Absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat. Nulitatea recursului prin care se critică hotărârea numai în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii

Comentarii

0

Fapta procurorului C.A.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X, care în perioada ianuarie – iulie 2007 a absentat nemotivat de la serviciu, un număr de 68 zile lucrătoare, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.Aspectele ce ţin de individualizarea sancţiunii disciplinare, ele şi numai ele, procedural, nu pot să justifice modificarea soluţiei instanţei disciplinare. În condiţiile în care argumentele expuse de recurentă în cuprinsul cererii de recurs nu constituie critici în sensul avut în vedere de legiuitor pentru exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri în calea de reformare, iar potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C.proc.civ., în cauză nu se identifică motive de ordine publică, recursul declarat de recurenta C.A.S. este nul.

CSM, Secţia pentru procurori Hotărârea nr. 7P din 17 octombrie 2007

Comisia de disciplină pentru procurori a solicitat sancționarea disciplinară a procurorului C.A.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru procurori a reținut că procurorul C.A.S., în perioada ianuarie - iulie 2007 a absentat nemotivat de la serviciu, un număr de 68 zile lucrătoare.

Secția pentru procurori, prin hotărârea nr. 7P/17.10.2007, cu majoritate de voturi, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori și, în baza art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a aplicat procurorului C.A.S. sancțiunea "mutarea disciplinară pentru o perioadă de 3 luni", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din același act normativ.

Secția a reținut că procurorul C.A.S. a absentat nemotivat de la serviciu perioade mari de timp, iar în perioada ianuarie - iulie 2007, procurorul a beneficiat de mai multe concedii medicale (în luna ianuarie - 21 zile; în luna februarie - 20 zile, în martie -15 zile și în iulie 20 de zile), rămânând nemotivate un număr de 68 zile lucrătoare. De asemenea, pentru a acoperi lipsa nemotivată, procurorul a solicitat conducerii parchetului acordarea retroactiv a concediului de odihnă pe anul 2007, cerere respinsă cu motivarea că, potrivit legii, concediul de odihnă se acordă pentru perioada aferentă desfășurării activității și nu poate fi acordat retroactiv.

Secția a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, iar apărările acesteia în sensul că a absentat nemotivat de la parchet din cauza unor probleme de sănătate nu sunt de natură să înlăture răspunderea acesteia, în condițiile în care pentru perioada martie - august 2007 nu a prezentat acte medicale care să justifice absența de la serviciu.

La individualizarea sancțiunii Secția a avut în vedere consecințele faptelor săvârșite de procuror care, prin faptele sale, a perturbat activitatea parchetului în cadrul căruia își desfășura activitatea, conducerea fiind obligată să nu îi repartizeze lucrări spre soluționare, caracterul repetat al abaterii săvârșite, precum și împrejurarea că procurorul a mai fost sancționat anterior, pentru săvârșirea aceleiași abateri disciplinare.

înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2/19.05.2008 pronunțată de Completul de 9 judecători, a constatat nul recursul declarat de recurenta procuror C.A.S. împotriva hotărârii nr. 7P/17.10.2007, pronunțată de Secția pentru procurori în dosarul nr. 43/P/2007.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, înalta Curte a calificat "contestația" formulată de procurorul C.A.S. ca fiind recurs și, examinând cauza, a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302¹lit. c) C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Totodată, art. 304¹C.proc.civ. permite instanței de recurs, atunci când se atacă o hotărâre dată fără drept de apel, să examineze pricina sub toate aspectele, fără a fi ținută de motivele de casare prevăzute de art. 304, dar acest lucru nu înseamnă că recursul se transformă în apel, chiar dacă împrumută unele dintre caracterele acestuia și în niciun caz nu înseamnă că recurentul este scutit de a mai arăta în ce constă motivul de nelegalitate sau netemeinicie.

Pentru a fi în prezența unui motiv de nelegalitate, din cuprinsul recursului, din concluziile scrise sau orale ale recurentului ar trebui să rezulte, cel puțin, care este norma de drept încălcată prin hotărârea atacată. încălcarea sau greșita aplicare a legii se referă la situațiile în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, dar pe care le încalcă, în litera sau în spiritul lor, sau le aplică greșit, în sensul că interpretarea pe care le-o dă este prea extinsă ori prea restrânsă ori cu totul eronată.

Pentru a fi vorba de un motiv de netemeinicie ar fi necesar ca, în urma administrării de noi probatorii în fața instanței de recurs sau datorită reaprecierii celor deja administrate în fața primei instanțe, situația de fapt să se schimbe în mod esențial, așa încât să se impună casarea hotărârii atacate și o rejudecare a pricinii în fond.

în cauza dedusă judecății, aspectele de individualizare a sancțiunii disciplinare, ele și numai ele, procedural, nu pot să justifice modificarea soluției instanței disciplinare.

în condițiile în care argumentele expuse de recurentă în cuprinsul cererii de recurs nu constituie critici în sensul avut în vedere de legiuitor pentru exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri în calea de reformare, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C.proc.civ. în cauză nu se identifică motive de ordine publică, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de recurenta C.A.S.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: