Încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de interese privind judecătorii şi procurori

Comentarii

0

Fapta procurorului de a depune, din culpă, declaraţia de interese cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 66/CDP din 27 august 2009

Prin sesizarea adresată de Secretarul General al Consiliului Superior al Magistraturii, s-au solicitat Inspecției Judiciare verificări în raport de faptul că procurorul C.A.G., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria C. a depus declarația de interese cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 44 pct. 2 din acest act normativ.

Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 93 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Judecătorii și procurorii sunt obligați să prezinte, în condițiile și la termenele prevăzute de lege, declarația de avere și declarația de interese".

Obligativitatea depunerii declarațiilor de avere și interese este înscrisă și în art. 41 pct. 6 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, republicată.

Condițiile și termenele de depunere a declarațiilor de avere și interese sunt reglementate de dispozițiile înscrise în art. 43 și 44 din Legea nr. 144/2007 cu referire la dispozițiile din Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici și Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, modificată prin Legea nr. 144/2007.

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2), "Persoanele prevăzute de lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie, pentru anul fiscal anterior".

Prin Hotărârea nr. 281 din 20 martie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât că data depunerii declarației de avere sau interese este aceea la care magistratul depune declarația, personal, la instituția competentă să o gestioneze, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, sau data la care declarația este depusă la un alt organ de stat (care, chiar dacă nu este competent să o gestioneze, este obligat, potrivit legii să o transmită organului competent), fiind înregistrată în evidențele acestuia și dobândind, astfel, caracter de dată certă.

Din verificările efectuate de Inspecția Judiciară a rezultat că procurorul C.A.G. a depus declarația de avere, la data de 29 ianuarie 2009, fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria C. Ulterior, la 30 iunie 2009, procurorul a depus și declarația de interese, care a fost înregistrată la parchet în aceeași zi.

A mai rezultat că nedepunerea declarației de interese s-a datorat culpei, având în vedere că în această perioadă procurorul s-a aflat în concediu de creștere a copilului, până la împlinirea vârstei de 2 ani.

Față de verificările efectuate, Comisia de disciplină pentru procurori a apreciat că, în această cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) teza a II-a din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Forma de vinovăție ce caracterizează această abatere disciplinară, în toate variantele prevăzute de lege, este cea a intenției, judecătorul sau procurorul realizează că încalcă obligațiile ce îi revin, prevede rezultatul faptei sale - afectarea încrederii în actul de justiție - îl urmărește sau acceptă eventualitatea producerii lui.

Atunci când legiuitorul a dorit să incrimineze săvârșirea unei abateri disciplinare din culpă, a precizat în mod expres arătând și gradul culpei.

Este cazul abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. h) unde, prin folosirea sintagmei "gravă neglijență", legiuitorul a înțeles să incrimineze doar fapta săvârșită cu vinovăție, sub forma "culpei lata".

Prin urmare, atunci când forma de vinovăție este culpa, răspunderea disciplinară nu poate fi atrasă decât dacă acest lucru este prevăzut în mod expres de către legiuitor.

Cum, în cauză, nerespectarea de către procuror a obligației de depunere în termen a declarației de avere, s-a datorat culpei, în sarcina procurorului nu se poate reține comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) teza a II-a din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: