Atitudinea nedemnă, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, faţă de colegi, prin folosirea violenţelor fizice şi verbale, precum şi refuzul nejustificat de a participa la judecarea şi deliberarea cauzelor
| Comentarii |
|
Faptele judecătorului N.M. de la Tribunalul X, care la data de 17.11.2006 a părăsit fără motiv şedinţa de judecată în care era planificată şi, ulterior, a refuzat să mai participe la judecarea cauzelor care rămăseseră pe rolul completului, precum şi să participe la deliberarea celor 11 cauze rămase în pronunţare, fapt ce a determinat repunerea pe rol a acestora şi reluarea dezbaterilor, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.Fapta judecătorului N.M., care la data de 10.04.2007 a încercat să lovească un coleg judecător şi a insultat mai mulţi colegi judecători, lovind medicul instanţei cu o pungă de plastic în care avea documente, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din acelaşi act normativ.
CSM, Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 7J din 23 aprilie 2008
Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorului N.M. de la Tribunalul X, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) și k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru judecători a reținut că pârâta judecător, la data de 17.11.2006, a părăsit fără motiv ședința de judecată în care era planificată și, ulterior, a refuzat să mai participe la judecarea cauzelor care rămăseseră pe rolul completului, precum și să participe la deliberarea celor 11 cauze rămase în pronunțare. De asemenea, la data de 10.04.2007, în timpul programului de lucru, aceasta a adresat insulte colegilor săi judecători, încercând să îl lovească pe unul dintre aceștia și a insultat și a lovit medicul Tribunalului X.
Secția pentru judecători, prin hotărârea nr. 7J/2008, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului N.M. sancțiunea "diminuarea indemnizației de încadrare lunară brută, cu 15% pe o perioadă de 3 luni", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) și k) din același act normativ.
Secția pentru judecători, a reținut că faptele judecătorului N.M., care la data de 17.11.2006 a părăsit fără motiv ședința de judecată în care era planificată și, ulterior, a refuzat să mai participe la judecarea cauzelor care rămăseseră pe rolul completului, precum și să participe la deliberarea celor 11 cauze rămase în pronunțare, fapt ce a determinat repunerea pe rol a acestora și reluarea dezbaterilor, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu.
S-a reținut că prin faptele săvârșite pârâta judecător a încălcat dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, conform cărora judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.
De asemenea, s-a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 12 din Codul deontologic, ce prevăd că judecătorii sunt obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente și ordine de serviciu.
Conform art. 13 din același cod, judecătorii sunt datori să depună diligența necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate.
Principala îndatorire a judecătorului este aceea de a participa la soluționarea cauzelor ce îi sunt repartizate, nefiind admis un refuz decât pentru motive întemeiate și în condiții în care să excludă orice intenție a sa de a acționa arbitrar.
Dacă un judecător nu poate fi recuzat fără motive temeinice, nu are dreptul de a se abține de la judecarea unei cauze fără motive temeinice. Această dublă cerință contribuie la garantarea independenței judecătorilor.
S-a mai reținut că în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor se prevede la art. 17 că "judecătorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcție și în societate", iar la art. 18 alin. (1) că "relațiile judecătorilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect și bună-credință".
Secția a înlăturat apărările pârâtei, referitoare la faptul că unul dintre colegii de complet era cercetat de Direcția Națională Anticorupție, reținând că acest aspect nu constituia un motiv care să justifice refuzul pârâtei de a participa la judecarea cauzelor aflate pe rolul completului în care a fost repartizată și de a participa la deliberarea cauzelor rămase în pronunțare.
în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004, modificată și republicată, Secția a reținut că la data de 10.04.2007 pârâta a încercat să lovească un coleg judecător și a insultat mai mulți colegi judecători, lovind medicul Tribunalului X cu o pungă de plastic în care avea documente.
Pentru a se pronunța astfel, Secția a avut în vedere că au fost încălcate și dispozițiile art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, în care se prevede că "judecătorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcție și în societate", iar la art. 18 alin. (1) că "relațiile judecătorilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect și bună-credință".
Secția a respins apărările pârâtei, care și-a justificat comportamentul față de medicul tribunalului prin aceea că aceasta ar fi prescris un anumit tratament fiului său, aceasta având la dispoziție căile legale de a se plânge cu privire la prestația unui medic.
La individualizarea sancțiunii aplicate, Secția a avut în vedere urmările pe care le-a produs refuzul pârâtei de a își îndeplini atribuțiile de serviciu, și anume constituirea completului prin includerea unui alt judecător și repunerea pe rol a cauzelor rămase în pronunțare, precum și caracterul repetitiv al violențelor de comportament și de limbaj, manifestate de aceasta în raporturile cu ceilalți colegi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta judecător N.M.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că i-au fost încălcate drepturile la viața privată și de familie, întrucât, folosindu-se de confuzia creată în jurul acestei întâmplări, s-a încercat decăderea sa din drepturile părintești. Astfel, a relevat în acest sens că, la data de 4 aprilie 2007, s-a dispus inițial măsura plasamentului în regim de urgență a fiului său, N.N.C., și, ulterior, transferul acestuia la Clinica de Neuropsihiatrie Infantilă.
Relativ la abaterea disciplinară constând în refuzul nejustificat în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, recurenta a susținut că, în speță, nu erau întrunite elementele constitutive ale abaterii, în condițiile în care refuzul său de a mai participa la ședința de judecată de la 17 noiembrie 2006 era justificat în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (2), și (3) și art. 7 din Codul deontologic al magistraților.
Astfel, a subliniat că atitudinea sa a fost determinată, în principal, de apariția în presă a unor articole ce vizau acte de corupție săvârșite de unii judecători, colegi ai recurentei, aspecte ce i-au fost confirmate de colegii procurori din cadrul DNA.
A mai arătat recurenta că instanța de disciplină a reținut greșit starea de fapt ce a condus la concluzia potrivit căreia aceasta a refuzat "fără motiv" participarea la ședința de judecată din data de 17 noiembrie 2006, având în vedere atitudinea ireverențioasă a colegului său de complet, judecătorul X, exprimată public în ședința de judecată și, în plus, acuzația de corupție ce plana asupra acestui coleg, confirmată recurentei în dimineața acelei zile de o colegă procuror.
Analizând recursul din perspectiva dispozițiilor art. 3041C.proc.civ., prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța disciplinară a dat o apreciere completă și corectă elementelor probatorii rezultate din actele dosarului.
înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că recurenta ar fi avut la îndemână alte mijloace procedurale de a aduce la cunoștință informațiile ce le-ar fi deținut cu privire la probitatea profesională sau morală a unui coleg și ar fi putut acționa potrivit legii.
Cu privire la încălcarea dreptului la viața privată și de familie, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că fondul tensiunii psihice manifestată de recurentă îl constituiau demersurile efectuate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în legătură cu fiul său, însă această chestiune o privea personal, iar acțiunile sale, legate de această problemă privată, trebuiau să rămână în afara instanței. Or, recurenta a ales să reproșeze colegilor de serviciu și medicului instanței nemulțumirile legate de o chestiune pur personală, de unde a rezultat că atitudinea sa a fost în neconcordanță cu normele ce reglementează statutul profesiei de magistrat.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători a respins ca nefondat recursul.
| ← Atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de... | Atitudinea nedemnă, în timpul exercitării atribuţiilor de... → |
|---|
