Încălcarea dispoziţiilor privind verificarea periodică a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive

Comentarii

0

Fapta judecătorului A. de a nu se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive în dosarul nr. A/2005 al Tribunalului X cu privire la inculpaţii PV, NV şi CC, cu consecinţa punerii în libertate a acestuia din urmă, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 160^b #alin. (1) C.proc.pen., fapta întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

C.S.M., Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 9J din 28 septembrie 2006

Prin acțiunea exercitată, Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorului A. din cadrul Tribunalului X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

în motivarea acțiunii s-a arătat că inculpații CC și MM au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzute de art. 174-176 lit. a) și d) C.pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b), c), d), f) C.pen., fapte comise împreună cu inculpații VN, DS și PV, pentru care sesizarea instanței se făcuse separat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului X sub nr. B/2005, dispunându-se conexarea acesteia la dosarul nr. A/2005 al Tribunalului X, în care fuseseră trimiși în judecată inculpații PV și NV.

Prin aceeași încheiere a fost conexată la dosarul nr. A/2005 și cauza penală privind pe inculpatul SD, înregistrată pe rolul Tribunalului X și în care acest inculpat era cercetat pentru complicitate la infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie.

După conexare, cauza penală ce forma obiectul dosarului nr. A/2005 al Tribunalului X care îi privea pe toți cei cinci inculpați, a fost instrumentată de completul de judecată compus din judecătorul A.

întrucât inculpații CC, PV, NV și SD au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, în cursul judecății s-a menținut succesiv arestarea preventivă a acestora, ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate făcându-se în ședința publică de la data de 20 decembrie 2005, când s-a dat eficiență dispozițiilor art. 160^b #alin. (3) C.proc.pen., menținându-se starea de arest a celor patru inculpați.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2006, între altele, s-a formulat de către apărătorul inculpatului SD o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cerere pe care instanța a respins-o, dar, în același timp, a revocat măsura arestării preventive luată față de acest inculpat.

încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2006 a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul X, iar prin decizia penală nr. 102 din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Y a admis recursul declarat, a casat în parte încheierea pronunțată de instanța de fond și a menținut starea de arest a inculpatului SD.

Din conținutul încheierii de ședință de la termenul din 17 ianuarie 2006, dar și din consemnările înscrise în caietul grefierului și din transcrierea înregistrării dezbaterilor ce au avut loc la acel termen de judecată, rezultă că nu a fost pusă în discuția părților măsura arestării preventive a inculpaților, iar la termenul de judecată din data de 14 februarie 2006, deși inculpații au fost prezenți și asistați de apărătorii lor aleși, instanța nu a pus din nou în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestora, dispunând amânarea cauzei pentru data de 14 martie 2006 în vederea audierii martorilor din acte care nu fuseseră prezenți la acel termen.

Deși în încheierea de ședință de la 14 februarie 2006 este înscrisă mențiunea privitoare la acordarea unui termen intermediar la data de 20 februarie 2006 pentru discutarea stării de arest a celor patru inculpați, din notele grefierului de ședință, condica de ședința și transcrierea înregistrării dezbaterilor, rezultă că acest termen intermediar nu a fost stabilit în ședința publică de la 14 februarie 2006, ci ulterior, când președintele completului de judecată a sesizat omisiunea verificării legalității măsurii arestării preventive.

La acea dată, reținând împrejurarea că din 20 decembrie 2005 s-a omis a se lua în discuție starea de arest a inculpaților PV, NV și CC, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 140 lit. a) C.proc.pen., a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a acestora. Totodată, s-a luat act că cei trei inculpați se află în executarea unor pedepse privative de libertate, iar în privința inculpatului SD s-a constatat că starea de arest a acestuia a fost menținută la data de 21 ianuarie 2006, prin decizia Curții de Apel Y.

Parchetul de pe lângă Tribunalul X nu a declarat recurs împotriva încheierii din 20 februarie 2006.

în ceea ce îl privește pe inculpatul CC, acesta a fost pus în libertate la data de 17 martie 2006, la termen, din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. D/2004 a Judecătoriei P și în a cărei executare se afla la momentul constatării încetării de drept a măsurii arestării preventive prin încheierea din 20 februarie 2006 a Tribunalului X pronunțată în dosarul nr. A/2005

Consecințele produse prin omisiunea instanței de a pune în discuție și de a se pronunța asupra stării de arest a inculpaților CC, PV și NV, acuzați de săvârșirea unor infracțiuni grave, definesc o conduită culpabilă a judecătorului A. în exercitarea atribuțiilor de serviciu, omisiune ce întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că această conduită se circumscrie noțiunii de "gravă neglijență" la care face referire textul de lege menționat, înțelegându-se prin aceasta fapta judecătorului care, din culpă, încalcă o îndatorire de serviciu fie prin neîndeplinirea acesteia, fie prin îndeplinirea ei defectuoasă și cauzează prin aceasta o vătămare însemnată intereselor legale ale unei persoane sau intereselor generale ale societății.

Prin hotărârea nr. 9J din 28 septembrie 2006, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători, aplicând în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 republicată, față de judecătorul A., sancțiunea disciplinară a avertismentului, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din același act normativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că judecătorului A i-a fost repartizat spre soluționare dosarul penal nr. A/2005 al Tribunalului X, având ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpaților NV, PV. Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2005 s-a dispus conexarea la această cauză a dosarului nr. B/2005, înregistrat pe rolul Tribunalului X, având ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpaților CC și MM pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzute de art. 174-176 lit. a) și d) C.pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b), c), d), f) C.pen. Prin același act procedural a fost conexată la dosarul nr. A/2005, cauza aflată pe rolul Tribunalului X, în care inculpatul SD era cercetat pentru complicitate la infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie.

Deși patru dintre inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, respectiv inculpații CC, PV, NV și SD, iar ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de aceștia, a fost pusă în discuție la data de 20 decembrie 2005, judecătorul A. a omis să se pronunțe asupra măsurii arestării preventive a inculpaților CC, PV și NV, atât la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2006, cât și la termenul de judecată din data de 14 februarie 2006, când a amânat cauza în vederea audierii martorilor din acte ce nu au fost prezenți la judecată, pentru data de 14 martie 2006, dată la care expirase deja termenul de 60 de zile prevăzut de art. 160^b alin. (1) C.proc.pen., în cursul căruia instanța are obligația de a verifica periodic, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Ca urmare, prin încheierea din 20 februarie a Tribunalului X, pronunțată în dosarul nr. A/2005, s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive față de inculpații PV, NV și CC.

Omisiunea instanței de a pune în discuție și de a se pronunța pe starea de arest a celor trei inculpați a condus la punerea în libertate a inculpatului CC, la data de 17 martie 2006, ca urmare a executării pedepsei rezultante de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. D/2004 a Judecătoriei P și în a cărei executare se afla la momentul constatării încetării de drept a arestării preventive în dosarul nr. A/2005 al Tribunalului X.

în ceea ce privește starea de arest a inculpatului SD, Secția pentru judecători reține că apărătorul acestuia a formulat la data de 17 ianuarie 2006, o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cerere pe care instanța a respins-o, însă în același timp a revocat măsura arestării preventive a acestui inculpat, încheierea care a constatat aceste măsuri fiind casată de instanța superioară, ca urmare a admiterii recursului parchetului.

La individualizarea sancțiunii disciplinare, Secția pentru judecători a avut în vedere atât atitudinea sinceră a judecătorului, cât și împrejurarea că săvârșirea faptei de către acesta a fost determinată pe lângă conduita culpabilă a sa și de anumiți factori externi, respectiv de faptul că ședințele de judecată în dosarul nr. A/2005 s-au desfășurat într-un climat tensionat, generat de comportamentul inculpaților, care au folosit un limbaj deosebit de violent, amenințându-se și lovindu-se reciproc, terminarea ședinței de judecată la o oră înaintată, participarea judecătorului A. în ziua imediat următoare la o altă ședință de judecată și nu în ultimul rând și din cauza faptului că la termenul din 17 ianuarie 2006 grefierul titular de ședință fiind bolnav a fost înlocuit cu un grefier lipsit de experiență, fapt ce a determinat ca pe parcursul ședinței de judecată, să se apeleze în cauzele complexe la un alt grefier, creându-se, astfel, anumite disfuncționalități în derularea procedurii judiciare, precum și că nu a mai fost sancționat disciplinar.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: