Lipsa vinovăţiei judecătorului în aplicarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor

Comentarii

0

Fapta judecătorului B.G. de la Judecătoria X nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, în condiţiile în care acesta a procedat la distribuirea manuală a dosarului nr. 851/237/2009 al Judecătoriei X, având reprezentarea faptului că sunt încălcate dispoziţiile legale privind repartizarea aleatorie a cauzelor, însă a procedat astfel întrucât, chiar şi în situaţia în care s-ar fi distribuit aleatoriu, cauza ar fi revenit spre soluţionare aceluiaşi judecător, singurul compatibil să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive la acel moment.

CSM, Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 26J din 07 octombrie 2009

Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorului B.G. de la Judecătoria X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru judecători a reținut că modalitatea în care s-a procedat la repartizarea dosarului nr. 851/237/2009 al Judecătoriei X, pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, a avut drept consecință direcționarea soluționării pe fond a acestei cauze de către un anumit complet de judecată, cu nerespectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, reglementat de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată și modificată.

Secția pentru judecători, prin hotărârea nr. 26J/2009, a respins acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători.

Pentru a se pronunța astfel, Secția a avut în vedere următoarele:

La data de 10.04.2009, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X dosarul nr. 851/237/2009, având ca obiect rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, prin care inculpatul M.G.F. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 lit. g) și i) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen.

Cauza a fost repartizată manual, stabilindu-se termen de judecată în aceeași zi, la completul nr. 12 a cărui componență era asigurată de judecătorul P.C., fapt care rezultă din listingul privind repartizarea informatizată a cauzelor.

Completul respectiv s-a pronunțat la data de 10.04.2009 asupra stării de arest a inculpatului, măsură care expira în ziua respectivă, și a păstrat cauza pe rolul său, până la soluționarea acesteia prin sentința penală nr. 132/20.05.2009.

Operațiunea de repartizare manuală a dosarului nr. 851/237/2009 s-a realizat la data de 10.04.2009 de către grefierul șef al instanței, în urma dispoziției președintelui instanței, judecătorul B.G., dată în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 16 lit. j) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Dispoziția de repartizare manuală a dosarului respectiv rezultă atât din nota de relații dată de grefierul șef, cât și din declarațiile judecătorului B.G. date pe parcursul verificărilor preliminarii și cercetării disciplinare.

Secția a apreciat că fapta pârâtului judecător nu întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în încălcarea dispozițiilor legale privind repartizarea aleatorie a cauzelor, prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, pentru următoarele considerente:

Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că pârâtul judecător a procedat la distribuirea manuală a dosarului nr. 851/237/2009 al Judecătoriei X, având reprezentarea faptului că sunt încălcate dispozițiile legale privind repartizarea aleatorie a cauzelor, însă, în ceea ce privește urmările produse, se reține că și în situația în care s-ar fi procedat la distribuirea cauzei în sistem aleatoriu, aceasta ar fi revenit spre soluționare aceluiași judecător, singurul compatibil să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la acel moment.

în acest sens, Secția a avut în vedere faptul că, prin hotărârea nr. 27/05.12.2008 a colegiului de conducere al instanței, s-a stabilit ca la nivelul Judecătoriei X să funcționeze patru complete competente să soluționeze cauze cu arestați, respectiv C 11, C 12, C13 și C14.

în ceea ce privește planificarea de permanență, pentru săptămâna 06.04-12.04.2009, serviciul de permanență ar fi trebuit să fie asigurat de către judecătorul O.M., care însă se afla în concediu medical în perioada 06-10.04.2009.

Potrivit hotărârii colegiului de conducere nr. 27/05.12.2008, în situația în care titularul unui complet lipsește din motive obiective, iar judecătorul care asigură permanența este, la rândul său, indisponibil din motive obiective, cauzele urmează a fi preluate de către următorul complet.

în data de 10.04.2009 la sediul instanței erau prezenți doar judecătorii B.G. și P.C., în condițiile în care judecătorii O.M. și E.S. se aflau în concediu medical, respectiv concediu de odihnă, conform foii de prezență. De asemenea, cu privire la cel de al cincilea judecător din cadrul instanței, grefierul șef și președintele au afirmat că era învoit pentru ziua respectivă.

în condițiile în care judecătorul G.B., președintele instanței, a apreciat că era incompatibil în cauză, ca urmare a luării măsurii arestării preventive față de același inculpat în cursul urmăririi penale, acesta a procedat la repartizarea manuală a cauzei unicului judecător disponibil la momentul respectiv.

Astfel, acesta a justificat repartizarea manuală a cauzei prin necesitatea analizării temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive a inculpatului, care expira în aceeași zi, în condițiile în care la sediul instanței se aflau, în ziua respectivă, numai judecătorul P.C. și președintele instanței, pârâtul judecător B.G., care era incompatibil să soluționeze cauza.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: