Încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii. Funcţia de judecător deţinută anterior de avocatul uneia dintre părţile din dosar
| Comentarii |
|
În urma sesizării unei suspiciuni de lipsă de imparţialitate a judecătorului cauzei, determinată de faptul că avocatul pârâtei a fost anterior judecător, Comisia de disciplină a apreciat că funcţia de judecător deţinută anterior de avocatul uneia dintre părţile din dosar nu se înscrie în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 106 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care persoana respectivă nu a exercitat funcţia de judecător în cadrul instanţei învestite cu soluţionarea cauzei respective.Totodată, s-a apreciat că împrejurarea că fiul judecătorului a avut formal domiciliul la adresa părinţilor pârâtei din cauza dedusă judecăţii, nu presupune existenţa unui interes al judecătorului, în condiţiile în care relaţiile respective datau din anul 2002 şi acestea nu au fost apropiate.Astfel, s-a considerat că o apreciere contrară ar echivala cu o interpretare exagerată a dispoziţiilor legale care ar avea drept consecinţă perturbarea activităţii de judecată, prin formularea a numeroase cereri de abţinere de către judecătorii care au anumite relaţii tangenţiale cu una dintre părţi, dar care nu sunt susceptibile prin ele însele să presupună un interes direct în soluţionarea într-un anumit mod a cauzei respective.
CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 1060/CDJ din 22 decembrie 2008
în memoriul formulat, mai mulți petiționari au arătat, în esență, că judecătorul care a fost învestit cu soluționarea unei cereri privind reîncredințarea unui minor a dat câștig de cauză mamei minorului, deși cunoștea foarte bine faptul că aceasta își abandonase copilul și plecase la muncă în Italia. Se preciza, totodată, că fiul judecătorului a fost luat în spațiu și a avut adresa din actul de identitate la domiciliul petiționarilor. în cuprinsul sesizării au mai fost invocate aspecte referitoare la temeinicia soluției pronunțate, petiționarii exprimându-și suspiciunea că judecătorul nu a fost imparțial, întrucât avocatul pârâtei a fost anterior judecător și datorită acestui fapt a avut influență în speță, precum și bănuiala că judecătorul cauzei a primit o anumită sumă de bani de la pârâtă pentru pronunțarea soluției.
Din verificări a rezultat că prin sentința civilă pronunțată de judecătorie a fost admisă acțiunea civilă formulată s-a dispus reîncredințarea minorului spre creștere și educare tatălui-reclamant și obligarea pârâtei la pensie de întreținere în favoarea minorului începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la majoratul minorului.
împotriva hotărârii menționate pârâta a declarat apel, care a fost admis de tribunal, dispunându-se desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recursul formulat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă pronunțată de curtea de apel.
în rejudecare, cauza a fost repartizată aleatoriu pe complete de judecată și s-a fixat termen la data de 5 decembrie 2007, potrivit dispozițiilor art. 95 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Conform planificării ședințelor de judecată pentru luna decembrie 2007, a fost învestit cu soluționarea cauzei completul de judecată alcătuit din judecătorul B.
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 15 noiembrie 2007, a fost admisă cererea de abținere formulată de judecătorul B.
Ca urmare a admiterii incidentului procedural, în conformitate cu art. 98 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dosarul a revenit spre soluționare completului civil, învestit cu judecarea cauzelor de minori și familie, a cărui componență era asigurată de judecătorul A.
în ședința de judecată din 5 decembrie 2007, constatând lipsă de procedură cu părțile, instanța a amânat judecata cauzei la data de 11 ianuarie 2008.
La termenul acordat, au fost încuviințate probele cu înscrisuri, martori și anchetă socială, solicitate de apărătorul reclamantului și probele cu interogatoriu și înscrisuri, propuse de avocatul pârâtei, instanța respingând solicitarea apărătorului reclamantului, de audiere a minorului, cu motivarea că acesta nu a împlinit vârsta de 10 ani prevăzută de dispozițiile Codului familiei.
La termenul de judecată din 8.02.2008, apărătorii părților au depus înscrisuri la dosar și s-a procedat la audierea unui martor propus de reclamant și la administrarea probei cu interogatoriu, încuviințat pârâtei. Pentru audierea martorilor solicitați de reclamant, instanța a amânat judecata la data de 7.03.2008.
în ședința publică din 7.03.2008, au fost audiați martorii propuși de reclamant și a fost respinsă cererea de audiere a minorului, reiterată de avocatul reclamantului.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei și în baza 260 alin. (1) C.proc.civ., a amânat pronunțarea hotărârii la data de 14 martie 2008.
Prin sentința civilă nr. 620 din 14 martie 2008 a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului.
Criticile formulate de petiționari în cuprinsul memoriului, referitoare la măsurile dispuse de instanță și la modalitatea de apreciere a probelor, nu pot fi supuse verificărilor administrative, instanța de control judiciar fiind singura în măsură să se pronunțe sub acest aspect.
Susținerile privind nelegalitatea soluției pronunțate în cauză au fost reiterate de reclamant, prin procurator, cu ocazia promovării apelului împotriva sentinței menționate, apelul fiind anulat deoarece a fost formulat de o persoană care nu are calitate de reprezentant al apelantului.
Pe parcursul soluționării pe fond a dosarului, pârâta (care este fiica a doi dintre petiționari și fosta soție a celuilalt petiționar) a fost reprezentată de avocat - fost judecător.
Susținerile petiționarilor referitoare la lipsa unei conduite imparțiale a judecătorului A pe parcursul soluționării cauzei, determinată de relațiile existente între judecător și avocatul pârâtei, despre care s-a afirmat că anterior exercitării profesiei de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, sunt nefondate.
Din lucrările dosarului reiese că pe parcursul judecării procesului, reclamantul a fost prezent în instanță, a beneficiat de asistență juridică și nu și-a exprimat neîncrederea față de obiectivitatea președintelui completului, manifestată prin formularea unei cereri de recuzare a judecătorului sau de strămutare a judecării dosarului.
Potrivit relațiilor comunicate de conducerea curții de apel, avocatul pârâtei a funcționat ca judecător la Tribunalul X în perioada 1.03.1991 - 31.12.2005.
Funcția de judecător îndeplinită de acesta anterior exercitării profesiei de avocat, nu se înscrie în cazul de incompatibilitate prevăzut art. 106 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care, în speță, avocatul a pus concluzii într-un dosar aflat pe rolul judecătoriei și nu a pledat la instanța unde a funcționat ca judecător.
în cuprinsul memoriului, petiționarii au mai semnalat faptul că judecătorul A ar fi o veche cunoștință a familiei pârâtei și, la solicitarea acestuia, numitul tatăl pârâtei în proces, a primit în mod formal în spațiul locativ propriu pe fiul judecătorului, pentru ca acestuia să-i fie eliberată carte de identitate cu domiciliul în localitatea respectivă.
Din verificările efectuate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial, a rezultat că, într-adevăr, începând cu data de 29.07.2002, fiul judecătorului și-a stabilit domiciliul la adresa respectivă și a fost înscris cu această adresă în cartea de identitate.
în legătură cu acest aspect, în nota de relații întocmită, judecătorul A. a arătat că datorită perioadei mari de timp în care și-a desfășurat activitatea în oraș, cunoștea familia respectivă, dar nu se află în relații și nu are obligații față de aceasta.
Judecătorul a precizat, totodată, că pe reclamant, care era fostul ginere al familiei, nu îl cunoștea și că l-a văzut numai în instanță, cu ocazia soluționării a două dosare care i-au fost repartizate aleatoriu prin programul ECRIS.
Judecătorul a mai susținut că în urmă cu aproximativ 6-7 ani, fiul său a primit mutație provizorie și în cartea de identitate a figurat cu domiciliul la adresa numitului tatălui pârâtei, însă nu a locuit niciodată la această adresă, iar din anul 2003, fiul său este plecat în străinătate și în perioada 2007-2008, pe parcursul soluționării dosarelor menționate mai sus, nu s-a aflat în țară.
Din actele și lucrările dosarului, a reieșit că judecătorul A nu a formulat cerere de abținere de la soluționarea cauzei și nu a fost recuzat de părți pe considerentul că se află în relații apropiate cu familia uneia dintre părți sau că a primit o sumă de bani de la una din părțile în proces, în scopul pronunțării unei hotărâri favorabile.
Cu privire la acest aspect, judecătorul a precizat că nu a formulat cerere de abținere, considerând că nu există motive întemeiate și că a soluționat cu obiectivitate și imparțialitate cele două cauze cu care a fost învestit.
Față de situația de fapt reținută de Comisia de disciplină, aspectele legate de activitatea judecătorului care ar putea atrage răspunderea disciplinară privesc împrejurarea că acesta a participat la soluționarea unui dosar, deși cunoștea faptul că fiul său avea domiciliul declarat la adresa părinților pârâtei din proces și nu a formulat cerere de abținere în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 99 litera a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la declarațiile de avere, declarațiile de interese, incompatibilități și interdicții privind judecătorii.
Dispozițiile art. 25 C.proc.civ. instituie obligativitatea judecătorului care știe că există un motiv de recuzare în privința sa să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea pricinii.
De asemenea, dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se regăsesc în Capitolul II al acestui act normativ, intitulat "Incompatibilități și interdicții", instituie obligația judecătorilor de a se abține de la orice activitate legată de actul de justiție în cazurile care presupun existența unui conflict între interesele lor și interesul public de înfăptuire a justiției.
Față de dispozițiile legale incidente, Comisia de disciplină pentru judecători a apreciat că împrejurarea că judecătorul A cunoștea familia părinților pârâtei și că, în anul 2002, fiul acestuia și-a stabilit domiciliul la adresa tatălui pârâtei, dar nu a locuit la adresa respectivă, nu se încadrează în cazul de recuzare prevăzut de art. 27 pct. 1 C.proc.civ.
Astfel, nu se poate presupune existența unui interes al judecătorului cauzei în soluționarea acesteia, având în vedere că persoana la care a avut în mod legal domiciliul nu a avut calitatea de parte în dosar. De asemenea, Comisia de disciplină a avut în vedere și împrejurarea că relațiile fiului său cu persoana respectivă datau din anul 2002, iar ulterior, acesta a fost plecat din țară o perioadă îndelungată, astfel că există prezumția că raporturile judecătorului cu părinții, respectiv foștii socri ai părților din dosar, nu au fost apropiate și nu ar fi fost de natură să justifice pronunțarea unei anumite soluții în cauză.
O apreciere contrară ar echivala cu o interpretare exagerată a dispozițiilor legale, care ar avea drept consecință perturbarea activității de judecată, prin formularea a numeroase cereri de abținere de către judecătorii care au anumite relații tangențiale cu una dintre părți, dar care nu sunt susceptibile prin ele însele să presupună un interes direct în soluționarea într-un anumit mod a cauzei respective.
De altfel, este de precizat că niciuna dintre părțile în proces nu a înțeles să formuleze cerere de recuzare împotriva judecătorului A.
Mai mult, așa cum rezultă din cuprinsul sesizării, pe parcursul soluționării dosarului, tatăl pârâtei a avut convingerea că judecătorul va pronunța o soluție favorabilă reclamantului, iar în condițiile în care acțiunea formulată de acesta a fost respinsă, și-a exprimat neîncrederea cu privire la imparțialitatea judecătorului, afirmând că a primit o sumă de bani de la partea adversă.
Aceste aspecte au fost avute în vedere de organul de urmărire penală competent, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial, care a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, motivat de inexistența faptelor sesizate.
Prin urmare, Comisia de disciplină pentru judecători a apreciat că fapta judecătorului A care nu s-a abținut de la soluționarea dosarului menționat nu întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
| ← Încălcarea prevederilor legale referitoare la... | Încălcarea prevederilor legale referitoare la... → |
|---|
