Încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii. Avocat care a deţinut anterior funcţia de judecător

Comentarii

0

Urmare a unor articole în care se semnalau serioase dubii cu privire la imparţialitatea membrilor completului de judecată, au fost efectuate verificări de către Inspecţia Judiciară, în urma cărora nu au rezultat fapte sau împrejurări care să pună în discuţie imparţialitatea judecătorilor. Comisia a apreciat că împrejurarea că un avocat a deţinut cu mulţi ani în urmă funcţia de judecător la judecătorie, iar soţia sa era judecător la instanţa respectivă, nu exclude posibilitatea ca judecătorul din cadrul curţii de apel în a cărei rază se află judecătoria respectivă să cunoască pe avocat.S-a apreciat însă că o asemenea împrejurare nu este decisivă în analiza la care face trimitere art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, având în vedere caracterul mult prea general al legăturii constatate care poate plasa în aceeaşi situaţie pe oricare dintre judecătorii instanţei.Totodată, doi procurori au invocat lipsa de credibilitate a judecătorului care a pronunţat soluţii nefavorabile parchetului, deşi soţia sa avea calitatea de procuror şef adjunct al parchetului de pe lângă judecătorie.În opinia Comisiei, aceste susţineri nu sunt fondate, câtă vreme nemulţumirea exprimată se referea tocmai la imparţialitatea judecătorului care, în soluţiile pe care le pronunţă în cererile formulate de parchet, nu se lasă influenţat de calitatea specială a soţiei sale.Faţă de un alt judecător s-a constatat că, pe parcursul anului 1976, acesta a fost coleg cu tatăl inculpatei, care era la data respectivă pensionat.Comisia a apreciat că o asemenea relaţie de la încetarea căreia au trecut 30 de ani, privită în mod singular şi fără a se corobora cu alte date, nu constituie o împrejurare care să răstoarne prezumţia de imparţialitate care se recunoaşte în privinţa oricărui tribunal.Faptul că în cauzele menţionate judecătorul a exprimat o altă decizie decât cea adoptată anterior faţă de un alt participant având o situaţie juridică asemănătoare, nu este de natură a justifica obiectiv lipsa de imparţialitate semnalată în cuprinsul articolelor de presă. Aceasta deoarece circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte pot conduce la concluzii diferite, chiar dacă soluţia se pronunţă pe baza aceloraşi dispoziţii legale.Faţă de conţinutul unui articol de presă, unul dintre judecători a trimis pe adresa de e-mail a ziarului un punct de vedere, nepublicat, care figura însă pe pagina electronică a publicaţiei respective, devenind astfel public.Comisia a constatat că afirmaţiile public exprimate de judecător au adus numai tangenţial în discuţie cauza penală cu care fusese sesizat parchetul, iar aprecierile critice au vizat exclusiv persoana procurorului şi nu cauza în sine. În aprecierea Comisiei, exprimarea unei opinii în sensul avut în vedere de legiuitor presupune formularea unor consideraţii asupra existenţei sau inexistenţei faptei ce formează obiectul cercetărilor, a vinovăţiei persoanelor puse sub acuzaţie, a utilităţii probelor administrate, a valorii atribuite acestora sau a soluţiei ce urmează a fi adoptată, a temeiniciei ori a lipsei de temeinicie a acesteia. Situaţia constatată nu a reţinut însă formularea unor asemenea consideraţii de către judecător.

CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 92/CDJ din 8 ianuarie 2007

Prin sesizarea adresată Comisiei de disciplină pentru judecători, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a solicitat cercetarea disciplinară a judecătorilor A și B din cadrul Curții de Apel X, pentru încălcarea flagrantă a îndatoririlor de serviciu, prin încălcarea interdicției prevăzute de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, cu ocazia judecării recursurilor formulate de inculpații LE și CC.

Se arăta că cei doi magistrați, constituind majoritatea în completul care a pronunțat 2 decizii penale, au admis recursurile celor doi inculpați și au dispus punerea lor în libertate sub control judiciar.

Aceste soluții surprind, cel puțin în privința judecătorului B care, fiind membru al completului de judecată care a pronunțat una dintre deciziile penale, a respins recursul inculpatului KVP, coparticipant în aceeași cauză penală, cu situație juridică asemănătoare celorlalți doi inculpați. Cu această ocazie, judecătorul B nu a formulat opinie separată la pronunțarea soluției.

în prezentarea cazului, se arăta că la data de 12.09.2006, Tribunalul X a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați, inculpata LE, avocat în cadrul Baroului, sub acuzația de trafic de influență, infracțiune prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar inculpații CC și KVP, avocat în cadrul aceluiași barou și, respectiv, lichidator judiciar, pentru complicitate la aceeași faptă.

Acuzațiile formulate împotriva inculpaților constau în aceea că, la data de 1.09.2006, avocata LE a pretins de la denunțător suma de 15.000 euro, pentru a-i determina pe membrii unui complet de judecată din cadrul curții de apel să mențină, în recurs, soluția de achitare, favorabilă denunțătorului, sau pentru a-i aplica o amendă penală, lăsând să se înțeleagă că are influență, prin relațiile sale, asupra judecătorilor curții. Conform înțelegerii stabilite, denunțătorul a remis inculpatei, în două tranșe, suma de 12.000 euro, urmând ca diferența de 3.000 euro să-i fie predată după pronunțarea soluției promise. Cu ocazia primirii primei tranșe de 5.000 euro, la data de 9.09.2006, inculpata a fost ajutată de ambii coinculpați. A doua tranșă, de 7.000 euro, remisă inculpatei la 11.09.2006, a fost înmânată lichidatorului judiciar și a fost găsită la sediul firmei acestuia, cu prilejul percheziției domiciliare.

Cauza penală în legătură cu care se săvârșise traficul de influență a fost soluționată de Curtea de Apel X în sensul convenit de inculpată cu denunțătorul, dispunându-se condamnarea denunțătorului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000 RON.

Cu referire la situația judecătorilor B și A, se arăta că ulterior judecării recursurilor prin care au fost puși în liberate cei doi inculpați, presa a relevat că aceștia au nesocotit dispozițiile legale referitoare la incompatibilități, prin faptul că judecătorul A era nașul sau finul avocatului care a asigurat apărarea inculpaților judecați și că la puțin timp după pronunțarea soluției, același judecător ar fi fost îmbrățișat, pe holurile instanței, de o rudă a inculpaților, ceea ce denotă relațiile lor apropiate.

în ceea ce privește conduita judecătorului B, articolele de presă menționau că acesta se afla în relații apropiate cu tatăl inculpatei, care i-a fost șef pe vremea când funcționa la una dintre judecătoriile din județ și că dacă acest motiv ar fi fost cunoscut instanței care a soluționat cererea sa de abținere și cea de recuzare, alta ar fi fost soluția decât cea pronunțată. Motivul de incompatibilitate declarat de judecător înainte de soluționarea recursurilor celor doi inculpați a fost că a participat la judecata recursului celuilalt participant, soluționat prin respingerea acestuia.

Aspectele descrise în sesizare au fost publicate în cotidianul "Evenimentul zilei" - Ediția de Vest, precum și în cotidianul local "Agenda zilei", în ediția din aceeași dată.

în privința judecătorului B s-a cerut cercetarea sa disciplinară și pentru încălcarea interdicției prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ca urmare a exprimării publice a opiniei referitoare la modul în care se instrumentează cauza de către parchet, opinie publicată în cotidianul "Evenimentul zilei".

Sesizarea adresată Comisiei de disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost însoțită de copia articolelor de presă amintite.

în urma verificărilor preliminarii efectuate, prin rezoluția din 21.12.2006, s-a dispus efectuarea cercetării prealabile față de judecătorul B din cadrul Curții de Apel X, pentru fapta de a-și exprima public opinia cu privire la o cauză cu care a fost sesizat parchetul.

Prin rezoluția din 8.01.2007, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, Comisia de disciplină a dispus clasarea cauzei sub aspectul faptelor menționate în sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, în privința ambilor judecători din cadrul Curții de Apel X.

Considerentele avute în vedere de Comisie au fost următoarele:

Sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție se întemeiau pe conținutul articolelor de presă publicate în cotidianul "Evenimentul zilei" - Ediția de Vest, precum și în cotidianul local "Agenda zilei", în ediția din aceeași dată, articole ce comentează negativ două decizii pronunțate de Curtea de Apel X, prin care au fost admise recursurile formulate de inculpații LE și CC, cu consecința punerii acestora în libertate, sub control judiciar.

Soluțiile celor două instanțe vizau cereri formulate de inculpați în cursul urmăririi penale, fază procesuală ce a fost finalizată la data de 19.10.2006, prin rechizitoriul întocmit de Direcția Națională Anticorupție.

Cauza penală privind pe inculpata LE, trimisă în judecată sub acuzațiile de trafic de influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, și inculpații KVP și CC, acuzați de complicitate la trafic de influență, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Z, desemnată ca instanță competentă prin efectul strămutării.

Verificările efectuate în etapa preliminară au relevat că recursurile declarate împotriva încheierilor de respingere a cererilor formulate de inculpații LE și CC privind liberarea provizorie sub control judiciar, au revenit spre soluționare completului de judecată compus din judecătorii A, B și C, din cadrul Curții de Apel X, cu termen la 12.10.2006.

în ședința de judecată de la acel termen, apărătorul ales al inculpaților a formulat cerere de recuzare a judecătorilor C și B, pe motiv că s-au pronunțat anterior asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către coinculpatul KVP și, întrucât acesta avea o situație juridică asemănătoare cu cea a inculpaților pe care îi asista, era previzibilă soluția ce urma a se adopta.

în aceeași ședință, domnul judecător B a declarat că se abține de la examinarea respectivelor cauze, situația de incompatibilitate fiind susținută prin trimitere la dispozițiile art. 47 alin. (2) și art. 48 lit. d) C.proc.pen.

Prin încheiere pronunțată de Curtea de Apel X în camera de consiliu, a fost respinsă cererea de recuzare a celor doi judecători, cât și cererea de abținere formulată de judecătorul B.

Ca urmare, completul de judecată, în compunerea inițială, a participat la dezbateri, iar prin două decizii penale, pronunțate cu opinia separată a judecătorului C, au fost admise recursurile inculpaților, casate încheierile atacate, cu consecința punerii în libertate provizorie a celor doi inculpați.

Considerentele avute în vedere la pronunțarea soluțiilor sunt cele menționate în cuprinsul deciziilor, care conțin și opinia separată a președintelui de complet.

Soluțiile de punere în libertate sub control judiciar a inculpaților LE și CC au fost comentate negativ de presa locală care, în conținutul articolelor publicate, a semnalat lipsa de imparțialitate a completului majoritar, dedusă din natura relațiilor existente între cei doi judecători și rudele sau avocatul inculpaților.

în raport de aspectele semnalate care ridicau serioase dubii cu privire la imparțialitatea membrilor completului de judecată, s-au efectuat verificări de către Inspecția Judiciară.

Au fost ascultați prim-procurorul Serviciului Teritorial al Direcției Naționale Anticorupție și procurorul de ședință care a participat la soluționarea cauzelor în recurs, care au arătat că judecătorul A nu se bucură, în general, de credibilitatea procurorilor, deoarece pronunță soluții în defavoarea parchetului, în ciuda faptului că soția sa deține calitatea de procuror-șef adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătorie.

Verificarea internă efectuată de conducerea administrativă a Curții de Apel X, ca urmare a articolelor de presă publicate, nu a confirmat existența relațiilor de tipul celor semnalate între judecătorul A și avocatul care a acordat asistență juridică inculpaților în proces și nici manifestările de afecțiune ce s-ar fi consumat pe holurile instanței între judecător și o rudă a inculpatului, la puțin timp după ce a avut loc pronunțarea soluției.

Judecătorul a negat acuzele ce i-au fost aduse.

Informațiile furnizate Comisiei nu au evidențiat fapte sau împrejurări care să autorizeze punerea în discuție a imparțialității judecătorului cu privire la judecarea cauzelor ce i-au fost date spre soluționare.

A rezultat, însă, că avocatul ce a acordat asistență juridică în proces a deținut, în urmă cu mulți ani, calitatea de judecător la Judecătoria Y și că soția sa exercită în prezent funcția de judecător la aceeași judecătorie, ceea ce nu exclude posibilitatea ca judecătorul A să cunoască avocatul.

Comisia a apreciat că o asemenea împrejurare nu este decisivă în analiza la care face trimitere art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, având în vedere caracterul mult prea general al legăturii constatate care poate plasa în aceeași situație pe oricare dintre judecătorii instanței.

Sub acest aspect este de menționat că absența prejudecăților sau a ideilor preconcepute privitoare la soluția unui proces se prezumă în privința oricărui tribunal, iar lipsa de imparțialitate trebuie dovedită.

în etapa verificărilor preliminarii, lipsa de credibilitate a judecătorului A. a fost susținută de doi dintre procurorii Serviciului Teritorial al D.N.A., prin pronunțarea de către acest judecător a unor soluții nefavorabile parchetului, deși soția sa are calitatea de procuror-șef adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătorie.

în opinia Comisiei, aceste declarații nu pot fi folosite împotriva judecătorului, câtă vreme nemulțumirea exprimată de cei doi procurori se referă tocmai la imparțialitatea judecătorului care, în soluțiile pe care le pronunță în cererile formulate de parchet, nu se lasă influențat de calitatea specială a soției sale.

Referitor la conduita judecătorului B, aceiași procurori și-au exprimat nedumerirea față de poziția diferită pe care a adoptat-o în cauzele având ca obiect cererile de liberare provizorie sub control judiciar, în sensul că a decis respingerea cererii inculpatului KVP, și admiterea celor privind pe inculpații LE și CC, deși situația juridică a acestora era asemănătoare.

Nu au oferit, însă, indicii care să releve încălcarea obligațiilor profesionale de către judecătorul B, dar au considerat că articolele de presă conțin informații ce pot fi considerate credibile, având în vedere inconsecvența judecătorului.

Situația de incompatibilitate a acestui judecător a fost menționată de presă ca decurgând din faptul că tatăl inculpatei a fost șeful instanței la care judecătorul a funcționat la începutul carierei sale.

Din verificări a rezultat că în perioada aprilie 1976 - 1 decembrie 1976, la o judecătorie din același județ, judecătorul B a fost coleg cu tatăl inculpatei care în prezent este pensionat.

O asemenea relație, de la încetarea căreia au trecut 30 de ani, privită în mod singular și fără a se corobora cu alte date, nu constituie o împrejurare care să răstoarne prezumția de imparțialitate care se recunoaște în privința oricărui tribunal.

Situația de fapt nu justifică existența conflictului de interese semnalat în cuprinsul articolelor de presă.

Prin nota adresată Comisiei de disciplină pentru judecători după finalizarea cercetării prealabile, dar înainte de soluționarea prezentei sesizări, domnul judecător B a respins în totalitate acuzele ce i-au fost aduse, arătând că între el și fostul judecător au existat raporturi strict profesionale și colegiale în perioada în care au funcționat la aceeași instanță și că, ulterior, nu a fost niciodată contactat, în legătură cu procesul penal al inculpatei EL și nici pentru orice alt motiv.

Prin urmare, Comisia constată că pe baza unor simple supoziții ori alte presupuneri care nu au corespondent probator nu se poate concluziona că judecătorul nu oferea garanții suficiente pentru a exclude, în persoana sa, orice dubii de părtinire în cauzele pe care le-a judecat.

Mai mult, cererii de recuzare îndreptate împotriva sa de către apărătorul celor doi inculpați, care avea motive să creadă că nu ar fi imparțial față de soluția anterioară pe care o pronunțase în privința celuilalt participant, judecătorul a răspuns prin formularea unei declarații de abținere. Numai ca urmare a constatării că în caz nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 47 alin. (2) și art. 48 lit. d) C.proc.pen., s-a decis ca judecătorul B să participe la judecarea proceselor.

Faptul că în cauzele privind pe inculpații LE și CC, judecătorul a exprimat o altă decizie decât cea adoptată anterior față de un alt participant având o situație juridică asemănătoare, nu este de natură a justifica obiectiv lipsa de imparțialitate semnalată în cuprinsul articolelor de presă.

Circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte pot conduce la concluzii diferite, chiar dacă soluția se pronunță pe baza acelorași dispoziții legale, cu atât mai mult cu cât acestea nu vizează hotărârea finală.

în consecință, Comisia de disciplină a constatat, și în privința judecătorului B, inexistența pretinsei încălcări a interdicției prevăzute de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

în ceea ce privește nesocotirea de către același judecător a obligației de rezervă la care face trimitere alin. (1) al articolului 10 din lege și pentru care Comisia a decis cercetarea prealabilă în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, verificările efectuate au relevat că după publicarea celor două articole de presă, judecătorul a trimis pe adresa de e-mail a ziarului "Evenimentul zilei" - Ediția de Vest, un drept la replică pe care ziarul nu l-a publicat.

Totuși, comentariul făcut de judecător figura pe pagina electronică a ziarului, la rubrica "Spune-ți părerea - comentarii", ajungând astfel la cunoștința publicului.

Punctul de vedere exprimat de judecător reprezintă o reacție la acuzele ce i-au fost aduse prin articolele de presă și conține expunerea sintetică a motivelor care au condus la punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaților LE și CC, precum și considerații de ordin general cu privire la drepturile oricărei persoane împotriva căreia se formulează o acuzație în materie penală.

Comentariul conține și aprecieri cu privire la profesionalismul procurorului de caz, despre care se afirma că "a oprit derularea activității infracționale, nevrând să afle dacă cei 15.000 euro vor ajunge în mâinile celor trei presupuși judecători (asta fie din ignoranță, fie dintr-un alt motiv care ar putea fi foarte grav, în niciun caz pentru că ar fi putut pierde urma bancnotelor, cum ar fi motivarea zvonită)".

Asupra acestui fapt, Comisia a analizat dacă, prin respectivele afirmații, judecătorul și-a exprimat opinia cu privire la cauza cu care fusese sesizat parchetul.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.

Aceste dispoziții legale sunt edictate pentru a garanta imaginea de judecători imparțiali ce se cere a fi îndeplinită de orice tribunal.

Autorităților judiciare li se impune o mare discreție atunci când sunt chemate să judece cauzele cu care au fost învestite.

Așa cum a statuat instanța europeană, "această discreție impune a nu fi utilizată presa, chiar și pentru a răspunde la anumite provocări, în numele imperativelor superioare și ale grandorii funcției judiciare".

în situația concretă, Comisia a constatat că afirmațiile public exprimate de judecătorul B au adus numai tangențial în discuție cauza penală cu care fusese sesizat parchetul, iar aprecierile critice formulate au vizat exclusiv persoana procurorului, și nu cauza în sine.

în aprecierea Comisiei, exprimarea unei opinii în sensul avut în vedere de legiuitor presupune formularea unor considerații asupra existenței sau inexistenței faptei ce formează obiectul cercetărilor, a vinovăției persoanelor puse sub acuzație, a utilității probelor administrate, a valorii atribuite acestora sau a soluției ce urmează a fi adoptată, a temeiniciei ori a lipsei de temeinicie a acesteia.

Situația reținută nu constată, însă, formularea unor asemenea considerații de către judecător, iar folosirea expresiei de "dictator" în relație cu procurorul care efectua urmărirea penală nu s-a făcut cu scopul de a-l denigra, ci pentru a sublinia că, în procesul penal, acesta nu se poate comporta discreționar și nu poate fi considerat mai presus de lege ori în raport cu celelalte părți, cu care se situează pe poziții egale.

Prin urmare, nu se poate reține în sarcina judecătorului B săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin încălcarea obligației de rezervă la care face trimitere art. 10 alin. (1) din aceeași lege.

în raport de considerentele expuse care au avut în vedere aspectele semnalate în articolele de presă publicate, cât și în cuprinsul sesizării, în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, Comisia de disciplină pentru judecători a dispus clasarea cauzei în privința ambilor judecători din cadrul Curții de Apel X.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: