Atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de avocaţi. Discuţii contradictorii pe parcursul procesului

Comentarii

0

Urmare verificărilor efectuate, s-a reţinut că, în şedinţă publică, pe parcursul soluţionării unui dosar, între judecătorul cauzei şi avocatul ales al petenţilor a existat o discuţie contradictorie care a afectat solemnitatea şedinţei de judecată şi care, prin conţinut şi obiect, a depăşit limitele de dialog admise în interiorul unei instanţe. Cu toate acestea,Comisia de disciplină a reţinut că standarde de conduită sunt impuse atât profesiei de magistrat, cât şi în sarcina avocaţilor, iar conduita manifestată de judecător s-a datorat atitudinii avocatului şi nu a reprezentat o reacţie disproporţionată faţă de tulburarea ce fusese adusă solemnităţii şedinţei de judecată.Prin urmare, s-a reţinut că nu se poate considera că, în caz, judecătorul ar fi încălcat limitele admise pentru corijarea comportamentului inadecvat al unui participant la proces, dispunându-se clasarea cauzei sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 105/CDJ din 21 decembrie 2006

Prin memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii, petiționarul - avocat în Baroul X - a solicitat verificarea activității profesionale a judecătorului A din cadrul Judecătoriei Y, invocând o serie de neregularități petrecute în ședințele de judecată pe care acesta le prezidează, precum și încălcări ale normelor procedurale și de deontologie profesională.

Se arăta de către petiționar că, în calitatea sa de avocat, a observat în numeroase ocazii comportamentul manifestat de judecător și, de fiecare dată, a constatat că acesta abuzează de poziția pe care o are, nesocotind standardele de conduită conforme cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat.

în concret, s-a semnalat comportamentul necorespunzător manifestat de respectivul judecător în ședința publică de la 11.05.2006 când, în cadrul unei discuții contradictorii purtate pe marginea unui dosar, acesta a folosit un ton nepotrivit, iar măsurile procesuale dispuse s-au situat în afara cadrului procesual.

în legătură cu acest aspect, s-a mai semnalat lipsa pregătirii juridice adecvate a magistratului, precum și atitudinea părtinitoare pe care ar manifesta-o față de cei protejați.

Cu referire la cauza penală la care a participat, petiționarul menționa că a fost abuziv sancționat, prin aplicarea unei amenzi judiciare și că, probabil tot din ignoranță, cererea sa de reexaminare a fost soluționată de același magistrat.

Se mai arăta că acest tip de comportament este adoptat de judecător în toate cauzele pe care le instrumentează și că, din acest motiv, justițiabilii, avocații și martorii sunt timorați să se prezinte în fața instanței.

Se concluziona că, pentru o funcționare corectă a responsabilităților judiciare, este necesară o anchetă administrativă minuțioasă și chiar expertizarea medicală a respectivului judecător pentru a se stabili dacă posedă capacitățile necesare exercitării funcției de magistrat.

Verificările efectuate în etapa preliminară au relevat că într-un dosar penal înregistrat pe rolul instanței respective și având ca obiect plângere împotriva ordonanței emise de procuror, cauză ce a fost repartizată spre soluționare în completul judecătorului A, începând cu termenul de judecată din 2.02.2006, asistența juridică a petenților a fost asigurată de petiționar, domnul avocat B.

La acel termen, cauza a fost amânată pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului intimatului.

în ședința ce a urmat, de la termenul din 2.03.2006, în prezența petiționarului, apărătorul intimatului a invocat mai multe excepții ce vizau neregularitatea sesizării, respectiv termenul de introducere a plângerii la instanță și lipsa de calitate procesuală a unuia dintre cei doi petenți, prin faptul semnării plângerii numai de către unul dintre ei.

în raport de aspectele invocate, președintele de complet a solicitat lămuriri petentului, prezent în instanță, și întrucât acesta nu a fost în măsură să răspundă la întrebările legate de obiectul cauzei, în discuție a intervenit și avocatul care a arătat că între părțile în litigiu există mai multe dosare și că din acest motiv clientul său nu știe cu exactitate în care cauză se judecă în dosarul de față.

Subsecvent acestei intervenții, judecătorul a replicat avocatului că acesta avea posibilitatea de a depune o precizare a plângerii.

Discuția a continuat între judecător și petent, în încercarea de a lămuri împotriva cărei soluții emise de procuror se formulase plângerea pendinte.

Și de această dată, transcrierea înregistrării ședinței de judecată confirmă intervenția avocatului petiționar care nu a fost însă de natură a lămuri instanța sub aspectul chestiunilor preliminarii invocate de apărătorul intimatului.

După audierea petentului de către instanță, s-a luat act de depunerea unui set de înscrisuri de către avocat și pentru comunicarea acestora părții adverse, cauza s-a amânat pentru termenul din 30.03.2006.

înainte de închiderea dezbaterilor, judecătorul a atras atenția avocatului petenților să prezinte dovezi din care să rezulte că ordonanța împotriva căreia se formulase plângere fusese anterior atacată la procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 275 și urm. C.proc.pen.

De asemenea, s-a dispus și citarea petentei care nu se prezentase în instanță, pentru a fi audiată.

La termenul din 30.03.2006, instanța a luat act de lipsa nejustificată a apărătorului petenților, dispunând emiterea unei adrese către barou spre a informa cu privire la neîndeplinirea obligațiilor profesionale de către avocat și tergiversarea soluționării procesului, prin imposibilitatea de a se pronunța asupra problemelor supuse dezbaterii la termenul anterior.

De asemenea, despre neprezentarea avocatului în instanță s-a dispus și informarea clienților săi, lipsă la acel termen de judecată, prin emiterea unei adrese în care li se cerea să precizeze dacă înțeleg să-și angajeze un alt avocat.

încheierea de ședință de la termenul din 30.03.2006 conține consemnarea conform căreia după închiderea dezbaterilor, dar până la terminarea ședinței de judecată, avocatul petenților s-a prezentat în instanță și i s-a adus la cunoștință motivul amânării procesului.

Ca urmare, judecătorul a revenit asupra măsurilor procesuale referitoare la emiterea adreselor către barou și petenți.

Conform transcrierii înregistrării dezbaterilor ce au avut loc la termenul de judecată din 27.04.2006, ședința a început cu audierea petentei, asistată de avocatul său.

După ascultarea petentei de către instanță, s-a acordat cuvântul avocatului pentru adresarea unor eventuale întrebări.

în cadrul cuvântului acordat, apărătorul petentei a adresat textual următoarea întrebare: "cu cine ne judecăm?, pentru ce suntem aici?, există două dosare_, am înțeles că are calitatea de inculpată, așa cum rezultă din întrebările puse de dumneavoastră".

Din conținutul textului redat, se constată că întrebarea nu a fost adresată petentei în continuarea declarației sale, ci instanței de judecată, întrebare ce nu s-a dorit a fi retorică, având în vedere replica ce a urmat.

Astfel, judecătorul cauzei și-a exprimat nedumerirea față de poziția exprimată de avocat, neînțelegând cum în calitatea pe care acesta o avea, nu cunoștea pentru ce s-a formulat plângere în cauză și cerea instanței să îl lămurească sub acest aspect.

în acest context, judecătorul a afirmat că obligația instanței de a aduce la cunoștință obiectul învinuirii există în procesele cu inculpați, nu și atunci când sesizarea se face în baza unei plângeri împotriva soluțiilor emise de procuror, caz în care se prezumă că persoana interesată cunoaște obiectul cauzei.

în continuare, judecătorul a afirmat că se află în situația de a nu se înțelege cu un avocat și, de asemenea, a menționat că încă o dată a constatat că respectivul avocat era în afara obiectului dosarului în care fusese angajat.

în finalul acestei discuții, judecătorul a precizat că plângerea formulată de petentă se află la prima filă a dosarului și cuprinde ceea ce se cere a fi rezolvat în proces, reproșându-se avocatului cum de nu știe care este obiectul cauzei.

în timp ce se încerca consemnarea celor petrecute, avocatul petenților a întrerupt, în mod repetat, cuvântul judecătorului, cerând în mod nepoliticos să fie ascultat, fapt ce a determinat instanța să aplice o amendă judiciară.

Avocatul a continuat, cerându-i judecătorului să folosească un ton moderat și a afirmat textual că prezența sa și a judecătorului în instanță este pentru a se înfăptui un act de justiție și nu pentru "a arăta fiecare ceea ce știe și ceea ce nu știe".

Judecătorul a cerut să fie lăsat să consemneze mersul dezbaterilor în caietul de note al grefierului, dar avocatul s-a opus, cerând să fie consemnate susținerile sale, și nu ceea ce dorește instanța.

