stabilit de expert).
La fel, pentru luna ianuarie 2002 se cuvine reclamantului un punctaj de 1,70075 (8.750.000/5.144.798) care se adaugă la punctajul de 17,- calculat de expert, rezultând un punctaj total pentru 2002 de 19, 35404, adică un punctaj anual de 1. - (cu 0, - mai mult decât calculase expertul).
Adăugând aceste două diferențe la punctajul mediu anual calculat de expert de 69, 23949, rezultă un punctaj mediu anual de 69, 46855; prin împărțirea acestui punctaj la 31, 5 (stagiu complet de cotizare este de 31 ani și 6 luni) rezultă un punctaj mediu anual de 2, -.
Pentru aceste motive, considerând că, în mod greșit pârâta a respins cererea reclamantului de acordare a pensiei anticipate la care - după cum s-a demonstrat - avea dreptul de la data formulării cererii,
Va fi anulată decizia nr.-/09.04.2008, emisă de intimată privind acordarea pensiei anticipate parțială și va fi obligată C să emită, în favoarea contestatorului, o nouă decizie de acordare a pensiei anticipate, cu data deschiderii drepturilor 31.01.2008, avându-se în vedere: vârsta standard de pensionare de 63 ani și 3 luni, un stagiu complet de cotizare de 31 ani și 6 luni, un punctaj total de 69, 46855, un punctaj mediu anual de 2, 20535.
Având în vedere dispozițiile art. 274. pr. civ. conform cărora partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, față de situația că reclamantul a achitat expertului un onorariu de 900 lei (prin chitanța seria - nr. - suma de 600 lei, iar prin încheierea din 06.03.2009 instanța a dispus obligarea reclamantului la achitarea uni rest de onorariu de 300 lei), va fi obligată pârâta la plata acestor sume.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta.
În motivarea recursului a arătat următoarele: instanța de fond nu a ținut cont de concluziile expertului stabilind un punctaj mediu anual de 2,20535 față de 2,04670 stabilit de expert și nu a ținut cont de elementele care au stat la baza stabilirii pensiei, respectiv vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată, contrar susținerilor recurentei, că instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere punctajul total calculat de expert de 69,23949 la care a adăugat însă punctajul rezultat din datele din carnetul de muncă privind veniturile din lunile mai 2001 și ianuarie 2002, pozițiile 68 și 69 din carnet, raportat la salariul mediu brut lunar corespunzător de 4.174.679 lei și, respectiv 5.144.789 lei.
Instanța de fond a calculat punctajul pentru aceste luni care adăugat punctajului stabilit de expert a condus la rezultatul de 69, 46855 puncte care prin împărțirea la 31,5 condus la un punctaj mediu anual de 2, -.
Instanța de fond a procedat în acest mod întrucât în calculul realizat de expert nu au fost avute în vedere veniturile din lunile mai 2001 și ianuarie 2002 iar instanța a considerat că aceste venituri trebuie avute în vedere, adiționând punctajul corespunzător la punctajul stabilit de expert.
În acest sens, așa cum s-a arătat, prima instanță a avut în vedere că la stabilirea drepturilor cuvenite reclamantului, intimata ar fi trebuit să aibă în vedere datele din carnetul de muncă privind veniturile din lunile mai 2001 și ianuarie 2002, întrucât lipsa declarații nu îndreptățește Casa Județeană de Pensii C să nu includă perioada în cauză la stabilirea dreptului.
Se constată deci că ceea ce critică în realitate recurenta nu este modul de calcul al punctajului mediu anual și al punctajului pentru lunile mai 2001 și ianuarie 2002 din punct de vedere matematic ci critică adiționarea punctajului stabilit pentru aceste luni la punctajul stabilit de expert.
Această critică implică așadar verificarea de către instanța de recurs a argumentelor instanței de fond care au condus la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a punctajului corespunzător lunilor mai 2001 și ianuarie 2002.
Critică formulată de recurentă față de soluția primei instanțe vizează în realitate faptul că pentru perioadele care nu se regăsesc în buletinul de calcul al deciziei contestate și nici în raportul de expertiză, angajatorul nu a depus declarația nominală privind suma contributivă care constituie baza de calcul a drepturilor de pensie, pentru acest motiv considerându-se așadar că punctajul determinat de expert este corect. Această critică privește aspecte formale ale procedurii de declarare de către angajator a contribuțiilor vărsate la bugetul asigurărilor sociale, rezultând că în realitate, recurenta susține că nu a avut în vedere anumite perioade de activitate ale reclamantului pentru motivul că din evidențele sale nu rezultă contribuția acestuia la fondul asigurărilor sociale ca urmare a faptului că angajatorul nu a depus declarația prevăzută de art. 6 din Legea nr. 19/2000.
Dar, din prevederile Legii nr. 19/200 rezultă o altă concluzie decât cea susținută de recurentă.
Astfel, potrivit art. 37(1) din Legea nr. 19/2000, în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și alin. (2).
Așadar, acest text legal nu se referă la perioada în care această contribuție s-a plătit ci la perioada în care "s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat" fără distincție după cum s-a plătit sau nu această contribuție, condiția ca această contribuție să fi fost și plătită fiind impusă doar pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și alin. (2), care reglementează cazuri în care reclamantul nu se regăsește, acesta regăsindu-se în cazul prevăzut de art. 5 al.1 pct.
Prima parte a textului enunțat, pentru situația comună, face referire doar la perioada în care s-a datorat contribuția, în timp ce în a doua parte a textului, pentru situația particulară a unor categorii de asigurați, se face referire la perioada pentru care s-a datorat contribuția și a fost și plătită, condiție care nu este prevăzută în prima parte a textului.
Pe de altă parte, art. 76(1) din Legea nr. 19/2000 stabilește că începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie în timp ce art. 78(1) din aceeași lege prevede că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Așadar, în calcularea punctajului, nu se are în vedere contribuția calculată sau plătită și nici venitul pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, ci venitul brut care a constituit baza de calcul pentru contribuție, fără distincție după cum aceasta a fost plătită sau nu.
Aceste texte trebuie coroborate cu obligația caselor județene de pensie de a recupera sumele datorate bugetului asigurărilor sociale. Astfel, potrivit art. 144 lit.f) din Legea nr. 19/2000, Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale urmărește încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat; organizează, îndrumă și controlează activitatea privind executarea creanțelor bugetare, potrivit dispozițiilor legale în vigoare iar în conformitate cu art. 3 din aceeași lege, casele județene de pensii se organizează în subordinea Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, având deci obligații în realizarea atribuțiilor acesteia, inclusiv cele prevăzute de lit. f) a art. 144 din lege. Pentru recuperarea contribuțiilor care nu au fost achitate la bugetul asigurărilor sociale recurenta are la dispoziție și termenul de prescripție prevăzut de lege. Potrivit art. 30 (2) din Legea nr. -, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispozițiilor legale privind executarea creanțelor bugetare. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 28 (1) și (2) din lege contribuția individuală de asigurări sociale datorată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II se reține integral din veniturile care constituie, conform art. 23 alin. (1), bază de calcul și/sau, după caz, din cuantumul indemnizației de asigurări sociale de sănătate iar angajatorul calculează și virează lunar, la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia, contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat împreună cu contribuțiile individuale reținute de la asigurați.
Așadar, angajatorul reține contribuția pentru asigurări sociale acționând într-un raport juridic care se stabilește între acesta și casa județeană de pensii, iar faptul că ulterior nu mai virează respectivele sume de bani către aceasta este o chestiune care privește acest raport juridic iar nu pe asigurat, casa județeană de pensii având obligația de a urmări încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat și de a trece la executarea creanțelor bugetare constatate. Culpa acesteia în realizarea acestor atribuții legale nu poate fi în nici un caz imputată asiguratului care a achitat acea contribuția prin reținerea la sursă.
Ca urmare, faptul că din evidențele pârâtei nu rezultă virarea de către angajator a contribuției la bugetul asigurărilor sociale nu are relevanță întrucât chiar dacă această contribuție nu ar fi fost virată aceasta nu ar putea prejudicia drepturile de asigurări sociale ale reclamantului. De altfel, faptul că virarea contribuțiilor nu a fost raportată în condițiile art. 6 al.1 din Legea nr.19/2000, nu înseamnă în mod necesar că această operațiune nu s-a realizat. Mai mult, faptul că angajatorul nu a respectat prevederile art. 6 din Legea nr. 19/2000 care instituie obligația angajatorului de a depune lunar declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat nu poate fi imputat salariatului.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a avut în vedere la determinarea punctajului mediu anual și veniturile din lunile mai 2001 și ianuarie 2002 și în consecință a adăugat punctajul calculat pentru aceste luni la punctajul determinat de expert.
În consecință, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,- C, județul C, împotriva sentinței civile nr.122/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.Jud.-/02.10.2009
Tehnored.disp.gred.RD/2ex./02.10.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
