Absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat, ca urmare a refuzului de executare a sancţiunii mutării disciplinare

Comentarii

0

Fapta judecătorului A de la Tribunalul X de a nu se prezenta la Tribunalul Y în vederea executării sancţiunii mutării disciplinare pe o perioadă de 3 luni nu întruneşte elementele abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În caz, Comisia a reţinut că preşedintele Curţii de Apel Z în a cărei circumscripţie funcţionează judecătorul sancţionat nu a emis un ordin prin care să se stabilească data la care urma să înceapă executarea hotărârii Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.În opinia Comisiei, inexistenţa unui asemenea ordin nu poate fi complinită de demersurile efectuate de conducerile administrative ale Curţii de Apel Z şi Tribunalului X, prin informarea repetată a judecătorului cu privire la necesitatea punerii în executare imediată a sancţiunii disciplinare.Din acest punct de vedere, Comisia a constatat că refuzul judecătorului de a se prezenta la Tribunalul Y nu a fost unul nejustificat.Numai după emiterea ordinului privind stabilirea datei la care urmează a se executa sancţiunea disciplinară se poate vorbi de un eventual refuz al judecătorului de a se prezenta la instanţa la care a fost mutat disciplinar.Pe cale de consecinţă, nu s-a putut reţine că judecătorul ar fi absentat nemotivat şi în mod repetat de la instanţa la care s-a dispus mutarea disciplinară, pentru a ne afla în prezenţa abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 19/CDJ din 24 mai 2007

Prin sesizarea adresată Inspecției judiciare de către Curtea de Apel Z, Comisia de disciplină a fost chemată să stabilească dacă neprezentarea judecătorului A la Tribunalul Y în vederea executării sancțiunii mutării disciplinare pe o perioadă de trei luni constituie abaterea prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Comisia a constatat că ipoteza abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, presupune neprezentarea la serviciu, fără justificare și în mod repetat.

în situația aplicării sancțiunii mutării disciplinare, fapta judecătorului de a nu se prezenta la instanța unde urmează a executa sancțiunea poate constitui abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j), dacă neprezentarea la respectiva instanță este imputabilă judecătorului.

în caz, judecătorul sancționat disciplinar a refuzat să se prezinte la Tribunalul Y până la comunicarea unei dispoziții scrise din partea Consiliului Superior al Magistraturii privind începerea executării.

în opinia judecătorului, fiind vorba de o hotărâre emisă de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta avea valoarea unui titlu executoriu, iar punerea sa în executare trebuia precedată de emiterea unei adrese, somație sau un alt asemenea act, începător de executare.

Poziția exprimată de judecător a fost susținută prin raportare la dispozițiile legale ce reglementează executarea silită în procesul civil.

Comisia de disciplină a reținut numai în parte apărarea avansată de judecător.

S-a reținut, în acest sens, că Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii care reglementează procedura de soluționare a acțiunii disciplinare, nu cuprinde dispoziții relative la executarea sancțiunilor aplicate în materie disciplinară sau la posibilitatea completării respectivei proceduri cu prevederile Codului de procedură civilă.

Este adevărat că în art. 36 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii se prevede că procedura de soluționare a acțiunii disciplinare se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, însă legea generală este aplicabilă exclusiv procedurii de judecată a acțiunii disciplinare, nu și punerii în executare a sancțiunii.

Prin urmare, se reține că domeniul de aplicare a legii generale este strict reglementat la procedura de soluționare a acțiunii disciplinare, încât nu poate fi extins și la punerea în executare a hotărârilor disciplinare.

în aceste condiții, nu se poate susține că, prin direcțiile sale, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de organ de executare.

Singura obligație ce revine Consiliului Superior al Magistraturii după rămânerea irevocabilă a hotărârii disciplinare este aceea de a asigura comunicarea acesteia judecătorului sau procurorului sancționat, conform art. 35 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului.

în același articol se prevede că, prin grija secretarului general al Consiliului, hotărârea rămasă irevocabilă se comunică și Direcției Resurse umane și organizare din cadrul Consiliului, în vederea luării măsurilor corespunzătoare, conform legii.

Această dispoziție nu creează, însă, obligații specifice în sarcina Direcției Resurse umane și organizare privind punerea în executare a sancțiunii, atâta timp cât respectiva structură nu are atribuții în această materie, conform legii.

în acest sens, Comisia face trimitere la dispozițiile art. 58 și urm. din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Având în vedere că punerea în executare a sancțiunii mutării disciplinare a judecătorului la o altă instanță, pe o durată determinată, prezintă anumite particularități legate de situația personală a judecătorului sancționat, cum ar fi: efectuarea unui concediu medical, a concediului de odihnă sau studii ori alte aspecte pe care le presupune mutarea într-o altă localitate, atribuțiile în materie revin președinților curților de apel în a căror circumscripție funcționează judecătorul sancționat.

Executarea propriu-zisă a sancțiunii disciplinare nu poate fi lăsată la dispoziția judecătorului, ci trebuie prevăzută într-un act emis de președintele curții de apel, în care să se menționeze expres data la care începe să curgă termenul de executare a sancțiunii.

Această concluzie își găsește fundament în dispozițiile art. 10 lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești care prevăd că președintele curții de apel asigură și verifică respectarea obligațiilor legale și a regulamentelor de către judecători și personalul auxiliar de specialitate, la toate instanțele din circumscripție.

Or, executarea unei sancțiuni disciplinare constituie o obligație legală pentru judecătorul sancționat.

în caz, Comisia reține că președintele Curții de Apel Z în a cărei circumscripție funcționează judecătorul sancționat nu a emis un ordin prin care să se stabilească data la care urma să înceapă executarea hotărârii Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care îi fusese aplicată sancțiunea mutării disciplinare la altă instanță.

în opinia Comisiei, inexistența unui asemenea ordin nu poate fi complinită de demersurile efectuate de conducerile administrative ale Curții de Apel Z și Tribunalului X, prin informarea repetată a judecătorului cu privire la necesitatea punerii în executare imediată a sancțiunii disciplinare.

Din acest punct de vedere, Comisia a constatat că refuzul judecătorului de a se prezenta la Tribunalul Y nu a fost unul nejustificat.

Numai după emiterea ordinului privind stabilirea datei la care urmează a se executa sancțiunea disciplinară se poate vorbi de un eventual refuz al judecătorului de a se prezenta la instanța la care a fost mutat disciplinar.

Pe cale de consecință, nu se poate reține că judecătorul ar fi absentat nemotivat și în mod repetat de la instanța la care s-a dispus mutarea disciplinară, pentru a ne afla în prezența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele expuse, Comisia de disciplină pentru judecători a dispus clasarea lucrării.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: