Nerespectarea normelor de procedură, din gravă neglijenţă
| Comentarii |
|
Faptele judecătorului T.M. de la Tribunalul B, de a soluţiona între termenele de judecată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului, ulterior predând cererile pe care înscrisese rezoluţiile, grefierului de şedinţă, pentru întocmirea încheierilor pentru care a solicitat contactarea unui procuror în vederea menţionării lui în cuprinsul actului procedural şi consemnării retroactive a concluziilor, cererile formulate de inculpaţii X şi Y, privind încuviinţarea părăsirii ţării, în condiţiile în care, faţă de aceştia, se dispusese anterior înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara (inculpat X) şi respectiv liberarea provizorie pe cauţiune (inculpat Y), întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
CSM, Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 12J din 05 noiembrie 2008
Prin acțiunea disciplinară Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea judecătorului T.M. de la Tribunalul B. pentru săvârșirea abaterii disciplinare constând în nerespectarea normelor de procedură cu gravă neglijență, prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii disciplinare, Comisia de disciplină pentru judecători a arătat că judecătorul T.M., la datele de 10.12.2007, 11.02.2008, 12.03.2008 și 11.04.2008, a soluționat între termenele de judecată, în camera de consiliu și fără participarea procurorului, cererile formulate de inculpații X și Y, privind încuviințarea părăsirii țării, în condițiile în care, față de aceștia, se dispusese anterior înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara (inculpat X) și, respectiv, liberarea provizorie pe cauțiune (inculpat Y).
încuviințarea cererilor de părăsire a teritoriului țării s-a făcut de către judecător printr-o rezoluție înscrisă pe respectivele cereri, fără a încunoștința în prealabil procurorul de data stabilită pentru judecată, ulterior predând cererile pe care înscrisese rezoluțiile grefierului de ședință, a întocmit încheieri și a solicitat acestuia să contacteze pe unul dintre procurori în vederea menționării lui în cuprinsul actului procedural și consemnării retroactive a concluziilor.
Prin hotărârea nr. 12J/05.11.2008, Secția pentru judecători a admis acțiunea disciplinară și în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului T.M. sancțiunea disciplinară a diminuării indemnizației de încadrare lunară brută cu 15% pe 3 luni.
Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru judecători a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției, înregistrat pe rolul Tribunalului B sub nr. 14125/3/2007, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, inculpații X și Y, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție.
La termenul din 20.09.2007 instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
între termenele de judecată, la data de 10.12.2007, inculpata X a depus la serviciul registratură al Tribunalului B. o cerere de încuviințare a părăsirii țării, înaintată imediat pârâtei judecător, președintele completului de judecată, care, în aceeași zi, prin rezoluție, a admis-o și a înaintat-o grefierului de ședință, cu solicitarea de a întocmi încheierea de ședință și adresele prevăzute de art. 1451alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2^1 #) C.proc.pen.
La primirea cererii, grefiera de ședință i-a semnalat judecătorului că trebuie stabilit procurorul care participă la soluționarea ei, iar aceasta a îndrumat-o să se deplaseze la biroul procurorilor din cadrul tribunalului pentru a discuta cu unul dintre aceștia, să fie de acord cu menționarea lui în încheierea de ședință.
Niciunul dintre procurorii repartizați Secției judiciare din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu a acceptat să fie trecut în încheiere ca participant la soluționarea cererii, motivând că nu au fost încunoștințați și nici nu au luat parte efectiv la respectiva ședință.
Pe de altă parte, solicitarea nu a fost adresată procurorului care participă la judecarea dosarului nr. 14125/3/2007, ci procurorilor prezenți în biroul din cadrul Tribunalului B și nu le-a fost prezentată spre studiu cererea, mai înainte ca judecătorul să dispună măsura.
în aceste condiții, pârâta judecător i-a solicitat grefierului de ședință să întocmească încheierea, fără a mai menționa și reprezentantul Ministerului Public.
Ulterior, cererile formulate de cei doi inculpați la data de 11.02.2008, cererea formulată de inculpatul Y la data de 12.03.2008 și cererea formulată de inculpata X la data de 11.04.2008, au fost soluționate de aceeași manieră, mai mult, această ultimă cerere fiind soluționată fără ca pârâta judecător să aibă la dispoziție dosarul cauzei, acesta fiind la Curtea de Apel B, pentru soluționarea recursului împotriva unei încheieri.
în referire la această ultimă cerere, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu au mai fost încunoștințați și nici nu au mai fost solicitați, după pronunțarea soluției, în vederea consemnării participării lor la judecată.
Procedând astfel, s-a reținut că judecătorul T.M. a încălcat dispozițiile art. 1451alin. (2) raportat la art. 145 alin. (23) și 1603 C.proc.pen., care prevăd, pe de o parte, posibilitatea instanței de a modifica sau ridica, în tot sau în parte, controlul judiciar instituit, pentru motive temeinice, iar pe de altă parte, obligația instanței de a dispune prin încheiere motivată, în cazul în care, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie înlocuirea sau încetarea celor existente. De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile art. 290 C.proc.pen. referitoare la publicitatea ședinței de judecată, excepțiile de la această regulă fiind expres prevăzute de lege, precum și ale articolelor 301, 302, 309 și 315 alin. (2) din același cod, care prevăd obligația instanței de a pune în discuție cererile și excepțiile formulate de părți, de a se pronunța prin încheiere motivată asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecății, obligativitatea întocmirii minutei în cazul în care judecătorul dispune asupra măsurilor preventive, precum și participarea obligatorie a procurorului la toate ședințele de judecată ale tribunalului.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că vinovăția pârâtei judecător îmbracă forma gravei neglijențe și rezultă din modul personal în care a înțeles să aplice, fie să omită aplicarea dispozițiilor procedurale, fapt ce a avut drept consecință vătămarea interesului general al societății, ca urmare a aprobării de către instanță a părăsirii țării de către cei doi inculpați acuzați de săvârșirea unor grave infracțiuni de corupție, fără participarea procurorului, care nu a fost încunoștințat în prealabil de formularea cererilor și de data la care urmau să fie soluționate, pentru a putea formula concluziile corespunzătoare.
La individualizarea sancțiunii, Secția pentru judecători a avut în vedere caracterul repetitiv al nerespectării unor norme elementare de procedură penală și principii de bază ale procesului penal, consecințele negative asupra interesului general al societății, dat fiind că atât prin dispozițiile constituționale, cât și prin cele care reglementează organizarea judiciară, se statuează că, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, participarea sa fiind o garanție a apărării valorilor la care fac referire textele de lege anterior menționate.
Mai mult, s-a avut în vedere că prin soluționarea unor cereri de încuviințare a părăsirii țării formulate de către cei doi inculpați acuzați de săvârșirea unor infracțiuni grave de corupție, fără participarea procurorului, care nu a fost încunoștințat în prealabil de existența acestora și de data la care urmau să fie soluționate, a pus în imposibilitate Ministerul Public de a formula concluzii cu privire la legalitatea și oportunitatea soluționării cererilor.
în lipsa unor probatorii în circumstanțiere, Secția a reținut faptul că această manieră de soluționare a cererilor de încuviințare a părăsirii țării reprezintă un caz izolat și nu caracterizează activitatea în ansamblu a pârâtei judecător, care anterior, nu a mai fost sancționată disciplinar.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta judecător T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a susținut greșita aplicare și interpretare a normelor de drept procesual penal referite în cauză, dar și greșita apreciere a instanței de disciplină asupra individualizării sancțiunii disciplinare atacate.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin Decizia nr. 11 din 28 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 10454/1/2008, înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători a respins recursul ca rămas fără obiect, urmare a analizării actelor și lucrărilor dosarului din perspectiva excepției invocate din oficiu, în raport de Decretul Președintelui României nr. 583 din 1 aprilie 2009, prin care recurenta T.M. a fost eliberată din funcția de judecător ca urmare a pensionării.
| ← Exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă. Lipsa deliberării... | Exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă prin înaintarea... → |
|---|
