Refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, precum şi folosirea unor expresii injurioase la adresa preşedintelui instanţei

Comentarii

0

Faptele judecătorului L.E., care în zilele de 4 iunie şi 15 iunie 2007, a refuzat primirea unui dosar cu propunere de arestare preventivă şi a refuzat să soluţioneze un dosar având ca obiect verificarea legalităţii măsurii arestării preventive a unui inculpat, deşi era programată să efectueze serviciu de permanenţă, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.Fapta aceluiaşi judecător care, având o convorbire cu preşedintele instanţei, discuţie determinată de refuzul pârâtei de a primi respectivul dosar, i s-a adresat cu expresii injurioase de genul „cap de muscă”, „proastă şi urâtă” şi că „nu este pregătită şi mai bine ar vinde castraveţi în piaţă”, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, prevăzută de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

CSM, Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 4J din 23 aprilie 2008

Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorului L.E. de la Judecătoria X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) și k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru judecători a reținut că pârâta judecător L.E., în zilele de 4 iunie și 15 iunie 2007, deși efectua serviciul de permanență, a refuzat primirea unui dosar cu propunere de arestare preventivă și a refuzat să soluționeze un dosar având ca obiect verificarea legalității măsurii arestării preventive a unui inculpat. De asemenea, la data de 4.06.2007, pârâta a avut o atitudine nedemnă față de președintele Judecătoriei X, constând în aceea că a adresat acesteia injurii și insulte, în cadrul unei convorbiri telefonice.

Secția pentru judecători, prin hotărârea nr. 4J/2008, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului L.E. sancțiunea "diminuarea indemnizației de încadrare lunară brută, cu 10% pe o perioadă de 3 luni", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) și k) din același act normativ.

în fapt, s-a reținut că, la data de 4.06.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria X a înaintat Judecătoriei X dosarul nr. 1190/P/2007 privind pe inculpatul B.I.I., cu propunere de arestare preventivă. Dosarul a fost adus la instanță de procurorul M.R., iar conform listei de permanență pentru soluționarea sesizărilor privind arestarea preventivă și perchezițiile, judecător de serviciu era L.E., care a refuzat primirea dosarului.

Tot la aceeași dată, judecătorul L.E., având o convorbire cu președintele instanței, discuție determinată de refuzul pârâtei de a primi respectivul dosar, aceasta s-a adresat președintelui cu expresii injurioase de genul: "cap de muscă", "proastă și urâtă" și că "nu este pregătită și mai bine ar vinde castraveți în piață".

La data de 15.06.2007, la Judecătoria X a fost înregistrat un dosar în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și, conform dispozițiilor art. 300¹C.proc.pen., se impunea verificarea legalității măsurii arestării preventive. Conform planificării de permanență, judecătorul B.I. a primit dosarul pentru a soluționa cauza. Acesta a formulat cerere de abținere care a fost repartizată judecătorului L.E., iar aceasta, considerând-o întemeiată, a admis-o.

Deoarece planificarea de permanență pentru perioada 28.05.2007 - 8.07.2007, în privința soluționării sesizărilor privind arestarea preventivă și a perchezițiilor cuprindea doar pe judecătorii B.I. și L.E., iar aceasta din urmă a refuzat soluționarea acestei cauze, președintele instanței a desemnat completul imediat următor, care era un complet civil.

Secția pentru judecători a reținut că faptele judecătorului L.E., care în zilele de 4 iunie și 15 iunie 2007, a refuzat primirea unui dosar cu propunere de arestare preventivă și a refuzat să soluționeze un alt dosar având ca obiect verificarea legalității măsurii arestării preventive a unui inculpat, deși era programată să efectueze serviciu de permanență, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu.

S-a reținut că prin faptele săvârșite pârâta judecător a încălcat dispozițiile art. 12 din Codul deontologic potrivit cărora judecătorii sunt obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente și ordine de serviciu. Conform art. 13 din același cod, judecătorii sunt datori să depună diligența necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate.

Principala îndatorire a judecătorului este aceea de a participa la soluționarea cauzelor ce îi sunt repartizate, nefiind admis un refuz decât pentru motive întemeiate și în condiții în care să excludă orice intenție a sa de a acționa arbitrar.

Cu privire la fapta pârâtei judecător care, având o convorbire cu președintele instanței, discuție determinată de refuzul pârâtei de a primi respectivul dosar, i s-a adresat cu expresii injurioase de genul "cap de muscă", "proastă și urâtă" și că "nu este pregătită și mai bine ar vinde castraveți în piață", Secția a reținut că aceasta întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi.

Pentru a se pronunța astfel, Secția a avut în vedere că au fost încălcate și dispozițiile art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, în care se prevede că "judecătorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcție și în societate", iar la art. 18 alin. (1) că "relațiile judecătorilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect și bună-credință".

Secția a înlăturat apărările pârâtei în sensul că prin acest comportament a dorit să arate că dezaprobă măsurile dispuse de Colegiul de conducere prin Hotărârea nr. 11/28.05.2007, respectiv modul în care a fost făcută planificarea, întrucât aceasta nu a contestat în mod legal dispozițiile acestei hotărâri și nu s-a adoptat o altă hotărâre de către Colegiul de conducere.

La individualizarea sancțiunii, Secția pentru judecători a avut în vedere caracterul repetitiv al abaterilor săvârșite, precum și faptul că din probele administrate a rezultat că pârâta, în cadrul colectivului din care face parte, are o conduită ce excede cadrului raporturilor normale de serviciu, dând naștere unor stări conflictuale.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta judecător L.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului ce consacră dreptul la un proces echitabil, dar și a situației de fapt greșit stabilită de instanța de disciplină ca urmare a interpretării eronate a probelor administrate în cauză.

în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că în cursul judecării acțiunii disciplinare a propus proba testimonială cu 3 martori, probă ce a fost respinsă de instanța de disciplină cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

în cadrul motivelor de recurs recurenta a susținut că cererea sa de verificare a aspectelor relative la actul de imixtiune pretins exercitat de președintele instanței în soluționarea unui dosar civil, exprimat în cuprinsul procesului-verbal întocmit la data 4 iunie 2007, a fost ignorată total.

în ceea ce privește a doua abatere disciplinară constând în refuzul său nejustificat de a soluționa cele două dosare penale, recurenta a susținut că din motivele expuse în cuprinsul hotărârii atacate nu rezultă vinovăția sa în săvârșirea faptelor.

în acest sens, recurenta a argumentat că Hotărârea nr. 11 din 28 mai 2007 prin care Colegiul de conducere al instanței a menținut planificarea de permanență stabilită la 15 aprilie 2007, a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Cu privire la acest aspect, recurenta a mai arătat că hotărârea colegiului de conducere, în opinia sa, nu reprezintă un act administrativ ce putea fi atacat conform normelor specifice acestei materii, în condițiile în care colegiul de conducere nu este o autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, iar atacarea unei atare hotărâri este exclusă.

Analizând recursul din perspectiva dispozițiilor art. 304¹C.proc.civ. și a criticilor formulate, înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători a constatat că instanța disciplinară a dat o apreciere completă și corectă elementelor probatorii rezultate din actele dosarului.

Simpla susținere a recurentei, potrivit căreia Hotărârea Colegiului de conducere este nelegală din perspectiva dispozițiilor art. 136 alin. (4) și (5) C.proc.pen., nu este suficientă și nici aptă să justifice refuzul acesteia de a-și îndeplini obligațiile profesionale ce-i reveneau în calitate de judecător desemnat să judece în materie penală cele două cauze în discuție, argumentele expuse reprezentând o manieră proprie de interpretare a unui text de lege cu excluderea considerentelor avute în vedere de conducerea instanței la adoptarea acestor măsuri.

înalta Curte a apreciat că modalitatea legală de a contesta hotărârea colegiului de conducere, la care instanța de disciplină a făcut referire în considerentele hotărârii, vizează demersurile legale pe care recurenta le avea la îndemână.

Cu privire la apărarea formulată de recurentă din perspectiva imixtiunii pretins exercitată de președintele instanței în soluționarea dosarului nr. 1129/241/2007, înalta Curte a reamintit că "orice act de imixtiune în activitatea de judecată a oricărui magistrat, dovedit, este sancționat disciplinar", apreciind sub acest aspect că susținerile recurentei nu au fost dovedite.

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători, prin Decizia nr. 1 din 26 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 6096/1/2008, a respins recursul ca nefondat.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: