Comportament necorespunzător al judecătorului în instanţă. Altercaţii fizice şi verbale, folosirea de cuvinte obscene. Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu „excepţia de neconstituţionalitate”, ridicată în faţa Secţiilor Consil
Comentarii |
|
Faptele judecătorilor A şi B care în incinta sediului Curţii de Apel C., într-un loc accesibil publicului, în prezenţa jandarmilor de serviciu, a personalului ce îşi desfăşoară activitatea în incinta Palatului de Justiţie, precum şi a justiţiabililor, au avut altercaţii fizice şi verbale, adresându-şi reciproc insulte grave, folosind cuvinte obscene, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
CSM, Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 15J din 18 decembrie 2008
Prin acțiunea disciplinară exercitată, Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea judecătorilor R.S.L. și P.A.A. de la Curtea de Apel X pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii disciplinare s-a arătat că între judecătorii P.A.A. și R.S.L. a existat o relație apropiată începând cu anul 2005, pe parcursul căreia au apărut multe stări conflictuale, consumate atât la serviciu, cât și în afara instanței.
Pentru a riposta în timpul conflictelor, pârâtul judecător R.S.L. având în multe situații un comportament violent față de pârâta judecător P.A.A., atât în timpul programului de lucru, cât și în afară, când se întâlneau în oraș, aceasta din urmă și-a procurat spray-uri lacrimogene, pe care le poartă asupra sa, atât în timpul programului de lucru la instanță, cât și în afara orelor de serviciu, iar în câteva rânduri le-a folosit împotriva judecătorului R.S.L.
La data de 27.06.2007, în jurul orelor 1330-1400, la etajul 2 al sediului Curții de Apel, în fața punctului de control acces, într-o zonă accesibilă publicului, între cei doi judecători a avut loc un nou conflict, derulat în două etape. în prima parte a conflictului, pârâta judecător a folosit asupra pârâtului judecător spray-ul lacrimogen, iar acesta a fotografiat-o.
Cea de-a doua parte a conflictului a constat în insulte grave, prin folosirea de cuvinte obscene de către ambii judecători, în prezența jandarmului M.M., aflat la punctul de control acces în instanță. Judecătorul R.S.L. i-a cerut jandarmului să o perchiziționeze pe colega sa, afirmând că aceasta are asupra sa un spray lacrimogen și datorită acestui fapt, cei doi judecători și-au adresat reciproc insulte grave, folosind cuvinte obscene, care au fost auzite atât de jandarmul de serviciu, cât și de alte persoane.
Fiind surprins de comportamentul celor doi judecători, jandarmul M.M. a solicitat intervenția altor colegi și a conducerii instanței. Ultima parte a conflictului a fost surprinsă și de către domnul judecător M.V., vicepreședintele instanței care, pentru a atenua gravitatea impactului acestui conflict, i-a invitat pe cei doi judecători în birou.
S-a reținut că ambii judecători au contribuit la declanșarea și întreținerea unei stări conflictuale în relația lor, iar comportamentului violent al judecătorului R.S.L. i s-a replicat în același mod, de către judecător P.A.A.
Starea conflictuală apărută în colectivul instanței ca urmare a conduitei celor doi judecători a devenit cunoscută și în comunitatea locală, prin intermediul presei, iar jurnaliștii, în mai multe rânduri, s-au prezentat la conducerea Curții și la purtătorul de cuvânt al instanței, pentru a obține o confirmare oficială a acestei situații.
De asemenea, vicepreședintele Curții de Apel, P.G., a arătat că la câteva zile după incidentul petrecut la data de 27.06.2007 s-au prezentat în biroul său trei ziariști, de la ziare diferite, care au întrebat-o dacă înțelege să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu cele întâmplate.
Prin hotărârea nr. 15J/18.12.2008, Secția pentru judecători a respins cererea privind constatarea încălcării dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în raport de dispozițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare și excepția prescripției exercitării acțiunii disciplinare, formulate de pârâții judecători.
Pe fondul cauzei, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 republicată cu modificările și completările ulterioare a aplicat pârâtei judecător P.A.A. sancțiunea disciplinară a diminuării indemnizației de încadrare lunare brute cu 15 %, pe o perioadă de 3 luni, iar în baza art. 100 lit. d) din același act normativ a aplicat pârâtului judecător R.S.L. sancțiunea excluderii din magistratură.
Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru judecători a reținut următoarele:
1. Referitor la excepția prescripției acțiunii disciplinare invocată de către pârâții judecători, s-a reținut că potrivit art. 46 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare, "acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârșirii abaterii disciplinare", neexercitarea dreptului la acțiune în termenul stabilit de lege având ca efect stingerea acestuia.
Din înscrisurile aflate la dosarul întocmit în cursul cercetării disciplinare, dar și din declarațiile celor doi judecători, a rezultat că fapta reținută ca abatere disciplinară a avut loc la data de 27.06.2007, iar rezoluția Comisiei de disciplină pentru judecători prin care s-a dispus sesizarea Secției pentru judecători a fost pronunțată la data de 17.09.2007, dosarul fiind înaintat Secției la data de 5.10.2007, astfel încât termenul de un an prevăzut de art. 46 alin. (8) a fost respectat, acest termen limitând doar exercițiul dreptului la acțiune, nu și durata procedurii judiciare.
2. Referitor la excepția de neconstituționalitate a articolului 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, s-a constatat că, în realitate, este vorba tot despre excepția de neconstituționalitate invocată la termenul din 23.04.2008, în fapt pârâții judecători învederând că dispozițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 încalcă dispozițiile art. 11 și art. 20 alin. (2) din Constituția României, deoarece un membru al Consiliului Superior al Magistraturii cumulează atribuțiile de anchetă specifice cercetării disciplinare cu cele judiciare, prin aceasta aducându-se atingere exercitării unei activități profesionale ce intră în categoria drepturilor civile care fac obiectul art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
în concluzie, fiind vorba tot despre o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, Secția urmează să o respingă ca inadmisibilă, pentru considerentele consemnate în încheierea din data de 23.04.2008, când s-a respins o cerere identică.
Astfel, cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de cei doi judecători la termenul din 23.04.2008, Secția a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
S-a reținut că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
în alin. (2) se prevede că excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă, iar în alin. (3) că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor primelor trei alineate, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Potrivit textului de lege anterior menționat, se face referire în mod expres la excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de control judiciar, stabilind condițiile în care Curtea Constituțională poate fi sesizată. în capitolul VI al Titlului III al Constituției consacrat autorității judecătorești, sub această denumire sunt reglementate, pe secțiuni, instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii. Potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, numai înalta Curte de Casație și Justiție are statut constituțional, celelalte instanțe judecătorești urmând a fi stabilite prin lege.
în aplicarea acestui text constituțional, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) care sunt instanțele judecătorești, respectiv înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, instanțele militare și judecătoriile.
De altfel, s-a reținut că în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituționalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, referindu-se la atribuția Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia acesta "îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică", statuând că această dispoziție constituțională nu poate interzice accesul liber la justiție al persoanei judecate de această "instanță extrajudiciară".
De asemenea, prin Deciziile nr. 391/17.04.2007, 514/29.05.2007 și 788/20.09.2007 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, constatând că excepția de neconstituționalitate ridicată în fața uneia dintre secțiile Consiliului Superior al Magistraturii este inadmisibilă, deoarece nu a fost legal sesizată, așa cum prevăd dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, de o instanță judecătorească.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că la data de 27.06.2007, în jurul orelor 13:30 - 14:00, pe fondul existenței unei stări conflictuale mai vechi, între pârâții judecători P.A.A. și R.S.L. a avut loc o altercație fizică și verbală, în incinta sediului Curții de Apel C., într-un loc accesibil publicului, altercație ce s-a derulat în două etape.
în prima parte a conflictului, pârâta judecător P.A.A. a folosit asupra pârâtului judecător R.S.L. spray-ul lacrimogen, iar acesta a fotografiat-o, iar cea de-a doua parte a conflictului a constat în insulte grave, prin folosirea de cuvinte obscene ce țin de sfera vieții intime și care se refereau la relațiile personale dintre ei, adresate reciproc de către ambii judecători, în prezența jandarmului M.M., aflat la punctul de control acces în instanță, dar și a altor persoane.
Fiind surprins de comportamentul celor doi judecători, acest jandarm a solicitat intervenția altor doi colegi și a conducerii instanței. Ultima parte a conflictului a fost surprinsă și de către domnul judecător M.V., vicepreședintele Curții de Apel care, pentru a atenua gravitatea impactului asupra persoanelor martore la acest conflict, i-a invitat pe cei doi judecători în birou.
Vinovăția pârâților judecători a rezultat din atitudinea pe care aceștia au înțeles să o adopte în cadrul instanței, atât unul față de altul, cât și față de colectivul Curții de Apel, dar și a personalului celorlalte instituții ce își desfășoară activitatea în incinta Palatului de Justiție, prin folosirea unui limbaj, ton și expresii care sunt incompatibile cu funcția de judecător.
Consecința faptelor săvârșite de pârâții judecători constă în impactul negativ asupra persoanelor prezente - jandarmi, personalul instituției și justițiabili - comportamentul celor doi judecători fiind apreciat ca nedemn și incompatibil cu funcția de judecător, de natură să afecteze imaginea justiției.
Pentru a contura gravitatea urmărilor comportamentului adoptat de cei doi judecători la sediul instanței au fost avute în vedere declarațiile martorilor M.M., care a declarat că în momentul în care a aflat că cei doi sunt judecători, a fost foarte mirat de cuvintele pe care și le adresau, B.C. care a arătat că i-a rugat pe cei doi să înceteze să folosească acele cuvinte urâte, pentru că "nu le făceau cinste" și martorul P.M. care a precizat că schimbul de replici dintre cei doi judecători "l-a stupefiat".
Martora G.C.M. a declarat că incidentul dintre cei doi i-a creat un sentiment de temere, datorită tonului ridicat și prezenței jandarmilor. în același sens sunt și declarațiile martorei I.I.C., purtător de cuvânt, și ale martorei P.G. din care rezultă că la sediul instanței s-au prezentat ziariști de la publicațiile locale care au arătat că au luat cunoștință de eveniment personal, fiind prezenți la sediul instanței când a avut loc conflictul. Aceștia au solicitat un punct de vedere oficial față de atitudinea adoptată de cei doi judecători în incinta instanței la data de 27.06.2007, în timpul programului de lucru, solicitând să li se comunice dacă la nivelul conducerii instanței s-a luat vreo hotărâre, în sensul sesizării Consiliului Superior al Magistraturii, exprimându-și temerea că cei doi ar putea ajunge în timp, la acte mai grave.
S-a reținut că fapta, astfel cum a fost reținută, contravine prevederilor art. 90 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "judecătorii sunt datori să se abțină de la orice alte acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și societate, relațiile acestora la locul de muncă și în societate bazându-se pe respect și bună-credință".
S-a constatat că sunt încălcate și dispozițiile art. 17 și 18 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora judecătorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și societate, iar relațiile acestora la locul de muncă trebuie să se bazeze pe respect și bună-credință, întrucât s-au depășit limitele de comportament admise în interiorul unei instanțe, atitudinea acestora fiind incompatibilă cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat.
La individualizarea sancțiunii, Secția pentru judecători a avut în vedere gravitatea concretă a faptei, violențele de comportament și de limbaj manifestate de pârâții judecători unul față de altul în timpul programului de lucru, în interiorul instanței, într-un loc public, în prezența jandarmilor care asigură paza instituției, a unor membri ai personalului instituțiilor cu sediul în Palatul de Justiție, dar și a justițiabililor, urmările acesteia, atitudinea pe care pârâții judecători au înțeles să o adopte pe parcursul procesului, împrejurările care au condus la apariția acestui conflict, contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei și circumstanțele personale ale pârâților judecători.
Astfel, s-a avut în vedere notorietatea comportamentului adoptat de cei doi judecători, violența fizică și verbală repetată exercitată de către pârâtul judecător R.S.L. asupra pârâtei judecător P.A.A., determinând-o pe aceasta să riposteze, dar și faptul că, prin comportamentul adoptat de pârâtul judecător în cadrul relațiilor profesionale cu alți colegi și cu parte din personalul auxiliar al instanței, a creat în rândul acestora un sentiment de temere și insecuritate.
Astfel, din declarațiile jandarmilor B.C. și P.M., precum și ale judecătorilor audiați în cursul cercetării prealabile și în fața Secției, a rezultat că asemenea incidente au mai avut loc în instanță.
Din declarațiile judecătorilor I.A. și B.L. s-a reținut că de mai multe ori l-au văzut pe pârâtul judecător R.S.L. cu fața iritată și ochii înroșiți de la spray-ul paralizant folosit de către pârâta judecător P.A.A, din declarația primului grefier a rezultat că, de teama unei noi agresiuni exercitată asupra sa de pârâtul judecător, judecătorul P.A.A. se deplasa în interiorul instanței numai însoțită de o altă persoană și încuia ușa biroului său atunci când era singură. Mai arată martora că a asistat la o scenă în care pârâtul judecător, enervat că nu a putut intra în biroul pârâtei deoarece ușa era încuiată, a lovit cu piciorul în ușă.
De asemenea, în procesul-verbal al ședinței colegiului de conducere din data de 27.04.2006 s-a menționat că prin memoriul înregistrat la 12.04.2006, pârâta judecător a sesizat conducerii Curții de Apel că, în ziua de 10 aprilie 2006, a fost lovită cu pumnul pe când ieșea din toaleta instituției, iar după terminarea programului a fost urmărită prin oraș, insultată cu expresii obscene, amenințată și din nou lovită de colegul său, judecătorul R.S.L. în susținerea acestui memoriu pârâta judecător a depus copia unui certificat medico-legal în care se constată că la data de 10.04.2006 a suferit leziuni corporale ce necesită 1-2 zile îngrijiri medicale. Colegiul de conducere a luat în discuție comportamentul ambilor judecători, care au fost invitați și li s-a atras atenția asupra încălcării Codului deontologic, fără a fi sesizată Comisia de disciplină pentru judecători.
în procesul-verbal al ședinței Colegiului de conducere din 9.10.2006, s-a consemnat că doamna judecător C.C. a intrat speriată în Camera de Consiliu și a solicitat să fie mutată din acel birou, întrucât judecătorul R.S.L. a intrat în birou și, în prezența sa și a unei grefiere, a îmbrâncit-o, i-a smuls mărgelele de la gât și a înjurat-o pe doamna judecător P.A.A., eveniment care i-a produs o puternică stare de temere, deoarece pârâtul judecător este violent și îi este foarte frică de acesta, motiv pentru care nu dorește ca cererea sa să fie consemnată în procesul-verbal al ședinței. Acest aspect este confirmat de primul grefier și de grefierul care a fost de față.
Din notele explicative date de primul grefier T.L. și grefiera H.F., s-a reținut că, datorită comportamentului dur al pârâtului judecător și agresivității de care dă dovadă, mai ales când nu sunt alte persoane de față, li s-a creat un sentiment de teamă, astfel că în zilele de 29-31.08.2008 au transmis, la cererea acestuia, prin fax, mai multe acte personale, după ce i-au adus la cunoștință că nu au voie să facă acest lucru.
Atitudinea agresivă a pârâtului judecător față de pârâta judecător s-a manifestat și în afara instanței, pârâta judecător sesizând organele de poliție cu privire la astfel de evenimente, aspect probat cu adresele nr. 355026/07.02.2006 și nr. 355125/20.04.2006 emise de Poliția municipiului - Secția de Poliție nr. 4, din care se reține că pârâtul judecător R.S.L. a fost audiat și avertizat cu privire la comportamentul său față de pârâta judecător.
Din conținutul acestui proces-verbal, cât și din declarația dată de către pârâta judecător P.A.A. în dosarul nr. 1158/P/2007 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ce are ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată X împotriva pârâtului judecător R.S.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen., se reține că în zilele de 25-27 iunie 2007 pârâtul judecător a urmărit-o pe pârâta judecător în trafic și, prin manevrele folosite, respectiv depășiri laterale pe partea stângă pentru ca apoi să oprească brusc în fața autoturismului său, a creat pericolul de coliziune cu autoturismul acesteia, dar și cu alte autoturisme.
Din aceeași declarație se mai reține că la data de 10.08.2007 pârâta judecător a formulat o plângere penală împotriva pârâtului judecător R.S.L., imputându-i săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 C.pen., comisă în ziua de 13.06.2007, pe care a înaintat-o Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Urmare a acestor evenimente, pârâta judecător a depus la Secția de Poliție nr. 4 o sesizare, la care i s-a răspuns cu adresa nr. R.s. 891.307/3.07.2007 că, urmare a verificărilor efectuate, aspectele sesizate se confirmă, fiind îndrumată să se adreseze organelor competente.
Toate aceste probe conturează existența unei stări profund conflictuale între pârâții judecători, generată de temperamentul impulsiv al pârâtului judecător R.S.L., manifestat prin acte de violență fizică și verbală exercitate asupra pârâtei judecător P.A.A. atât în cadrul instanței, cât și în afara acesteia.
Pe fondul acestor agresiuni, pârâta judecător a achiziționat un spray paralizant, pentru a se apăra de violențele fizice exercitate asupra sa de pârâtul judecător, aspect rezultat din conținutul procesului-verbal încheiat la data de 3.07.2007, cu ocazia ședinței colegiului de conducere al Curții de Apel.
S-a reținut că, deși prin atitudinea adoptată pârâta judecător a urmărit doar să se apere față de manifestările violente ale pârâtului, comportamentul acesteia contravine normelor de conduită stabilite prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare și prin Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.
← Imixtiune în activitatea altui procuror, precum şi exercitarea... | Lipsa vinovăţiei judecătorului în aplicarea dispoziţiilor... → |
---|