Imixtiune în activitatea altui procuror, precum şi exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă. Nerespectarea dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C.proc.civ.
| Comentarii |
|
Fapta procurorului N.C. care i-a cerut altui coleg procuror, desemnat să reprezinte Ministerul Public într-o şedinţă de judecată, să prezinte anumite concluzii, iar la refuzul acestuia a decis, fără să-l informeze pe procurorul ierarhic superior, să participe el în şedinţa de judecată, constituie imixtiune în activitatea unui alt procuror, în sensul dispoziţiilor art. 99 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.Fapta procurorului N.C. care a pus concluzii într-o cauză penală în care reprezenta Ministerul Public, fără să ţină seama de probele administrate în cauză, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă.Depunerea motivelor de recurs în afara termenului prevăzut de dispoziţiile art. 303 alin. (2) C.proc.civ., chiar în condiţiile în care recursul a fost declarat înăuntrul termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă recurentul nu a formulat o cerere de repunere în termen potrivit dispoziţiilor art. 103 C.proc.civ., iar în cauză nu se identifică motive de ordine publică, determină ca recursul declarat în atare condiţii să fie nul.
CSM, Secţia pentru procurori Hotărârea nr. 3P din 28 martie 2007
Comisia de disciplină pentru procurori a solicitat sancționarea disciplinară a procurorului N.C., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) și h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru procurori a reținut că procurorul N.C. i-a cerut colegului său să prezinte anumite concluzii în instanță, iar la refuzul acestuia a decis să participe în ședința de judecată fără să-l informeze pe procurorul ierarhic, iar în concluziile prezentate în fața instanței, a făcut referire la probe care nu au fost administrate în cauză. Totodată, în concluziile de revocare a măsurii arestării preventive luate față de inculpat, procurorul a invocat ca probe acte medicale ce nu existau la dosarul cauzei.
Secția pentru procurori, prin hotărârea nr. 3P/28.03.2007, cu majoritate de voturi, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a aplicat procurorului N.C. sancțiunea "diminuarea indemnizației de încadrare lunară brută, cu 15% pe o perioadă de 3 luni", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) și h) teza a II-a din același act normativ.
Secția a reținut că, la data de 26.04.2006, procurorul N.C. l-a sunat pe procurorul desemnat să reprezinte interesele Ministerului Public în dosarul nr. 33970/2005 și i-a comunicat acestuia că este în posesia unui certificat medico-legal din care rezultă deteriorarea gravă a stării de sănătate a inculpatului arestat preventiv și se impune să pună concluzii de revocare a măsurii arestării preventive. Subsecvent refuzului colegului său de a pune aceste concluzii asupra cauzei, procurorul N.C. s-a prezentat la sediul Curții de Apel X și a participat la ședința de judecată în locul procurorului desemnat de conducere și fără a își informa șefii ierarhici.
Concluziile prezentate de acesta au fost în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 zile, invocând un certificat medico-legal care nu se afla depus la dosarul instanței.
Secția pentru procurori a examinat vinovăția procurorului în raport de standardele de conduită profesională impuse magistraților de art. 9 alin. (2) și art. 11 alin. (3) teza a II-a din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor adoptat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și în raport de dispozițiile înscrise în art. 62 alin. (2) și art. 64 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
S-a concluzionat că nerespectarea de către procuror a acestor îndatoriri a adus atingere principiilor imparțialității și controlului ierarhic.
De asemenea, s-a mai reținut că, prin prezentarea în fața instanței de judecată a unor concluzii de revocare a măsurii arestării preventive luate față de inculpat făcându-se referire la acte medicale ce nu existau la dosarul cauzei, procurorul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, secția a reținut că constituie imixtiune în activitatea unui alt procuror fapta procurorului de caz care îi cere colegului său, desemnat să participe în ședința de judecată, să prezinte anumite concluzii, iar la refuzul acestuia decide, fără să-l informeze pe procurorul ierarhic superior, să participe el în ședința de judecată.
La individualizarea sancțiunii Secția a avut în vedere consecințele faptelor săvârșite de procuror, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale pârâtului.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1/14.04.2008 pronunțată de Completul de 9 judecători, a constatat nul recursul declarat de recurentul procuror N.C. împotriva hotărârii nr. 3P/28.03.2007, pronunțată de Secția pentru procurori în dosarul nr. 70/P/2006.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, înalta Curte, examinând cauza, a constatat următoarele:
Prin cererea de recurs depusă la data de 10 mai 2007, recurentul a susținut că hotărârea pronunțată de Secția pentru procurori este nelegală și netemeinică, urmând ca motivele dezvoltate să fie depuse până la primul termen de judecată.
La data de 14 septembrie 2007, recurentul a depus la dosarul cauzei un memoriu intitulat "dezvoltarea motivelor de recurs" și o cerere prin care a solicitat declararea ședinței secrete.
Potrivit dispozițiilor art. 3021lit. c) C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
în completare, dispozițiile art. 303 alin. (1) C.proc.civ. impun în sarcina recurentului obligația motivării recursului "prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", iar alin. (2) al aceluiași text de lege subliniază că termenul pentru depunerea motivelor "se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
înalta Curte a reținut că, în cauză, a fost dovedit că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 23 mai 2007, dată de la care, potrivit dispozițiilor art. 301 C.proc.civ., curge termenul de 15 zile pentru declararea recursului, dar și pentru motivarea acestuia.
Recurentul a declarat recursul la data de 10 mai 2007, înainte de comunicarea hotărârii, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 14 septembrie 2007.
în raport de datele enunțate, s-a reținut că termenul până la care motivele de recurs trebuiau depuse era 8 iunie 2007, or, în mod evident, motivele de recurs formulate de recurent la data de 14 septembrie 2007 au fost depuse cu încălcarea termenului defipt de lege, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 306 alin. (1) C.proc.civ. ce impun sancțiunea nulității recursului exercitat în atare condiții.
în condițiile în care recurentul nu a formulat o cerere de repunere în termen potrivit dispozițiilor art. 103 C.proc.civ., iar în cauză nu se identifică motive de ordine publică, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de recurentul N.C.
| ← Imixtiune în activitatea altui judecător. Noţiunea de... | Comportament necorespunzător al judecătorului în instanţă.... → |
|---|
