Soluţionarea incidentelor procedurale în conformitate cu măsurile organizatorice dispuse de conducerea instanţei

Comentarii

0

Pentru reţinerea abaterii disciplinare reglementată de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, este necesar să se constate că, în concret, faptele judecătorilor nu au avut nici cea mai mică justificare.În speţă, se reţine că modalitatea în care s-a procedat în vederea legalei constituiri a completului de judecată a fost în conformitate cu practica existentă la nivelul Secţiei civile a Tribunalului X privind soluţionarea incidentelor procedurale referitoare la incompatibilităţi (soluţionarea cererilor de abţinere în complete speciale, numai în anumite zile ale săptămânii), neputându-se imputa judecătorilor respectarea unor măsuri organizatorice dispuse de conducerea instanţei.Pe de altă parte, această practică nu poate fi considerată ca fiind lipsită de orice justificare, din moment ce a fost impusă de încărcătura mare a completelor de judecată, aspect care a condus la imposibilitatea soluţionării incidentelor procedurale în aceeaşi zi în care erau invocate, precum şi de numărul insuficient de judecători raportat la gradul de dificultate şi la numărul cauzelor înregistrate pe rolul Secţiei civile.Comisia de disciplină a reţinut că judecătorii care au participat la soluţionarea incidentelor procedurale, deşi au încălcat prevederile art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, au soluţionat incidentele procedurale cu respectarea practicii adoptate de întreaga instanţă, practică ce a fost justificată de condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea la Secţia civilă a Tribunalului X în perioada respectivă.În concluzie, Comisia de disciplină a apreciat conduita judecătorilor ca nefiind rezultatul unei grave neglijenţe în exercitarea funcţiei şi a dispus clasarea sub aspectul abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată.

CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 1068/CDJ din 16 decembrie 2008

Prin sesizarea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, petiționarul X a solicitat declanșarea unei anchete administrative împotriva judecătorilor care au participat la instrumentarea cauzei civile ce a format obiectul dosarului V al instanțelor A și B, pentru încălcarea dispozițiilor legale referitoare la soluționarea incidentelor procedurale.

Din situația de fapt a rezultat că, prin nerezolvarea în condițiile prevăzute de lege și de dispozițiile regulamentare a incidentelor procedurale privitoare la incompatibilitatea judecătorilor care au participat la soluționarea dosarului nr. V al Tribunalului B - dosar ce are ca obiect recursul declarat împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria A, prin care se dispusese, pe calea unei ordonanțe președințiale, evacuarea unei persoane dintr-un imobil - cauza a suferit amânări succesive la 13 termene de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. h) din același act normativ, exercitarea funcției cu rea-credință sau din gravă neglijență constituie abatere disciplinară.

în speță, se reține că temporizarea procedurilor judiciare s-a datorat numeroaselor incidente procedurale invocate pe parcursul soluționării recursului, atât de către părți, cât și de judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei ori a recuzărilor și abținerilor declarate.

Prin urmare, Comisia a reținut că amânarea repetată a judecării cauzei s-a datorat modului în care au fost rezolvate anumite incidente procedurale referitoare la stabilirea completului competent să soluționeze dosarul, și nu măsurilor luate de instanță în vederea judecării propriu-zise a cauzei deduse judecății.

Din acest motiv, Comisia urmează să examineze în ce măsură conduita manifestată de judecători se poate circumscrie noțiunii de gravă neglijență la care face referire textul de lege prevăzut de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

Și aceasta, întrucât din verificările efectuate nu au rezultat indicii că judecătorii ar fi acționat în maniera respectivă din motive străine de cauză, pentru a favoriza ori defavoriza părțile în proces, motiv pentru care nu poate fi reținută ipoteza săvârșirii abaterii disciplinare în sensul pronunțării deciziei cu rea-credință [art. 99 lit. h) teza I].

în lipsa unei definiții legale, Comisia apreciază că prin gravă neglijență se înțelege fapta judecătorului care, din culpă, încalcă o îndatorire de serviciu, fie prin neîndeplinirea acesteia, fie prin îndeplinirea ei defectuoasă și cauzează în acest mod o vătămare însemnată intereselor legale ale unei persoane sau intereselor generale ale societății.

Așa cum s-a constatat în urma situației de fapt reținute, soluționarea incidentelor procedurale s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (4), (5) și (5¹) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Astfel, deși exista planificare de permanență, iar incidentele procedurale trebuiau soluționate chiar în aceeași zi în care au fost invocate, s-au acordat termene pentru soluționarea lor de până la 14 zile, motivat de faptul că respectivele complete aveau zile de ședință la 2 săptămâni.

Totodată, se mai reține că acordarea unor termene lungi în vederea soluționării incidentelor procedurale s-a datorat și modului de constituire a completelor de judecată pentru soluționarea unor astfel de cereri, în sensul că în situația lipsei din instanță a judecătorului care trebuia să participe la soluționarea incidentului procedural, cauza era amânată pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, în loc să se asigure compunerea completului cu judecătorii din planificarea de permanență potrivit art. 98 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Această modalitate de soluționare a incidentelor procedurale nu reprezintă însă un caz izolat, ci constituie practica adoptată de Tribunalul B și care a fost determinată de condițiile materiale și resursele umane din cadrul instanței.

Astfel, sediul tribunalului nu permite planificarea ședințelor de judecată, la nivelul Secției civile, în fiecare zi a săptămânii, neexistând complete de judecată în zilele de marți și joi.

Acest aspect, coroborat cu numărul mic de judecători care își desfășoară activitatea în cadrul secției a condus la situația ca, în zilele în care sunt planificate ședințe de judecată, în cadrul Secției civile să fie disponibili cel mult doi judecători în afara celor programați în ședințele de judecată.

Din aceste motive, practica adoptată de Secția civilă a fost aceea de a se soluționa cererile de abținere și recuzare de către complete speciale, doar în zilele în care nu sunt ședințe de judecată, respectiv marțea și joia.

Termenul pentru soluționarea acestor cereri era fixat de președintele de secție, în funcție de volumul de activitate a completului care urma să judece aceste cereri.

Această practică adoptată la nivelul Secției civile a Tribunalului B, deși contrară dispozițiilor prevăzute în art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a fost totuși justificată de problemele de personal cu care s-a confruntat instanța.

Ca urmare a acestei situații s-a ajuns la situația sesizată de petent, și anume temporizarea nejustificată a soluționării recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate într-o cauză de ordonanță președințială, care prin natura sa impunea soluționarea cu celeritate.

Pentru reținerea abaterii disciplinare reglementată de art. 99 lit. h) este necesar să se constate că, în concret, faptele judecătorilor nu au avut nici cea mai mică justificare.

în speță, se reține că modalitatea în care s-a procedat în vederea legalei constituiri a completului de judecată a fost în conformitate cu practica existentă la nivelul Secției civile a Tribunalului B privind soluționarea incidentelor procedurale referitoare la incompatibilități, neputându-se imputa judecătorilor respectarea unor măsuri organizatorice dispuse de conducerea instanței.

Pe de altă parte, această practică nu poate fi considerată ca fiind lipsită de orice justificare, din moment ce a fost impusă de încărcătura mare a completelor de judecată, ce făcea imposibilă soluționarea incidentelor procedurale în aceeași zi în care au fost invocate, precum și de numărul insuficient de judecători raportat la gradul de dificultate și la numărul cauzelor înregistrate pe rolul secției, ceea ce face ca aceiași judecători să intre în compunerea diferitelor complete de judecată.

în concluzie, Comisia de disciplină a apreciat conduita judecătorilor ca nefiind rezultatul unei grave neglijențe în exercitarea funcției și, prin urmare, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: