ARTICOLUL 110 Încetarea mandatului Guvernul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Guvernul
Guvernul
ARTICOLUL 110
Încetarea mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
(3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103.
(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.
| ← ARTICOLUL 109 Răspunderea membrilor Guvernului Guvernul | ARTICOLUL 111 Informarea Parlamentului Raporturile... → |
|---|
Citește mai mult
Primului-ministru. De vreme ce, în rest, textul art. 110 a rămas identic, iar modificările intervenite la alte articole destinate Guvernului, evocate anterior, n-au influenţe asupra modului de interpretare a textului, comentariile noastre din 1992 îşi păstrează pe deplin actualitatea.II. Ipotezele încetării mandatului. încetarea mandatului Guvernului are loc la data validării alegerilor generale sau la data demiterii sale.
Prima ipoteză reprezintă consecinţa faptului că mandatul acordat Guvernului de Parlament, prin votul de încredere exprimat, expiră o dată cu validarea alegerilor generale, deoarece numai din acel moment noul Parlament este în situaţia să-şi manifeste încrederea în echipa guvernamentală pe care înţelege să o sprijine. în mod firesc, până ce Parlamentul rezultat din alegeri nu este încă în situaţia să se manifeste, voinţa Parlamentului anterior îşi produce în continuare efectele. în schimb, o dată validate mandatele deputaţilor şi senatorilor, noul Parlament va trebui să-şi exprime propria sa opţiune cu privire la componenţa Guvernului şi programul acestuia, pentru ca acestea să corespundă configuraţiei politice rezultate din alegeri.
Demiterea Guvernului este consecinţa încetării mandatului chiar pe timpul funcţionării Parlamentului care a acordat acest mandat. Dacă în situaţia anterioară încetarea mandatului primit de Guvern era consecinţa faptului că el expirase, de această dată încetarea mandatului este consecinţa fie a faptului că Parlamentul 1-a retras, ca urmare a adoptării potrivit art. 113 a unei moţiuni de cenzură, fie a faptului că primul-ministru a încetat să mai fie, potrivit art. 106, membru al Guvernului, respectiv a faptului că primul-ministru este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
Prin urmare, încetarea mandatului acordat de Parlament intervine nu numai când acesta îşi retrage încrederea acordată la învestitură, Guvernul nemaiavând sprijinul majorităţii parlamentare prin votul căreia a fost învestit, dar şi în situaţia în care primul-ministru şi-a pierdut această calitate sau nu o poate exercita mai mult de 45 de zile, fiind înlocuit de un prim-ministru interimar, potrivit art. 107 alin. (3). Rezultă că, deşi votul de încredere se acordă pentru întreaga listă a Guvernului şi acesta este învestit „în bloc" şi nu fiecare membru în parte, pentru primul-ministru încrederea acordată are un caracter intuitu personae, deoarece el este cel care, în calitate de candidat la această funcţie, a solicitat acordarea încrederii şi a reuşit să obţină votul necesar, potrivit art. 103 alin. (2).
III. Guvernul demisionar. Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice. Este o soluţie constituţională de natură să asigure, chiar într-o formă amputată, continuitatea acţiunii guvernamentale. De această dată, funcţionarea Guvernului nu mai este consecinţa încrederii acordate de Parlament, ci a prorogării atribuţiilor sale, similar cu prorogarea mandatului Camerelor după expirarea acestuia, potrivit art. 63 alin. (4). Prorogarea este până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, deoarece conform art. 104 alin. (2), de la acea dată ei îşi vor începe exerciţiul mandatului lor. Aşa cum, în cazul prorogării mandatului Camerelor, acestea nu îşi vor putea îndeplini integral atribuţiile, cum rezultă de altfel din prevederile art. 63 alin. (4) şi în cazul prorogării atribuţiilor Guvernului al cărui mandat a încetat, acesta nu îşi va putea îndeplini toate atribuţiile, activitatea sa fiind exclusiv de administrare a treburilor publice, ceea ce înseamnă îndeosebi activitatea de conducere generală a administraţiei publice.
De aici rezultă că un Guvern demisionar nu poate finaliza negocieri politice internaţionale, angajând statul român în realizarea anumitor obiective cu participarea altor state sau sub egida diferitelor organisme internaţionale sau regionale. Aceste aspecte şi altele asemenea exced sfera „administrării treburilor publice", reprezentând acţiuni pe linia realizării politicii externe a României. Desigur, în ceea ce priveşte problemele interne, trebuie făcută distincţie între acţiuni de esenţă politică, ce intră în competenţa unui Guvern cu depline puteri şi acţiuni de esenţă administrativă, care pot fi realizate de un Guvern demisionar. Graniţa nu este uşor de realizat de fiecare dată, dar Constituţia obligă la identificarea acesteia. Se înţelege că în caz de conflict politic deschis şi pentru a evita blocarea Guvernului demisionar se va ajunge la „arbitrajul" Preşedintelui României, potrivit art. 80 alin. (2) sau, după caz, la „arbitrajul" Curţii Constituţionale, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie.
Citește mai mult
Primului-ministru. De vreme ce, în rest, textul art. 110 a rămas identic, iar modificările intervenite la alte articole destinate Guvernului, evocate anterior, n-au influenţe asupra modului de interpretare a textului, comentariile noastre din 1992 îşi păstrează pe deplin actualitatea.II. Ipotezele încetării mandatului. încetarea mandatului Guvernului are loc la data validării alegerilor generale sau la data demiterii sale.
Prima ipoteză reprezintă consecinţa faptului că mandatul acordat Guvernului de Parlament, prin votul de încredere exprimat, expiră o dată cu validarea alegerilor generale, deoarece numai din acel moment noul Parlament este în situaţia să-şi manifeste încrederea în echipa guvernamentală pe care înţelege să o sprijine. în mod firesc, până ce Parlamentul rezultat din alegeri nu este încă în situaţia să se manifeste, voinţa Parlamentului anterior îşi produce în continuare efectele. în schimb, o dată validate mandatele deputaţilor şi senatorilor, noul Parlament va trebui să-şi exprime propria sa opţiune cu privire la componenţa Guvernului şi programul acestuia, pentru ca acestea să corespundă configuraţiei politice rezultate din alegeri.
Demiterea Guvernului este consecinţa încetării mandatului chiar pe timpul funcţionării Parlamentului care a acordat acest mandat. Dacă în situaţia anterioară încetarea mandatului primit de Guvern era consecinţa faptului că el expirase, de această dată încetarea mandatului este consecinţa fie a faptului că Parlamentul 1-a retras, ca urmare a adoptării potrivit art. 113 a unei moţiuni de cenzură, fie a faptului că primul-ministru a încetat să mai fie, potrivit art. 106, membru al Guvernului, respectiv a faptului că primul-ministru este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
Prin urmare, încetarea mandatului acordat de Parlament intervine nu numai când acesta îşi retrage încrederea acordată la învestitură, Guvernul nemaiavând sprijinul majorităţii parlamentare prin votul căreia a fost învestit, dar şi în situaţia în care primul-ministru şi-a pierdut această calitate sau nu o poate exercita mai mult de 45 de zile, fiind înlocuit de un prim-ministru interimar, potrivit art. 107 alin. (3). Rezultă că, deşi votul de încredere se acordă pentru întreaga listă a Guvernului şi acesta este învestit „în bloc" şi nu fiecare membru în parte, pentru primul-ministru încrederea acordată are un caracter intuitu personae, deoarece el este cel care, în calitate de candidat la această funcţie, a solicitat acordarea încrederii şi a reuşit să obţină votul necesar, potrivit art. 103 alin. (2).
III. Guvernul demisionar. Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice. Este o soluţie constituţională de natură să asigure, chiar într-o formă amputată, continuitatea acţiunii guvernamentale. De această dată, funcţionarea Guvernului nu mai este consecinţa încrederii acordate de Parlament, ci a prorogării atribuţiilor sale, similar cu prorogarea mandatului Camerelor după expirarea acestuia, potrivit art. 63 alin. (4). Prorogarea este până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, deoarece conform art. 104 alin. (2), de la acea dată ei îşi vor începe exerciţiul mandatului lor. Aşa cum, în cazul prorogării mandatului Camerelor, acestea nu îşi vor putea îndeplini integral atribuţiile, cum rezultă de altfel din prevederile art. 63 alin. (4) şi în cazul prorogării atribuţiilor Guvernului al cărui mandat a încetat, acesta nu îşi va putea îndeplini toate atribuţiile, activitatea sa fiind exclusiv de administrare a treburilor publice, ceea ce înseamnă îndeosebi activitatea de conducere generală a administraţiei publice.
De aici rezultă că un Guvern demisionar nu poate finaliza negocieri politice internaţionale, angajând statul român în realizarea anumitor obiective cu participarea altor state sau sub egida diferitelor organisme internaţionale sau regionale. Aceste aspecte şi altele asemenea exced sfera „administrării treburilor publice", reprezentând acţiuni pe linia realizării politicii externe a României. Desigur, în ceea ce priveşte problemele interne, trebuie făcută distincţie între acţiuni de esenţă politică, ce intră în competenţa unui Guvern cu depline puteri şi acţiuni de esenţă administrativă, care pot fi realizate de un Guvern demisionar. Graniţa nu este uşor de realizat de fiecare dată, dar Constituţia obligă la identificarea acesteia. Se înţelege că în caz de conflict politic deschis şi pentru a evita blocarea Guvernului demisionar se va ajunge la „arbitrajul" Preşedintelui României, potrivit art. 80 alin. (2) sau, după caz, la „arbitrajul" Curţii Constituţionale, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie.