Modul de apreciere a probelor şi a susţinerilor părţilor. Atributul exclusiv al instanţei de judecată

Comentarii

0

Analizarea, de către Comisia de disciplină, a aspectelor semnalate de petent, respectiv validarea numai a unei expertize judiciare dintre cele două efectuate în cauză şi pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat, trebuie să se realizeze prin raportare la dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, care garantează oricărei persoane dreptul de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, însă cu luarea în considerare a limitelor justificate de necesitatea respectării normei constituţionale prevăzută de art. 124 alin. (3), conform căreia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.Modul în care instanţa de judecată soluţionează problema litigioasă dedusă judecăţii reprezintă atributul exclusiv al acesteia şi nu poate fi controlat pe cale administrativă.De aceea, răspunderea disciplinară a magistratului poate fi angajată doar pentru greşeli evidente de judecată, când hotărârea este lipsită chiar şi de cea mai slabă justificare, bazată în acelaşi timp pe o motivare străină de drept, situaţie care nu se regăseşte în cauza analizată.Urmare verificărilor efectuate, Comisia de disciplină a dispus clasarea cauzei sub aspectul abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată.

CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 870/CDJ din 30 decembrie 2008

Prin memoriul înregistrat la Inspecția Judiciară, petiționarul B a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorilor X, Y și Z de la Curtea de Apel C, care au pronunțat decizia civilă în dosarul V, pentru abaterea prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare.

în motivarea sesizării, petiționarul a arătat că, în soluționarea căii de atac a recursului, Curtea de Apel C a pronunțat decizia civilă prin care a modificat parțial sentința instanței de fond și a dispus anularea parțială a titlului de proprietate pentru o suprafață de teren, ținându-se cont, în mod exclusiv, de expertiza tehnică efectuată de expertul A.C.

Petiționarul a arătat că rațiunea instanței în pronunțarea acestei hotărâri s-a bazat pe expertiza întocmită de expertul A.C., ignorând în totalitate expertiza efectuată de expertul C.G., și că, deși expertizele sunt contrarii, instanța a ținut cont numai de una din ele, pe cealaltă ignorând-o în mod complet. Mai mult, motivarea instanței a fost întemeiată, în mod exclusiv, pe cele susținute de expertul C.G., judecătorii neverificând și celelalte acte existente la dosar și care contrazic afirmațiile expertului A.C.

De asemenea, s-a mai susținut că instanța a încălcat principiul autorității de lucru judecat a acestei decizii, astfel că petiționarul a pierdut o suprafață de teren, redobândită prin hotărâre irevocabilă.

Lucrarea a fost înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină, iar după efectuarea verificărilor preliminarii, Comisia de disciplină a dispus clasarea lucrării față de judecătorii X, Y și Z din cadrul Curții de Apel C, sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, avându-se în vedere următoarele considerente:

Prin decizia civilă pronunțată în recurs, Curtea de Apel C a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile pronunțată în apel, pe care a modificat-o în parte, a admis calea de atac formulată, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp teren intravilan.

Decizia a fost pronunțată de completul de judecată alcătuit din judecătorii X, Y și Z, motivele invocate în cuprinsul sesizării vizând această hotărâre judecătorească.

Analizarea de către Comisie a aspectelor semnalate trebuie făcută prin raportare la dispozițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, care garantează oricărei persoane dreptul de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

Exercitarea acestui drept comportă, însă, unele limitări justificate de necesitatea respectării normei constituționale prevăzută la art. 124 alin. (3), conform căreia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Ca o aplicație a principiului constituțional, în alin. (2) al articolului 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, se prevede că orice verificare administrativă efectuată în legătură cu activitatea unui judecător nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, a căror desființare sau modificare nu se poate obține decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Sub acest aspect, Comisia de disciplină a constatat că decizia civilă a Curții de Apel C cuprinde considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conform art. 261 C.proc.civ.

Instanța este suverană în aprecierea pe care o face asupra faptelor cauzei, iar justețea măsurilor dispuse și a aspectelor reținute nu poate fi supusă cenzurii administrative.

Modul în care instanțele de judecată soluționează problema litigioasă dedusă judecății reprezintă atributul exclusiv al acestora și nu poate fi controlat pe cale administrativă. Aprecierile instanței referitoare la suprafețele de teren în litigiu reprezintă chestiuni de judecată care nu pot constitui temei pentru cercetarea disciplinară a judecătorilor.

Răspunderea disciplinară a magistratului poate fi angajată doar pentru greșeli evidente de judecată, când hotărârea este lipsită chiar și de cea mai slabă justificare, bazată în același timp pe o motivare străină de drept.

Or, în cazul de față, soluția instanței de recurs nu poate fi considerată ca lipsită de justificare ori ca fiind dată cu încălcarea clară și evidentă a legii pentru a ne afla în prezența unui caz tipic de gravă neglijență.

în cuprinsul hotărârii, instanța de recurs a coroborat proba cu înscrisuri (hotărâri judecătorești, alte înscrisuri autentice ș.a.) cu proba cu expertiză topografică administrată în primul ciclu procesual, în fața instanței de fond, neputându-se reține că hotărârea se bazează, exclusiv, pe proba cu expertiză topografică întocmită de expertul A.C.

în același timp, aspectul referitor la încălcarea de către instanța de recurs a autorității de lucru judecat depășește cadrul verificărilor care pot fi efectuate pe cale administrativă de către Inspecția Judiciară.

Fără a se efectua aprecieri asupra aspectelor de fapt reținute de instanța de recurs, se poate observa că hotărârea acesteia (inclusiv nereținerea ca relevantă a deciziei Tribunalului W, despre care face referire petentul în sesizare) este argumentată prin coroborarea probelor cu înscrisuri și expertiză.

Reținerea situației de fapt, stabilirea dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății reprezintă rezultatul unui raționament logico-juridic și al unui proces de interpretare a dispozițiilor legale incidente și, în consecință, atributul esențial al activității de judecată propriu-zise.

Aceste măsuri pot fi supuse doar controlului judiciar, exercitat în condițiile legii, neputând face obiectul verificărilor administrative, efectuate de Inspecția Judiciară, în caz contrar s-ar încălca principiul independenței judecătorului, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituția României.

în consecință, Comisia a apreciat că judecătorii X, Y și Z, din cadrul Curții de Apel C, nu au exercitat funcția cu nerespectarea dispozițiilor legale, aspectele semnalate reprezentând chestiuni de judecată și, prin urmare, a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: