Erori materiale de redactare cuprinse în decizia instanţei de recurs

Comentarii

0

Întrucât greşelile strecurate în decizia instanţei de recurs sunt simple erori materiale de redactare, nu se poate vorbi de răspunderea disciplinară a judecătorilor care au alcătuit completul de recurs, lipsind elementele necesare reţinerii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată.Sub acest aspect, este de menţionat că neglijenţa judecătorilor nu a operat asupra unor chestiuni de judecată pentru a se putea vorbi de o exercitare necorespunzătoare a responsabilităţilor judiciare.Fiind vorba doar de simple greşeli materiale, acestea au fost îndreptate pe calea prevăzută de art. 281 C.proc.civ. şi nu au produs consecinţe juridice asupra drepturilor procesuale ale părţilor implicate în proces.În raport de considerentele expuse, Comisia de disciplină pentru judecători a dispus clasarea lucrării.

CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 10/CDJ din 1 martie 2007

Prin memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrat la Inspecția judiciară, petiționarul A și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția ce a fost dată în acțiunea civilă de fond funciar cu care a învestit instanța Judecătoriei X.

Se arăta de către petiționar că a formulat o acțiune civilă împotriva pârâtei B prin care solicita restituirea unei suprafețe de teren asupra căreia i se reconstituise dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Prin sentința civilă pronunțată în dosarul V al Judecătoriei X i-a fost admisă acțiunea în revendicare și a fost obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3422 mp teren pe care îl ocupa fără drept.

Hotărârea primei instanțe a rămas irevocabilă prin decizia civilă pronunțată de instanța de control judiciar, respectiv Tribunalul Y.

întrucât decizia instanței de recurs cuprindea greșeli materiale strecurate în considerente și în dispozitiv, pârâta a formulat contestație în anulare care a fost admisă de aceeași instanță.

Urmare admiterii contestației în anulare, s-a dispus casarea ambelor hotărâri pronunțate în acțiunea în revendicare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

S-a arătat de către petiționar că judecătorii contestației în anulare au pronunțat decizia fără cale de atac, nesocotindu-se astfel dispozițiile Codului de procedură civilă și Decizia nr. 7/1998 a Curții Constituționale.

S-a mai arătat că după promovarea contestației în anulare, petiționarul a formulat o cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în decizia instanței de recurs, pentru care nu a primit însă niciun răspuns.

Sub același număr de dosar au fost înregistrate și alte două memorii, având același conținut, ce fuseseră adresate de petiționar Administrației Prezidențiale și Ministerului Justiției și transmise spre competentă soluționare Consiliului Superior al Magistraturii.

Nota de verificare întocmită de Inspecția judiciară, cuprinzând expunerea circumstanțelor cauzei, a textelor de lege incidente și a propriei aprecieri asupra pretinselor încălcări invocate de petiționar a fost prezentată Comisiei de disciplină pentru judecători, iar prin rezoluția din 1.03.2007 s-a dispus clasarea cauzei, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, reținându-se următoarele:

Prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul Y, recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond X a fost respins, ca nefondat.

în partea expozitivă a deciziei, cât și în dispozitiv, numărul sentinței recurate a fost greșit menționat.

De asemenea, în considerentele deciziei s-a înscris eronat că titlul de proprietate al intimatului-reclamant ar fi fost emis în anul 1977, în loc de 1997, cum era corect.

Pentru aceste erori materiale, dar și pentru alte motive de nelegalitate, pârâta a formulat contestația în anulare, înregistrată pe rolul Tribunalului Y.

Anterior soluționării contestației în anulare, petiționarul a formulat o cerere de îndreptare a erorilor materiale cu privire la greșelile evidente strecurate în decizia instanței de recurs, referitoare la numărul sentinței pronunțate de Judecătoria X și data la care fusese emis titlul său de proprietate.

Cererea de îndreptare a erorilor materiale a fost repartizată completului de judecată care soluționase pricina în recurs, iar prin încheiere de ședință au fost înlăturate greșelile strecurate în decizia civilă pronunțată în recurs.

S-a constatat, însă, că și încheierea de îndreptare a erorilor materiale cuprindea, la rândul său, o altă greșeală referitoare la numărul de dosar sub care fusese soluționată, în sensul că s-a trecut ca număr de dosar numărul cauzei sub fusese înregistrată contestația în anulare declarată de aceeași parte.

Ca urmare, cererea de îndreptare a erorilor materiale și încheierea pronunțată în conformitate cu prevederile art. 281 C.proc.civ. a fost atașată la dosarul contestației în anulare și nu la dosarul de recurs, așa cum era corect, având în vedere că o încheiere de îndreptare a erorilor materiale face corp comun cu hotărârea la care se referă.

Din acest motiv, s-a susținut de către petiționar că cererii sale de îndreptare a erorii materiale nu i s-a dat niciun răspuns.

Prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul Y în soluționarea căii extraordinare de atac, a fost admisă contestația în anulare formulată de pârâta-contestatoare, s-a dispus anularea deciziei din recurs, cu reținerea cauzei pentru rejudecarea recursului formulat împotriva sentinței civile a Judecătoriei X.

în urma rejudecării, a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost casată sentința recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.

în raport de situația prezentată, Comisia reține că decizia pronunțată în contestația în anulare nu a fost dată cu drept de recurs.

Cu privire la acest aspect, petiționarul a susținut că judecătorii Tribunalului Mehedinți ar fi nesocotit normele de procedură ce garantează dreptul la recurs împotriva oricărei hotărâri pronunțate în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C.proc.civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

în caz, hotărârea atacată pe calea contestației în anulare era irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C.proc.civ. și, ca atare, și decizia pronunțată în contestația în anulare era irevocabilă.

Prin urmare, nu se poate reține că judecătorii contestației în anulare ar fi nesocotit normele de procedură aplicabile în caz, câtă vreme hotărârea pronunțată era irevocabilă, în virtutea legii.

Așa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 1192/R din 25.10.2006 a Tribunalului Mehedinți, contestația în anulare a fost admisă pe motiv că instanța de recurs nu examinase una dintre criticile de nelegalitate formulate în cauză, mai exact nu motivase de ce acordase preferință titlului reclamantului, în acțiunea în revendicare.

Critica referitoare la greșelile materiale cuprinse în decizia pronunțată în recurs nu a fost reținută ca motiv de admisibilitate a contestației în anulare, arătându-se că îndreptarea hotărârii putea fi obținută în condițiile art. 281 C.proc.civ.

Rezultă, așadar, că nu greșelile materiale strecurate în decizia pronunțată în recurs au determinat desființarea respectivei hotărâri și, ca atare, nu se poate reproșa judecătorilor instanței de recurs că ar fi concurat în acest mod la prejudicierea drepturilor procesuale ale reclamantului petiționar.

întrucât greșelile strecurate în decizia instanței de recurs erau simple erori materiale de redactare, nu se poate vorbi de răspunderea disciplinară a judecătorilor care au alcătuit completul în recurs, lipsind elementele necesare reținerii abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, este de menționat că neglijența judecătorilor nu a operat asupra unor chestiuni de judecată pentru a se putea vorbi de o exercitare necorespunzătoare a responsabilităților judiciare.

Fiind vorba doar de simple greșeli materiale, acestea au fost îndreptate pe calea prevăzută de art. 281 C.proc.civ. și nu au produs consecințe juridice asupra drepturilor procesuale ale părților implicate în proces.

în raport de considerentele expuse, Comisia de disciplină pentru judecători a dispus clasarea lucrării, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: