Atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de avocaţi. Discuţii în contradictoriu pe parcursul şedinţei de judecată
| Comentarii |
|
Pentru a atrage răspunderea disciplinară a judecătorului pentru atitudine nedemnă manifestată în sala de judecată faţă de avocatul uneia dintre părţi, comportamentul necorespunzător al magistratului trebuie să fie dovedit în mod cert.În speţă s-a apreciat că, în condiţiile în care o singură persoană a confirmat aspectele semnalate în memoriu, pe când alte trei persoane au infirmat aspectele sesizate, nu se poate reţine situaţia de fapt reclamată de petiţionar.În plus, Comisia a avut în vedere şi faptul că deşi între judecător şi avocat, la termenul de judecată respectiv, a avut loc un schimb de replici în contradictoriu, atitudinea adoptată de avocat în sala de şedinţă a fost cea care a determinat o reacţie din partea judecătorului.Potrivit dispoziţiilor art. 122 C.proc.civ., preşedintele completului de judecată exercită poliţia şedinţei de judecată, iar măsurile dispuse au avut ca scop păstrarea ordinii şi bunei cuviinţe în sala de judecată, neputând fi apreciate ca fiind abuzive sau exagerate.Prin urmare, s-a constatat că în caz nu s-a confirmat susţinerea privind adoptarea unei atitudini nedemne a judecătorului în şedinţa de judecată, dispunându-se clasarea cauzei sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.
CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 206/CDJ din 18 septembrie 2008
Printr-un memoriu adresat Consiliului Superior al Magistraturii, petiționarul a solicitat aplicarea unei sancțiuni disciplinare judecătorului A, din cadrul Tribunalului X, pentru atitudinea nedemnă manifestată în ședința de judecată la un anumit termen de judecată, apreciind că acesta a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
în susținerea memoriului se arată că în ședința de judecată prezidată de judecătorul A, avocatul petiționar a asigurat asistența juridică reclamantului. Cu această ocazie, după strigarea cauzei de către grefierul de ședință, președintele completului de judecată a dispus judecarea fără a se pronunța asupra probelor încuviințate și, deși a solicitat administrarea probei testimoniale și consemnarea refuzului instanței de a o administra, judecătorul a refuzat să dispună consemnarea aspectelor respective.
S-a mai precizat că judecătorul a devenit nervos, și-a pierdut calmul și stăpânirea de sine și i s-a adresat cu apelativul de "insolentă", cerându-i să părăsească sala de judecată.
A apreciat petiționarul că acest comportament al judecătorului în sala de judecată i-a știrbit demnitatea și onoarea profesiei de avocat față de clientul său și față de justițiabilii aflați în sala de judecată.
Totodată, se menționa faptul că judecătorul ar adopta o conduită nedemnă și față de alți avocați tineri din cadrul baroului respectiv.
Prin rezoluția din data de 18 septembrie 2008, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, republicată și modificată, clasarea lucrării față de judecătorul A, sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Verificările efectuate au relevat faptul că dosarul menționat în cuprinsul sesizării, având ca obiect un litigiu de muncă, a fost repartizat aleatoriu pentru soluționare completului de judecată C1 LM, a cărei componență este asigurată de judecătorii A și B, precum și de 2 asistenți judiciari.
începând cu termenul din 19 martie 2008, în cadrul procedurilor judiciare, reclamantul a fost asistat de un avocat care a depus la dosar o completare la acțiune și lista cu probele solicitate, inclusiv obiective pentru expertiza contabilă, probe admise de instanță.
La termenul din 16 aprilie 2008, instanța a luat act că s-a plătit onorariul expertului și a dispus amendarea judiciară a martorilor lipsă, iar la termenul din 28 mai 2008 a dispus citarea lor.
Potrivit mențiunilor din încheierea de ședință întocmită pentru termenul din 25 iunie 2008, instanța, față de poziția pârâtului în proces, care nu și-a formulat apărări, împiedicând astfel administrarea probei cu expertiză, a constatat imposibilitatea efectuării expertizei dispuse în cauză, apreciind totodată că nu mai este necesară nici audierea martorilor care nu erau prezenți la acel termen de judecată și că dosarul se afla în stare de judecată.
De asemenea, în încheierea de ședință s-a reținut și faptul că instanța a atras atenția avocatului reclamantului că nu a precizat cuantumul pretențiilor bănești, astfel cum se stabilise la termenele anterioare, aspect contestat de avocatul petiționar care a apreciat că nu era necesar să se conformeze respectivelor îndrumări, insistând în audierea martorilor.
în acest context, instanța a atras atenția avocatului că proba testimonială nu se mai impune și că instanța s-a pronunțat în acest sens.
Se mai reține în cuprinsul încheierii că avocatul B a manifestat o atitudine ireverențioasă în fața instanței de judecată, atrăgându-i-se atenția de către președintele completului de judecată asupra necesității păstrării bunei-cuviințe și că, în caz contrar, se vor lua măsurile prevăzute de art. 122 și urm. C.proc.civ.
Avocatul reclamantului a refuzat însă să expună concluzii în cauză și a continuat să aibă aceeași atitudine ireverențioasă.
Față de refuzul avocatului, instanța i-a pus în vedere să depună concluzii scrise în cuprinsul cărora să precizeze pretențiile reclamantului, fiind amânată pronunțarea pentru data de 27 iunie 2008.
Prin sentința civilă pronunțată în cauză a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.
Pe parcursul verificărilor preliminarii s-a procedat la ascultarea judecătorilor care au compus completul de judecat ce a participat la dezbaterile din data de 25 iunie 2008 și a asistenților judiciari.
Din nota de relații întocmită de judecătorul C a rezultat că, în ședința de judecată din 25 iunie 2008, pe parcursul dezbaterilor din dosarul menționat, s-a pus în vedere avocatei reclamantului să-și precizeze acțiunea în fapt și în drept, solicitare față de care avocatul a răspuns că nu înțelege să se conformeze, întrucât aprecia că precizările existente la dosar erau suficiente.
Se mai arăta că președintele completului de judecată, judecătorul A, nu a solicitat avocatului reclamantului să părăsească sala de judecată, nu l-a jignit sau umilit pe acesta în fața colegilor, iar atmosfera din sala de ședință, la care face referire petiționara, este creată de unii dintre avocați care discută în contradictoriu cu președintele completului, indiferent cine este acesta, deoarece nu se conformează dispozițiilor instanței.
Judecătorul C a mai precizat că s-a întâmplat de mai multe ori ca avocatul B să aibă un comportament ireverențios față de președintele completului de judecată, nu numai în ședința de litigii de muncă.
Asistenții judiciari care au participat la judecata cauzei au precizat în nota de relații întocmită că, în respectiva ședință de judecată, președintele completului de judecată nu a avut o conduită neadecvată față de avocata reclamantului, nu a jignit-o pe aceasta și că nu rețin să fi existat vreo agresiune verbală față de doamna avocat.
Din discuțiile avute cu cei doi asistenți judiciari a mai rezultat că, în ședințele de judecată la care participă judecătorul A, acesta obișnuiește să atenționeze, pe un ton mai aspru, avocații mai tineri cu privire la precizarea temeiului de drept, să vină în ședința de judecată mai bine pregătiți, să citească mai mult etc. De asemenea au mai relatat și faptul că și alți judecători obișnuiesc să facă astfel de observații avocaților mai tineri pentru precizarea acțiunilor, dar folosesc tonuri mai blânde.
Pe parcursul verificărilor preliminarii a fost audiat și un alt avocat care a afirmat că fost prezent la ședința de judecată din data de 25 iunie 2008 și care a arătat că, pe parcursul judecării acestei cauze, judecătorul A, la solicitarea doamnei avocat IC de a fi audiați martorii, a avut o atitudine neașteptată, a strigat la avocat și i s-a adresat la persoana a doua singular de mai multe ori cu expresia "ieși afară". I-a spus avocatei că este insolentă când a cerut să se consemneze în încheierea de ședință solicitarea sa de a fi audiați martorii.
Totodată, 6 avocați din cadrul aceluiași barou au prezentat o declarație scrisă din care rezultă că, în ședințele de judecată conduse de judecătorul A, acesta are un comportament neadecvat față de avocați, îi jignește, îi umilește și adoptă o atitudine de "punere la punct" a acestora. Adeseori, judecătorul ridică tonul în sala de judecată, este lipsit de răbdare și tact, creează de multe ori situații conflictuale, le lezează demnitatea și îi împiedecă să-și exercite în bune condiții activitatea avocațială. Pentru a evita să fie umiliți, de multe ori avocații renunță să mai angajeze cauze la completul de litigii de muncă și apreciază că un asemenea tratament din partea unui judecător afectează încrederea clienților în avocați.
Cu ocazia verificărilor directe efectuate la Tribunalul X a dorit să-și exprime opinia și doamna avocat D, mama avocatului B care a formulat prezenta petiție.
în considerarea împrejurării că avocatul nu a fost prezent în ședința de judecată din 25 iunie 2008, precum și a gradului ridicat de subiectivitate rezultat din relațiile de rudenie și din faptul că relatările vizează punctul de vedere exprimat de fiica sa, această declarație nu a fost luată în considerare, în cauză fiind audiate mai multe persoane care, cel puțin aparent, nu se află în relații apropiate cu petiționarul sau judecătorul reclamat, fiind de natură a conduce la formarea unei imagini obiective asupra incidentului respectiv.
Față de sesizarea formulată de avocatul B, judecătorul A și-a exprimat punctul de vedere în nota de relații întocmită, în cuprinsul căreia a arătat că, în speță, față de solicitările instanței, avocatul petiționar a răspuns cu o atitudine de superioritate și reproș, lăsând impresia că președintele completului de judecată nu cunoaște dosarul.
Față de dispoziția instanței în sensul revenirii asupra probelor admise, avocatul reclamantului a vociferat tot timpul în ședința de judecată, a părăsit locul de la masa avocaților și s-a postat în fața mesei completului de judecată cerând insistent, cu insolență, să fie audiați martorii, să se consemneze toate aspectele în încheierea de ședință. Judecătorul a apreciat că avocatul a avut o atitudine sfidătoare, plimbându-se tot timpul prin sala de judecată și creând rumoare. Se mai menționează că, deși a atras atenția avocatului de mai multe ori cu privire la conduita sa, considerată de magistrat necuviincioasă și insolentă, cu privire la faptul că este necesar să păstreze solemnitatea ședinței de judecată, acesta nu s-a conformat, situație în care judecătorul a considerat că, prin atitudinea sa, avocatul a adus atingere solemnității ședinței de judecată, respectului datorat muncii de înfăptuire a actului de justiție și a știrbit profesia de avocat.
Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, constituie abatere disciplinară atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, avocați, experți, martori sau justițiabili.
De asemenea, dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și art. 8 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor prevăd faptul că judecătorii și procurorii sunt obligați să respecte egalitatea cetățenilor în fața legilor, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte și să apere demnitatea, integritatea fizică și morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile judiciare.
Din coroborarea probelor administrate pe parcursul verificărilor preliminarii, Comisia de disciplină pentru judecători a reținut că, în ședința de judecată din data de 25 iunie 2008, cu ocazia soluționării dosarului menționat, între președintele completului de judecată, judecătorul A și avocatul B, apărătorul unui reclamant din cauza precizată, a avut loc un schimb de replici în contradictoriu, judecătorul atrăgând atenția în mai multe rânduri asupra modului de comportament al avocatului.
Acest incident s-a derulat pe fondul discutării și revenirii de către instanță asupra probatoriului ce fusese admis anterior în cauză, precum și al faptului că avocatului i s-a atras atenția că nu a depus o completare la acțiune solicitată de complet în urmă cu trei termene de judecată. Dialogul a fost purtat într-o ședință de judecată cu caracter public, în prezența a numeroase persoane.
Astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință și cum a rezultat și din declarațiile judecătorului C și ale asistenților judiciari, avocatul a refuzat să se conformeze dispozițiilor instanței și, deși completul de judecată se pronunțase asupra utilității administrării probei testimoniale, avocatul a insistat să se audieze martorii, menționând totodată că nu consideră necesar să formuleze completarea solicitată. Instanța a atras atenția petiționarei asupra păstrării bunei cuviințe, menționându-se că în caz contrar se vor aplica măsuri potrivit art. 122 și urm. C.proc.civ.
Prin urmare, se constată că instanța a dispus consemnarea discuțiilor purtate cu privire la necesitatea administrării probei testimoniale în cauză, fiind menționată expres în practicaua încheierii de ședință pronunțată la data de 25 iunie 2008 împrejurarea că avocatul petiționar a insistat în audierea martorilor.
în ceea ce privește aprecierea instanței în sensul că nu se mai impune audierea martorilor reclamantei, întrucât instanța este suverană în aprecierea pe care o face asupra faptelor cauzei, justețea măsurilor dispuse nu poate fi supusă cenzurii administrative. Analizarea temeiniciei dispoziției instanței de a se renunța la o probă admisă, deoarece a apreciat față de poziția pârâtului din proces că această probă nu mai este utilă, poate fi cenzurată doar pe calea controlului judiciar, urmare a exercitării în condițiile legii a căilor legale de atac împotriva hotărârii pronunțate în speță.
Atât celălalt membru al completului de judecată, cât și asistenții judiciari au afirmat că președintele completului nu a avut o atitudine necorespunzătoare în ședința de judecată din data de 25 iunie 2008, iar tonul și limbajul folosit nu au fost de natură să afecteze demnitatea ori prestigiul profesional al avocatului reclamantului, discuțiile inițiale pornind de la măsuri dispuse în vederea soluționării unui anumit dosar, care au fost contestate de acesta.
Singura declarație contrară aparține unui avocat care a afirmat că a fost de față la incident și care a precizat că judecătorul a avut o atitudine inexplicabilă față de avocatul B.
Față de probatoriul administrat pe parcursul verificărilor preliminarii, Comisia de disciplină pentru judecători a apreciat că nu se poate reține în sarcina judecătorului o atitudine nedemnă față de avocat în timpul ședinței de judecată din 25 iunie 2008.
O astfel de atitudine a unui judecător pe parcursul exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru a atrage răspunderea disciplinară a magistratului, trebuie să rezulte în mod cert, din coroborarea probatoriului administrat cu ocazia verificării aspectelor invocate în susținerea sesizării.
Or, în speță, o singură persoană a confirmat aspectele semnalate în memoriu, în timp ce alte trei persoane au infirmat existența unui comportament necorespunzător al judecătorului.
Deși mai mulți avocați au semnat o declarație prin care arătau că judecătorul are un comportament neadecvat în sala de judecată, această declarație nu a putut fi reținută de Comisie datorită caracterului general al afirmațiilor și neindicării unor date concrete de natură a putea face obiectul verificărilor.
De asemenea, Comisia de disciplină pentru judecători a avut în vedere faptul că, deși incidentul respectiv a avut loc în ședință publică, nu au fost indicate și alte persoane care au asistat nemijlocit la discuțiile respective, astfel încât acestea să poată fi audiate cu ocazia efectuării verificărilor.
Nu în ultimul rând trebuie precizat că, potrivit mențiunilor din încheierea de ședință și așa cum rezultă chiar din cuprinsul sesizării, atitudinea avocatului - de a contesta și comenta în ședință publică măsurile dispuse de judecătorul cauzei pe parcursul judecării acesteia - a fost cea care a determinat o reacție din partea judecătorului.
Potrivit dispozițiilor art. 122 C.proc.civ., președintele completului de judecată exercită poliția ședinței, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii și bunei cuviințe, astfel că judecătorul A. a exercitat aceste atribuții în vederea asigurării ordinii și solemnității în sala de judecată.
Cu această ocazie, astfel cum s-a arătat anterior, nu se poate reține o reacție exagerată din partea judecătorului, nefiind dovedite aspectele referitoare la tonul folosit, la apelativele adresate avocatului petiționar sau la faptul că i-a cerut acestuia să părăsească sala de judecată.
Prin urmare, Comisia de disciplină pentru judecători a constatat că judecătorul nu a săvârșit faptele imputate de avocat, nefiind dovedit un comportament și o atitudine nedemnă în ședința de judecată din data de 25 iunie 2008, pe parcursul dezbaterilor în dosarul menționat, astfel că s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
| ← Atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de... | Atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de... → |
|---|
Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:
Comentarii despre Atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de avocaţi. Discuţii în contradictoriu pe parcursul şedinţei de judecată