Deși ceea ce se dorea a fi înscris în caietul grefierului corespundea mersului dezbaterilor, consemnarea împrejurării privitoare la necunoașterea dosarului, a fost considerată de avocat drept o insultă adusă reputației sale.

Și despre acest fapt se face vorbire în încheierea de ședință, care menționează că judecătorul a fost acuzat în mod nereal că ar fi insultat respectivul avocat.

Dialogul a continuat, judecătorul cauzei aducând la cunoștința avocatului că va fi amendat și că despre acest fapt va fi informată și conducerea baroului, iar, în replică, apărătorul petenților a afirmat că va sesiza Consiliul Superior al Magistraturii.

în aceeași ocazie, judecătorul a fost acuzat că se comportă "de parcă ar avea soluția în buzunar".

în replică, judecătorul a menționat că reacția avocatului reprezintă răspunsul la solicitarea de a-și exercita drepturile și obligațiile procesuale, în calitatea specială pe care a avea, ca apărător ales al părților în proces.

Dezbaterile în cauză au continuat la a doua strigare a dosarului, răstimp în care s-a permis avocatului să studieze actele dosarului.

La acel termen de judecată cauza a fost amânată, iar, după alte termene de judecată în care nu s-au înregistrat noi incidente, instanța a declarat închise dezbaterile.

Prin sentința penală pronunțată în cauză de judecătorul A, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 278¹alin. (8) lit. a) C.proc.pen. respingerea plângerii formulate de petenți, ca fiind tardiv introdusă.

împotriva sancțiunii amenzii judiciare aplicate prin încheierea de ședință din 27.04.2006, avocatul a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din 8.06.2006 pronunțată de judecătorul cauzei a fost menținută sancțiunea amenzii judiciare, reținându-se atitudinea neprofesională a apărătorului petenților în timpul ședinței de judecată de la 27.04.2006, prin care s-a tulburat bunul mers al dezbaterilor.

în raport de situația expusă, Comisia de disciplină a precizat că ceea ce trebuie să stabilească este împrejurarea dacă, prin comportamentul manifestat în cursul ședinței de judecată de la termenul din 27.04.2006, în relație cu avocatul părții, judecătorul cauzei a respectat normele de conduită conforme cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat și dacă și-a exercitat cu corectitudine responsabilitățile judiciare în vederea respectării dreptului la apărare al părților implicate în proces.

Sub acest aspect, s-a reținut că este de necontestat că, în ședința publică de la 27.04.2006, pe parcursul dezbaterilor ce au avut loc în cauza penală indicată, între judecătorul A și avocatul ales al petenților a existat o discuție contradictorie care a afectat solemnitatea ședinței de judecată și care, prin conținut și obiect, a depășit limitele de dialog admise în interiorul unei instanțe.

Stabilind standarde de conduită conforme cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat, Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 328/24.08.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, prevede în art. 14 că "judecătorii_trebuie să impună ordine și solemnitate în timpul soluționării cauzelor și să adopte o atitudine demnă și civilizată față de părți, avocați, martori, experți, interpreți ori alte persoane și să le solicite acestora un comportament adecvat".

Reguli similare sunt stabilite și în sarcina avocaților care au obligația profesională de a respecta autoritatea judiciară și de a-și exercita funcțiunile lor în fața tribunalelor în conformitate cu legislația și cu deontologia profesiei lor.

De asemenea, principala îndatorire a avocatului în proces este aceea de a depune toate eforturile pentru a apăra interesele clienților săi, iar orice abstinență a avocatului în exercitarea activității profesionale nu trebuie să aducă prejudicii celui care a apelat la serviciile sale.

în acest sens, prin legi speciale se prevede că avocatul este dator să depună toate diligențele necesare pentru realizarea serviciului avocațial pentru care a fost angajat, să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecător și părțile din proces.

în speță, este de necontestat că, prin afirmațiile sale, judecătorul cauzei a reproșat avocatului petenților necunoașterea dosarului și și-a exprimat dezamăgirea față de lipsa de interes a avocatului în pregătirea procesului.

Transcrierea înregistrării ședințelor de judecată de la termenele de judecată din 2.03.2006 și 27.04.2006 demonstrează fără echivoc că apărătorul petenților nu cunoștea obiectul plângerii formulate de clienții săi și cerea instanței lămuriri în legătură cu acest aspect, prin formularea de întrebări, de felul celor: "cu cine ne judecăm?, pentru ce suntem aici?, există două dosare_, am înțeles că are calitatea de inculpată, așa cum rezultă din întrebările puse de dumneavoastră".

Or, respectiva plângere fusese înregistrată pe rolul instanței încă de la data de 3.06.2005, iar avocatul participase ca apărător ales în cauză pentru petenți începând cu termenul de judecată din 2.02.2006.

Necunoașterea obiectului cauzei a fost explicată de către avocat prin imposibilitatea studierii dosarului între termenele de judecată, dat fiind circuitul dosarului în interiorul instanței, dar și între parchet și instanță.

în contra acestor apărări, judecătorul a menționat că plângerea formulată în cauză era atașată la prima filă a dosarului și că putea fi astfel studiată prin solicitarea dosarului la bară, înainte sau chiar în cursul ședinței de judecată.

Nemulțumit de consemnările instanței în legătură cu modul de exercitare a îndatoririlor sale profesionale, avocatul a sugerat că judecătorul l-ar fi insultat, aducându-i atingere reputației profesionale.

Comisia a constatat că o asemenea insultă nu a fost însă exprimată, judecătorul limitându-se numai la a consemna propria afirmație a avocatului.

Așa cum a rezultat și din prezentarea situației de fapt, pentru întreruperea repetată a judecătorului cauzei s-a dispus sancționarea judiciară a avocatului, iar, când acesta a aflat că va fi informată și conducerea baroului, a acuzat judecătorul de lipsă de imparțialitate în soluționarea cauzei.

împrejurările cauzei nu au furnizat, însă, informații de natură a autoriza punerea în discuție a imparțialității judecătorului în instrumentarea procesului.

De altfel, judecătorul cauzei a menționat în cuprinsul încheierii de ședință că reacția avocatului s-a datorat solicitării de a-și exercita îndatoririle profesionale în cauza în care fusese angajat.

Pentru acest fapt, s-a dispus sancționarea judiciară a avocatului, reținându-se că prin conduita manifestată, acesta a refuzat practic să asigure apărarea clienților săi.

Complementar acestui fapt, prin încheierea pronunțată în cererea de reexaminare a sancțiunii judiciare s-a mai reținut că manifestările avocatului în timpul ședinței de judecată de la termenul din 27.04.2006 au tulburat buna desfășurare a dezbaterilor.

Pentru garantarea autorității judiciare, judecătorii sunt abilitați să adopte măsuri necesare pentru a menține demnitatea și autoritatea instanței pe care o reprezintă.

în acest scop, între atribuțiile președinților completelor de judecată se regăsesc și cele privitoare la asigurarea ordinii și solemnității ședințelor de judecată, precum și dreptul de a dispune în acest sens toate măsurile necesare.

Se constată, așadar, că măsurile dispuse de instanță, inclusiv soluționarea cererii de reexaminare a sancțiunii amenzii judiciare, își găsesc corespondent în dispozițiile legii procesual penale.

Conduita manifestată de judecător în relația cu avocatul s-a datorat atitudinii acestuia și nu a reprezentat o reacție disproporționată față de tulburarea ce fusese adusă solemnității ședinței de judecată.

Prin urmare, nu se poate considera că, în caz, judecătorul ar fi încălcat limitele admise pentru corijarea comportamentului inadecvat al unui participant la proces.

Este de menționat că în cauzele pe care le instrumentează, judecătorii au îndatorirea să se asigure că drepturile procesuale ale părților sunt respectate și că avocații aleși sau numiți din oficiu depun în acest sens diligențele necesare.

Atunci când se constată că apărătorii nu își îndeplinesc obligațiile într-un mod eficient, judecătorul este îndreptățit să atragă atenția asupra acestor încălcări.

Este în atribuția naturală a judecătorului de a atrage atenția asupra regulilor de conduită și de a formula observații când se constată o îndepărtare de acestea.

De asemenea, s-a reținut că informațiile furnizate Comisiei nu au oferit date și indicii care să confirme comportamentul "abuziv, părtinitor, apucăturile despotice, lipsa de tact și moderație", atribuite judecătorului cauzei de către avocat.

în raport de considerentele expuse, Comisia de disciplină pentru judecători a dispus clasarea lucrării, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, reținându-se că în speță nu s-au săvârșit fapte de natură a caracteriza existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: