Caracterul repetat al nerespectării dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea. Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu „excepţia de neconstituţionalitate”, ridicată în faţa Secţiilor

Comentarii

0

Fapta procurorului M.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X, care pe o perioadă de 10 luni a refuzat să primească şi să soluţioneze lucrările ce i-au fost repartizate, sub motivul că ordinul prin care a fost repartizat pentru a îşi desfăşura activitatea într-o altă secţie, care nu corespunde specializării sale, este nelegal, fără a contesta acest ordin conform procedurilor legale şi în condiţiile în care împotriva sa au fost exercitate mai multe acţiuni disciplinare, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

C.S.M., Secţia pentru procurori Hotărârea nr. 3P din 20 februarie 2008

Comisia de disciplină pentru procurori a solicitat sancționarea disciplinară a procurorului M.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru procurori a arătat că pârâta procuror M.V., începând cu data de 17 februarie 2006, a fost desemnată să-și desfășoare activitatea în cadrul Secției de urmărire penală, ca urmare a unei hotărâri a colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X și, fiind nemulțumită de măsura dispusă, a refuzat primirea și soluționarea lucrărilor repartizate.

Secția pentru procurori, prin hotărârea nr. 3P/2008, a respins excepția nulității Ordinului nr. 1 din 16.02.2006 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori și a aplicat procurorului M.V. sancțiunea "diminuarea indemnizației de încadrare lunară brută, cu 15% pe o perioadă de 1 lună", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din același act normativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru procurori a avut în vedere următoarele:

La termenul din 7 martie 2007 pârâta M.V. a invocat în fața Secției pentru procurori "excepția de neconstituționalitate a art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii", iar prin încheierea din 14.03.2007 Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată și a suspendat judecarea cauzei pe perioada soluționării excepției.

Prin Decizia nr. 514/29.05.2007, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii întrucât a fost ridicată în fața unei "instanțe extrajudiciare".

La termenul din 26.10.2006, pârâta a invocat excepția "nulității absolute a Ordinului superiorului din data de 16.02.2006, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X".

Prin încheierea din aceeași dată, Secția pentru procurori a unit excepția invocată cu fondul cauzei.

în susținerea excepției pârâta a arătat că nu i s-a comunicat niciodată Ordinul nr. 1 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X și a luat cunoștință despre acest ordin când a fost depus la prezentul dosar. De asemenea a mai arătat că între ea și procurorul general există o stare conflictuală generată de participarea sa la concursul de promovare în funcții de conducere.

Secția pentru procurori, analizând motivele invocate și probele administrate în cauză, constată că nu este întemeiată excepția "nulității absolute a ordinului superiorului" pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare. în acest context, având în vedere atribuțiile expres și limitativ prevăzute de către legiuitor, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nu poate analiza, sub aspectele de nelegalitate invocate, un ordin administrativ, aceasta fiind o atribuție a instanțelor de contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, Secția pentru procurori, a reținut următoarele:

- la datele de 7, 14, 15, 21 și 23 iunie și respectiv 5, 21, și 26 iulie procurorul M.V. a refuzat primirea lucrărilor repartizate, făcând mențiuni, de fiecare dată, în condica de primire a lucrărilor;

- la 8 septembrie 2006 a refuzat primirea lucrărilor nr. 369/P/2006, 370/P/20006, 371/P/2006 și 372/P/2006, repartizate de către procurorul general și prezentate cu condica de evidență de grefier;

- la 19, respectiv 20 septembrie 2006 a refuzat primirea lucrărilor nr. 141/P/2006, 269/P/2006, 284/P/2006, 273/P/2006, 278/P/2006, 301/P/2006, 310/P/2006 și 383/P/2006 repartizate de către procurorul general și prezentate de către același grefier;

- la 16 octombrie 2006 a refuzat primirea lucrărilor 408/P/2006, 409/P/2006 și 410/P/2006 repartizate de către procurorul general și prezentate cu condica de repartizare a lucrărilor de către grefierul șef secție;

- la data de 24 octombrie 2006 a refuzat primirea dosarelor nr. 427/P/2006 și 372/P/2006 care i-au fost repartizate.

Potrivit prevederilor cuprinse în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, conducătorului fiecărui parchet revenindu-i sarcina de a repartiza procurorii pe secții, servicii și birouri, criteriile avute în vedere fiind pregătirea, specializarea și aptitudinile acestora. Refuzul de a îndeplini o îndatorire de serviciu poate fi justificat prin invocarea unor argumente legale.

Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii apreciază că nu este suficient a se contesta un ordin al superiorului doar printr-un protest, manifestat prin neaducerea la îndeplinire a sarcinilor repartizate în acest mod, pentru ca acesta să fie considerat nelegal. Procurorul pârât avea la dispoziție mijloacele legale prin care acest ordin putea fi contestat, iar în lipsa unei hotărâri pronunțate de instanța competentă să analizeze legalitatea acestuia, actele administrative sunt prezumate a fi date în conformitate cu legea.

Secția a constatat neîntemeiată și susținerea pârâtei M.V., referitor la faptul că nu i s-a comunicat Ordinul nr. 1/2006 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X, întrucât acesteia i s-au comunicat noile atribuții prin comunicarea fișei postului, pe care pârâta a refuzat să o semneze.

Din analiza probelor administrate în cauză, Secția a constatat că fapta procurorului M.V., de a refuza în mod nejustificat să își îndeplinească îndatoririle de serviciu, întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare reținută în sarcina sa de Comisia de disciplină pentru procurori în acțiunea disciplinară.

La stabilirea sancțiunii ce i s-a aplicat procurorului pârât, Secția pentru procurori a avut în vedere caracterul de repetabilitate al abaterii disciplinare săvârșite, precum și împrejurarea că, deși împotriva sa au fost exercitate mai multe acțiuni disciplinare, pârâta a continuat timp de aproximativ 10 luni, să refuze aducerea la îndeplinire a îndatoririlor de serviciu.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: